S-a prăpădit Romulus Vulpescu. A scris la gazetă. Au pomenit câteva televiziuni. Pe ici, pe colo apar câteva simţite cuvinte de rămas bun. Unii arată generoşi, sugerând că e o mare pierdere. Naţia nu se cutremură, istoria nu încremeneşte, lumea îşi urmează drumul. A murit un cărturar.
Romulus Vulpescu era un cărturar dintr-o specie care azi nu se mai întâlneşte. Putea irosi continente de inteligenţă căutând tălmăcirea cea mai potrivită pentru un stih din Villon, avea măsura cu care să cumpănească slova potrivită întru îmbrăcarea lui Dante pre graiul valahilor, dar putea cu egală măsură născosi versuri ne-cuminţi sau potrivi o snoavă deşteaptă unui pahar de vin curat.
Ieşea rar dintre cărţi şi se înfăţişa cu sfială lumii. Pe căt de generos se arăta cu prietenii şi pe cât de îngrijit cu slova altora, când venea vorba de propria operă ( remarcabilă) vădea o îndărătnică asprime şi de multe ori prisos de exigenţă. Ieri, chiar în ziua în care se prăpădea, în Jurnalul naţional apărea ultimul său articol. Ca întotdeauna, cărturarul care era, se îngrijea de curăţenia şi cuviincioasa frecventare a limbii române. În aceeşi zi, un demon mă îndemna să scriu un text nărod, o înşiruire de calambururi pe care acum o găsesc nepotrivită. Acum o regret.
S-a prăpădit Romulus Vulpescu. Şi nu aceasta e marea mâhnire, ci aceea ca cei mai mulţi dintre ai lui nici nu ştiu ce au pierdut.
Odihneasca-se-n pace.
în fiecare zi ne batem joc
de păsări, de iubire şi de mare…
Foarte rau imi pare…
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Este unu ….Banciu…care il critica aseara…ca nu pronunta corect ….Villon…(Banciu asta e unu de-a lu Basescu…da nustiu daca-i tinichigiu…sau filozof…!!!)
Somn usor amandurora, ca de Ioana nu aflasem pana ieri. Sunt coplesit Rabbi, sunt terminat… Multumesc pentru postarea asta.