AcasăRabbi zicePluralul belgian

Pluralul belgian

FARFURIDI (cu intenție fină) : Pe venerabilul d. Trahanache l-am văzut intrând la Cațavencu, astăzi pe la zece, când mă duceam în târg… Eu, am n-am să-ntâlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în târg…

BRÂNZOVENESCU: Ei!

FARFURIDI: Pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieșind de la Cațavencu tot astăzi pe la unsprezece, când mă-ntorceam din târg… Eu, am n-am clienți acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din târg…

BRÂNZOVENESCU: Nu-nțeleg.

FARFURIDI: Cum nu-nțelegi? la unsprezece fix…

BRÂNZOVENESCU: Nu frate, nu-nțeleg daraverile astea cu opoziția! tu ai văzut pe Trahanache întâi, pe urmă pe madam Trahanache, și eu adineaori am văzut pe polițaiul, pe Ghiță, intrând la Cațavencu…

FARFURIDI (cu intenție) : Ei?

BRÂNZOVENESCU (cu îndoială) : Să fie trădare la mijloc? ‘ai?

 

Dacă trăiam într-o ţară… hai să nu spunem normală, dar măcar doar puţin căpiată, atunci m-ar fi luat de la rinichi să aflu că vineri preşedintele ţării a mers la Bruxelles să se vadă cu ăl de ne trăgea de urechi, luni premierul s-a dus tot la Bruxelles, cu acelaşi scop, iar în timpul ăsta cei doi n-au vorbit unul cu celălalt, ba mai mult, aflaţi pe acolo, s-au muşcat de cur unul pe celălalt. Dar nu trăiesc într-o ţară normală aşa că nu-mi fac probleme cu chestiile astea.

Până la urmă şi unul şi celălalt au fost acolo pentru a-şi rezolva propriile probleme. Unul pentru că vrea să rămână preşedinte, celălalt pentru că ar vrea să rămână premier şi după alegeri. Amândoi s-au prezentat cu caieţelul, batistuţa şi unghiuţele la control. Cu ce s-a ales România de pe urma celor două vizite? Cu mucii lipiţi sub tăblia mesei! Altfel, desigur, ambele vizite au fost plătite de contribuabilul român.

Dacă în ce-l priveşte pe Băsescu nu mai are ce să mă mire, în privinţa lui Ponta, care are pretenţia de a găbji ceva voturi prin decembrie, aş avea ceva aşteptări, măcar aşa, de pamplezir, de prostirea electoratului. Fireşte că nimeni nu se aştepta ca, ajuns la Bruxelles, premierul să-şi proptească mâinile în şolduri şi să înceapă mahalageala, ca o chivuţă. Dar nici oleacă de verticalitate nu strica, ba chiar puţină fermitate în relaţia cu hârciogii de la Bruxelles. Dincolo de a lua notiţe şi de a raporta îndeplinirea sarcinilor preţioase, trasate de Macovei via Baroso, în cele unşpe puncte, Ponta putea şi ar fi trebuit să ceară anumite clarificări, dacă nu chiar scuze, în numele celor 7, 4 milioane, pe care altfel nu încetează să-i invoce pentru a se legitima. În primul rând Ponta ar fi trebuit să verifice dacă la Bruxelles există vreun birocrat care are habar de prevederile Constituţiei României sau ăia de acolo s-au bazat exclusiv pe bazaconiile lui Băsescu atunci când au afirmat ca e vorba de o lovitură de stat parlamentară. Putea să le aducă la cunoştinţă, dacă nu au aflat încă asta, că în Constituţia noastră suspendarea şi demiterea preşedintelui e perfect posibilă. Apoi Ponta avea obligaţia de a solicita scuzele lu’ madam Reding, pentru toate porcăriile date pe gură, sau chiar demisia acesteia.

Atât comisarul pentru justiţie cât şi Baroso au avut ieşiri care depăşesc cu mult atribuţiunile lor, atitudini ofensatoare la adresa României şi o conduită incompatibilă cu statutul lor. Premierul avea datoria de a le aminti celor doi că ei nu funcţionează pe post de vătafi ai Europei şi în niciun caz nu au atribuţiuni care să îi aşeze deasupra guvernelor naţionale ori deasupra voinţelor popoarelor din ţările membre. Cei doi sunt doar nişte neisprăviţi de funcţionari, mandataţi de către ţările membre, printre care şi România, sa coordoneze activitatea instituţiilor comune. Atât! Neavând curajul şi demnitatea de a pune aceste lucruri la punct, cu eleganţă, dar şi cu fermitate, ba mai mult, plasându-se într-o atitutinde servilă faţă de cei doi conţopişti de Bruxelles, Ponta ( repet, de la Băsescu n-am pretenţii!) nu a făcut altceva decât să valideze acele ieşiri deplasate ale celor doi, ceea ce echivalează cu încă un scuipat pe obrazul a milioane de români.

