Who’s bad?

Moaca, moaca, prieteni, contează în aproape tot cele se întâmplă. Dacă ai o faţă care cere ghips nu contează câţi copii ai salvat de la înec, câţi rinichi ai donat ( personal, oricum, nu văd de ce ai insista să donezi mai mult de unul) sau ai făcut pe bune ce a făcut la mişţo Bruce Willis în Armagedon. Dacă n-ai moacă, o mai dregi din PR, o mai întorci din condei şi te faci suportabil, dar simpatic tot nu devii. Dacă te-au lăsat ursitoarele cu lipici la biosferă, atunci totul e mult mai simplu, poţi să mulgi şeptelul fără să-ţi faci griji că te trage curentul.

Steve Jobs avea moacă, Bill Gates nu. Asta e singura explicaţie pe care o pot găsi. Vă amintiţi că, bună vreme, Microsoft a fost tăvălit prin tribunale pentru practici nu tocmai oneste. Cu drept cuvânt aş spune. Exista o epocă în care dacă nu erai anti-Microsoft, nu erai hipster respectabil. Musai trebuia să înjuri Microsoftul la greu, să lauzi Linux-ul- la care de fapt nu ai fi trecut sub nicio formă, mai bine foloseai versiuni piratate de Windows. Era o chestie care aproape că ţinea de etichetă: să înjuri compania lui Gates şi lăcomia lui. Azi e la fel de la modă să fii fanul lui Steve Jobs ( care, nu-i aşa, a fost un geniu!) şi să te declari topit după produsee Apple.

De ce să nu recunosc? Folosesc produse Apple şi mă pot declara mai degrabă mediu satisfăcut, dar îmi e greu să pricep inflaţia de entuziasm manifestat faţă de gigantul american. Din capul locului, dacă te-ai decis pentru un produs Apple trebuie să accepţi următorul enunţ: Apple vrea banii tăi! Cât mai mulţi! Toţi dacă se poate! Să spunem că ţi-ai cumpărat un iPad şi într-un puseu de inconştient entuziasm vrei să-l şi foloseşti. Ei bine, primul lucru pe care trebuie să-l faci, după ce scoţi drăcia din cutie, e să le povesteşti celor de la Apple despre cartea ta de credit. Pentru că în lipsa uneia, jucăria ta nu e bună nici ca paleta de ping-pong. Aşa că te spovedeşti la taica iStore şi mărturiseşti datele cărţii de credit, după care te transformi în contribuabil la ceva mai fioros decât fiscul. Pentru că, ai să descoperi, pentru orice vrei să faci trebuie să cotizezi la Apple. Adică nu merge simplu şi civilizat, pe principiul „dau banul, iau marfa şi fac ce vreau!”, nţ. La Apple dai banul, iei marfa şi pe urmă tot dai bani şi faci ce-ţi dă voie Apple. Şi o să descoperi că Apple nu-ţi dă voie prea multe. Adică, dacă tot ai dat peste nişte arghirofili care vor banii tăi, te gândeşti să îţi cumperi nişte aplicaţii care chiar te-ar interesa. Nţ. Nu se poate, că nu eşti în ţara care trebuie. Sau vrei să cumperi nişte muzică, pentru că te-ai decis să lucrezi legal. Nici asta nu se poate, pentru că nu eşti hamburgherez. În fine, ai văzut tu în filme, în reclame şi mai ales în prezentările alea mişto făcute de regretatul Steve Jobs, că poţi să vezi filme online, să descarci filme etc. Bine, lasă că-ţi trece. Apple a decis că nu ai voie. Pentru că, din nou, nu e voie dacă eşti din România. Dacă te gândeşti că nu-i nimic, tot vezi filmele la piraţi, on-line, nici asta nu se poate, pentru că Safari nu suportă Flash player-ul. Adică Apple nu tolerează pirateria, dar nici legal nu te lasă să cumperi.

Cam după un an de utilizare descoperi că bateria te cam lasă şi începi să te gândeşti la una de schimb. Ăsta e momentul în care afli că nu merge aşa. Dacă te lasă bateria îţi cumperi un iPad nou, pentru că drăcovenia nu poate fi desfăcută, bateria nu poate fi înlocuită. Sigur, dacă te încăpăţânezi, o să descoperi pe net, cum nişte căpoşi te învaţă cum să înmoi adezivul cu uscătorul de păr şi tot felul de alte trăznai prin care, dacă ţii morţiş, poţi reuşi să îţi distrugi jucăreaua complet.

Dacă eşti producător de soft şi vrei să îţi vinzi aplicaţiile, nicio problemă. Doar trebuie să accepţi că ai de cotizat la Apple. Altfel nu se poate. Sigur, mai există soluţia jailbreaking-ului, care e mai mult un pansament care să îţi dea iluzia că nu eşti neapărat obligat să accepţi tirania Big Brother. Adevărul e că Cydia nu-ţi oferă mare lucru, doar nişte prostioare cu care să-ţi bibileşti desktop-ul.

Una peste alta, lucrurile sunt clare. Dacă te decizi pentru Apple trebuie să accepţi că devii contribuabil la bunăstarea urmaşilor lui Jobs. E simplu. Dacă nu-ţi convine, caută altceva. Adevărul e că nimeni nu te sileşte să cumperi produsele lor. O faci pentru că e fiţă, pentru că tu crezi că ai nevoie sau pentru că ai fost convins să crezi că făra ele nu se mai poate. Una peste alta, Apple is good, Microsoft is evil. Totuşi, dacă lui Gates i-ar fi trecut prin cap să încerce măcar o fracţie din şmecheriile pe care le reuşeşte acum Apple, compania lui Gates ar fi fost spulberată de neîndurătoarea justiţie şi consumatorii revoltaţi. Pentru că Gates are o faţă care cere lopeţi! În acelaşi timp Jobs era simpatic, purta blugi, băiat bun. Aşa că nu ne deranjează să ne lăsăm jupuiţi de Apple, ba dimpotrivă, ne declarăm fani şi zbierăm că omul era un geniu. Nu e nimic de învăţat din asta?