AcasăEconomie si gheseftOltchim - economie şi...

Oltchim – economie şi ţigănie

„Privatizarea” Oltchim s-a transformat într-o ţigănie fără pereche. Mă întreb dacă cei din USL ori din Guvernul Ponta realizează că ceea ce se întâmpla acum cu Oltchimul poate fi ştreangul petrecut peste gingaşul gâtlej al USL. Tot ceea ce se întâmplă în legătură cu puternicul combinat vâlcean e suspect sau discutabil. Ceea ce se întâmpla acum în jurul procesului de aşa zisă privatizare e legat nu doar de decizia economică, dar are tot mai serioase implicaţii politice, iar circul media din jurul acestei poveşti adaugă şi o doză consistentă de grotesc întregii istorii.

De ce s-a luat acum decizia de privatizare? De ce privatizarea – dacă insistăm să o numim în felul ăsta- trebuie făcută în grabă, aproape în bătaie de joc? Este decizia de privatizare o decizie a yoghinilor de la Palatul Victoria, venită după o adâncă meditaţie şi oportună iluminare? Deloc! Decizia s-a luat altundeva, din alte considerente ( altele decât interesele întreprinderii sau economiei româneşti) şi a fost comunicată în plic şi autorităţilor române. Sau poate nu în plic, ci pe butonul 3 de la telefon.

Atunci când a fost vorba de băncile străine care îşi fac de cap în România,  ne-am împrumutat rapid de 20 de miliarde cu care i-am cadorisit pe sărmanii bancheri, să nu cumva să ajungă să trăiască din bugetul de protocol, ca MRU. Atunci când am decis să le facem cadou celor de la Ford uzina de automobile de la Craiova, tot aşa, am băgat adânc mâna în buzunar ca să plătim mai întâi oalele sparte lăsate de investitorii foarte strategici şi seducător de faliţi de la Daewoo. Acum, când este vorba de o întreprindere extrem de importantă pentru beteaga economie românească, ne grăbim să o privatizăm de mântuială, la preţ de ţigări de controbandă, într-un proces în care singurul ofertant oarecum serios este principalul competitor al Oltchim, care nu şi-a ascuns nicio clipă intenţia de a închide cea mai mare parte a combinatului, pentru a scăpă de o nedorită concurenţă.

În toată discuţia despre Oltchim, din ultimele zile, nu am auzit vorbindu-se despre DNA şi necesara dare cu subsemnatul, cu care conducerea de până acum a Oltchim este datoare. E minunat aşa, respectă reţeta românească de privatizare: falimentăm societatea şi pe urmă o vindem pe trei ţuici şi o merdenea, unuia care abia aşteaptă să o închidă. Că aşa s-a primit sarcină.

De ce nu am ales o soluţie mult mai raţională ( între timp se pare că există un câştigător al licitaţiei!): amânarea privatizării pentru un moment când compania se va fi pus pe picioare şi trecerea sub management privat, până atunci. Se putea organiza o competiţie pentru alegerea unui manager privat, într-o procedură organizată în linişte, fără grabă. Iar statul putea, până atunci, ajuta şi o companie românească, nu doar „strategicii investitori străini”.

Oricât aş vrea, nu am cum ocoli ţigănia adăugată subiectului de prezenţă infecţiei numită Dan Diaconescu. După ce şi-a transformat „televiziune” pedofililor, violatorilor şi maneliştilor în cort pentru pseudo-partidul său, acum „domnu’ Dan” îşi mută ţigănia şi aici. Pentru că vrea, pentru că poate, pentru că nimeni nu vrea să-i dea una peste bot, pentru că i se permite. În felul ăsta mai face domnu’ Dan rost de puţină vizibilitate pentru partidul avorturilor spontane. În România aşa ceva este, iată, perfect posibil.

În câteva minute urmează să aflăm cine va fi câştigătorul licitaţiei, cel care va prelua acţiunile deţinute de statul român. Nu am nici cea mai mică îndoială că PCC, compania germano-poloneză care reprezintă principalul competitor al Oltchim şi care îşi propune să închidă combinatul, va fi câştigătoarea licitaţiei. Pentru că asta era tema. Dacă aşa vor sta lucrurile, Ponta şi USL-ul tocmai şi-au tras scăunelul de sub picioare. Sau avem situaţia şi mai spectaculoasă, în care Diaconescu câştigă licitaţia, pentru că el e cu poporul şi cu ciudaţi si neidentificaţi investitori în spate – iar el declară asta fără sfială. O mizerie.

P.S. Ne vedem diseară, de la 18:45, la Antena 3, în emisiunea Danei Grecu.

UPDATE: Dan Diaconescu a câştigat licitaţia. Elodia e investitor din umbre şi domnu’ Florin inginer şef. Gata. Stingem lumina.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Imi imaginam cum, la depunerea dosarelor, un englez plin de morga, se uita la ceasul de buzunar, se uita la ceasul oficial, si inchidea ghiseul in fata lui Dan Diaconescu, fara a-i adresa macar un cavant. Imi imaginam, acelas domn, cu aceeasi morga si cu masca impasibila,inainte de deschiderea plucurilor de oferta, soptind la ureche portarului cu fireturi, sa aiba amabilitatea sa ii invite la un ceai, afara din sala, pe jurnalisti. Si cel mai mult, imi imaginam ca guvernul Ponta, dupa cateva luni de discutii confidentiale ( fara telefoane ascultate, fara poze de paparazzi, fara informatii scapate in presa, ca incepe privatizarea… Imi imaginam ca bancile care isi fac de cap in Romania, nu mai fac ceva in capul romanilor..

  2. vad ca fac misto de videanu pe antene. le dau o veste proasta celor de la USLl: dezastrul privatizarii nu poate fi pus in spatele lui Videanu. Starea in care a ajuns combinatul, da. Dar privatizarea asta idioata, ca si ce a Petromului, e in curtea lor. Si o sa le stea atarnata, sunt de acord, de USL cum o sa stea toata viata de MRU alifiile si pomezile. Si Pedelicii o sa isi faca principala tema de campanie chestiunea asta.

  3. Mordechal te-am batut o data de mult la cap cu bilele de fier care se utilizeaza in morile de ciment ,Oltchim este ultima „moara de ciment” ,cind ai in mina un astfel de diamant trebuie sa il lustruiesti permanent .In afara de cei 3500 de angajati trebue sa functioneze o intreaga industrie de prelucrari peste ~100000 de oameni in intreprinderi ca Faur-Malaxa ,CUG Iasi si Cluji .Depinde cui dai pe mina intretinerea si unde in tara sau afara . Ce se intimpla cu Oltchim este un exemplu scoala de cum se distruge industria unei tari .Ti minte ca am dat fabricile de ciment la francezi ,olandezi si am terminat fabricile care la asigurau intretinerea in tara ,vezi Medgidia au luat-o francezi si o intretin cit o mai duce-o cu utilafj francez . Uitate in presa locala din Constanta despre Madgidia ,scroafa este moarta in cotet si cu drugul in gura ,este gata industria nationala au terminat cu ea .

  4. Nu sunt de acord.
    De la orice ţigănie cât-de-cât mai acătării – că-i botez sau parastas – nu lipsesc maneliştii. Dl. Vulpescu nu a avut inspiraţia de a invita pe unul dontre maeştrii genului, aşa că a interpretat – ce oroare! – după ureche…
    Despre vizita la emisiunea d-nei. Grecu, numai de bine… În cazul că mai treci pe-acolo, cu îngăduinţa ta, rabi, te rog să-i adresezi o întrebare: dacă are atat de multe de spus, când mai gândeşte?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...