Poate a venit vremea ca cineva să le bage în cap politicienilor noştri că o atitudine civilizată şi europeană nu înseamnă lipsă de demnitate, slugărnicie şi atitudine de preş. Şi chiar nu vreau să aud prostiile alea despre interesele superioare ale ţării, riscurile care ne pândeau şi alte tâmpenii din alea. Nu eu am deschis discuţia despre suspendare! Nu eu am adus lucrurile într-o astfel de situaţie! M-am săturat de politicieni mediocri, care devin băţoşi, atoateştiutori şi teribil de aroganţi în ţară, când  li se pune o întrebare, şi se fac preş când ajung prin faţa vreunui limbric străin.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

16 Comments

  1. Poate ar cam trebui să se ia în calcul schimbarea lui Ponta înainte de alegeri, fără să se considere, automat, că cei care propun asta fac jocul lui Băsescu. Nu văd nici un avantaj în rămânerea lui premier. Nici măcar cu Băsescu nu e în stare să lupte, iar numirile care le face arată că nu stie nici să îsi faca echipă, ceea ce dobitocul de Basescu a stiut sa faca. In interes propriu, negresit, dar bine adaptata acestui scop. Oamenii pusi de Ponta nu au nici macar asta. Nu folosesc nici institutiilor, nici tarii, nici lui Ponta. E un cerc de cumetri si amicitii cretine. Si asta se vede si in abordarea internationala.

  2. „La ora actuală, naţionalismul nu mai este întreţinut de populismul previzibil al extremiştilor de dreapta, ci, surprinzător, de politicienii de „centru“, care s-au învăţat să joace simultan (şi schizofrenic) pe două fronturi: cînd se duc la Bruxelles se înghesuie să-şi exprime solidaritatea continentală, fac tapaj de regulile comunitare, se înscriu, disciplinaţi şi surîzători, în „trend“-ul dictat de instituţiile europene, pentru ca, de îndată ce se întorc acasă, să explice „poporului“ cum s-au luptat ei pentru „interesul naţional“, cum au reuşit să evite „capcanele“ dezavantajoase în care au căzut alţii, pe scurt, cum au păcălit funcţionărimea bruxelleză, de dragul beneficiilor de trib şi al „demnităţii“ locale. „Nu sîntem colonia nimănui!“, „Nu ne lăsăm călcaţi în picioare!“ „Să-şi vază de trebile ei Europa!“ Cînd trebuie adoptată o legislaţie impopulară, se stabileşte prompt că e vorba de un imperativ european, care a trebuit acceptat din raţiuni strategice. Europa e bună ca scuză, ca ţap ispăşitor, ca „ingerinţă“ fatală. Nu e nici măcar vorba de convingeri. Politicianul „naţional“ ştie, pur şi simplu, că a juca, cu glas tremurat şi grimase băţoase, cartea anti-europeană e un fel garantat de a-şi spori şansele electorale. Discursul patriotic e musai să adopte gesticulaţia izolării voiniceşti. La Bruxelles, el se transformă, fără efort – şi fără ruşine – în drăgălaşe sesiuni de poze şi pupături cosmopolite…”
    http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/national-supranational-o-dilema-europeana#

      • nu conteaza CINE spune, ci CE spune (in treacat fie spus, nici nu spune el, ci un scriitor austriac). si exact asta fac useleii. dublul discurs. sunt prea incompetenti sa-si asume sa conduca tara singuri, si de asta se duc de fiecare data cu coada intre picioare la coana iuropa, si, in acelasi timp, se bat cu pumnul in piept de cat de patrioti sunt. macar basescu, impreuna cu ai lui, din punctul asta de vedere, nu-i ipocrit. au pus ceafa la pamant, dar nu stau si cu coada sus.

        • Ba contează al naibii de mult şi cine spune – fără majuscule. Că dacă în grădina Ghetsemani grăia Adi de la Vâlcea acum ne închinam cu toţii la acordeon.

          • Haidi, bre, nu fi rău. Ce? Nu te bucuri că ţi-l aduce uselescu pe Roşca Stănescu senator? Pe ăla netuns, am uitat cum dracu’ îl cheamă…ăla, bre, care n-a muncit nimic niciodată…. Cernea sau cum dracu’ îl cheamă. Sau pe Şandru! Vezi că nu ştii să apreciezi?

  3. Toata elita democratiei isi ascund interesele ,si multe de-a dreptul meschine, cu vorbe frumoase si idealuri una mai frumoase decat alta.Sa-i crezi ori esti tampit din nastere,naiv,sau cu un IQ mai mic decat presupune preopinentii,sau toate cele trei.Daca ai destule date dotare cerebrala si obisnuinta de a gandii cu propriul cap poti sa-ti dai seama ce se ascund dupa vorbele frumoase a ‘sefilor UE” cine ii conduce si de ce.In primul rand ca in Paradis nu este pace si nici doua tari nu sunt de acord cu celalalt pentruca sunt multe lucruri de pierdut si toti sunt niste cupizi si sifocanti ,lacomia si dorinta de a nu pierde un singur banut desii ei au fost vinovati nu saracii ,care auzi prostie, au fost ajutati de catre tarile puternice.Singura incercare a acestor inteligenti este de a nu pierde nimic ,si daca e de pierdut sa piarda nenorocitii ca sunt obisnuiti.Daca privesti cu atentie si fara fasfartacurile frumos spuse ,adevarul este ca UE e in pragul unei catastrofe ce ne paste ,si de vina este prostia si cupiditatea conducerii tarilor care nu vad ca ne ducem dracului neavand curajul sa piarda ceva.Teoriile politice cu schimbarea lui Ponta si altele adevarate prapastii nici nu merita sa se discute.Adevarul este ca nu Barroso o sa castige alegerile ci poporul,ca lipsa de fermitate a lui Ponta este paguboasa pentruca Barroso nu poate face nimic impotriva Romaniei si ca Ponta avea cativa asi in maneca impotriva PPE -ului pe care ori nu le sesizeaza ori nu are curajul de a le folosii.Sunt curios ce se intampla cand vor venii la Bucuresti PPE -istii sa-si tina congresul.Vreau sa cred ca li se vor deschide ochii mamelucilor.

  4. Nici măcar nu pot spune că Ponta m-a dezamăgit.
    Pentru că nu mi-am făcut iluzii în privinţa lui.
    Un lucru e clar: nu el e omul care poate aduce schimbarea în România.
    Nu ştiu cine este cel care va avea curajul verticalităţii, dar românii au nevoie să fie reprezentaţi cu onoare, căci de umilinţă ne-am prea săturat.

  5. Poate ca Ponta este premier tocmai pt. ca este facut din plastilina…Ai spus tot si nu am ce mai adauga;doar sa te intreb daca stii cumva daca s-ar mai putea face ceva!

  6. Din greşeală spre victoria finală!
    Prima eroare majoră: cooptarea lui Rus în Guvern şi -culmea!- tocmai ministru de interne;
    A doua: au crezut ca pdl-icii din structurile statului vor întoarce armele şi le vor pupa mâna, când usl-iştii au iniţiat procedura de demitere a lui Bachus;
    A treia: Ponta a luat de bun, fără a încerca să înţeleagă, tot ceea ce i-a spus socru-său, anume: că se poate şi fără testicule -omul se referea faptul că a supravieţuit şi numărătorii ouălor, făcută de Bombo, cu puşca de vânătoare-…
    A n la puterea n+1: ar fi trebuit să înveţe şi ceva drept instituţional comunitar, -penalul învăţat pe vremea când era procuror nu era util în cazul ăsta- pentru a afla ca România a aderat la UE ca urmare a semnării şi ratificării unui tratat de aderare -o bună lectură de seară- şi nu printr-un şmen al lui Viorel cu Adriean…
    Nasol!

  7. Într-o ţară, în care comportamentul politic al alegătorilor este identic cu cel de tifosi, a tine cu Steaua sau cu Dinamo este acelaş lucru cu a ţine cu PDL sau cu USL. Iar distinşii patroni ai celor două grupări politice, nu fac altceva decât să cumpere arbitri internaţionali, nu de alta, dar se apropie meciul direct. Poporul român pe post de arbitru, nu le satisface interesele.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...