Despre noi

Pe la sfârşitul anilor ’90 ai veacului… ce spun eu? ai mileniului trecut! Când formulezi aşa, lucrurile par deodată foarte grave, serioase. Deci, pe la sfârşitul mileniului trecut, pe când încă supravieţuia Tele7ABC ( mereu m-am întrebat ce a avut în cap cel care a botezat televiziunea aia!), mai nimeream acolo, seara, peste Dan Diaconescu şi mă minunam. Cum dracu’ a ajuns unul ca ăsta ziarist? mă întrebam. Apoi ridicam din umeri şi îmi spuneam că democraţie e o straşnică invenţie!

Pe urmă a apărut grozăvia numită OTV, „televiziunea” din garsonieră. Încă nu pot, referindu-mă la OTV, să scriu „televiziune” fără bariera sanitară a ghilimelelor. Vreme de câteva seri m-am uitat la ce se petrecea în garsoniera aia, cu o anume stranie fascinaţie. Nicicând nu îmi imaginasem că o „televiziune” ( nu pot renunţa la ghilimele) poate funcţiona simultan ca gaura cheii de uşa wc-ului din gară, fereastră a secţiei de furioşi de la spitalul 9 şi cabină de lift. Cum mama naibii a ajuns ăsta patron de televiziune? mă întrebam. Şi încă o dată am acceptat că democraţia e o născocire mai grozavă decât cârligul de rufe!

Existenţa „televiziunii” cu pricina a încetat să mă mai intereseze. Nevoia de sordid mă încerca tot mai rar, iar atunci când zapam şi televizorul, preţ de câteva clipe, poposea pe canalul de unde duhnea oteveul, mă încerca o senzaţie de stânjeneală, de enormă jenă. Mă ruşinam la gândul că cineva ar putea afla că pe ecranul televizorului meu lucise, vreme de câteva secunde, bazarul colorat al otevismului. Am aflat, pe atunci, că Dan Diaconescu e unul dintre cei mai bogaţi români. Cum mama dracului a putut ăsta să devină unul dintre cei mai bogaţi români? m-am întrebat. A trebuit să recunosc că democraţia se manifestă în moduri tare curioase, uneori.

Pe urmă domnul Dan şi-a făcut partid. Mi-am înfrânat nevoia de igienă şi am încercat să scrutez chestiunea. O ciudată cultură de bacterii înflorea acolo, enunţând pretenţia de mişcare politică. Un fel de generos inventar de căpiaţi, mitocani şi manelişţi prospera în studioul OTV, devenit acum mai încăpător. Un ghiveci, amestecând republica de la Ploieşti, răscoala de la Bobâlna şi nunţile ţigăneşţi, se prezenta drept poporul şi partidul său. Cum dracu a ajuns ăsta să aibă partid? am exclamat. Atunci mi-am dat seama că poate eu nu înţeleg nimic din democraţie.

Am văzut stranii perindări de oameni cu pretenţii de respectabilitate perindându-se prin studioul lui „domnu’ Dan”, curtându-l, îndoindu-se în dezgustătoare reverenţe sau salivând ciudate elogii. Ce mama dracu’? am strigat.

În fine, zilele astea l-am văzut pe domnu’ Dan Poporu transformând privatizarea Oltchim în evocare spiritista a Elodiei. Şi  l-am văzut adjudecându-şi pachetul majoritar de acţiuni, în schimbul promisiunii unor bani care s-ar putea să nici nu existe. Iar premierului României nu-i rămânea altceva de făcut decât să-i atragă atenţia că e treabă serioasă. Hai, dă-o la toţi dracii! m-am trezit strigând. Cred că trebuie să avem o discuţie foarte serioasă despre chestia asta pe care noi o numim democraţie.

Nu am nicio problemă să accept că, în democraţia asta pe care o înţeleg tot mai puţin, mitocanul are dreptul de a supravieţui, mojicia nu poate fi interzisă, prostia nu e obligatoriu un păcat capital, proastele obiceiuri şi relele purtări vor continua să existe, indecenţa şi tupeul pot rezista ca fenomene marginale. Scrâşnind din dinţi pot admite ca sistemul de valori poate cunoaşte periculoase şi deloc sănătoase reformulări. Îmi este însă imposibil să mă obişnuiesc, totuşi, cu ideea că cele de mai sus devin norma, iar bunul simţ, decenţa şi buna creştere fenomene marginale. Iar în vremea asta mitocănia şi tupeul devin reţetele autenticului succes. Dacă tot ce am crezut eu până acum e greşit şi asta e, de fapt, democraţia… o dau dracului!  Şi nu, articolul ăsta nu este despre Diaconescu. Nici despre cei ca el. Ci despre noi.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. Ei na parca Cartarescu nu ne asigura o data pe an ca ia premiul Nobel cu un articol in presa si citi intelectuali cu statf cica il aplauda iar si iar ,in tara mea nu ma mai mira nimic !!. :twwisted:

  2. Asa este!Daca asta e democratia ,n-o vreau !Si daca in aceasta „democratie” politicienii isi bat joc de noi in cele mai felurite moduri si apoi ne roaga sa-i votam pt. a-si bate joc in continuare,eu nu mai votez! As vrea sa-i vad luptandu-se intre ei (la propriu), riscandu-si viata pt. „onoarea „de a ne fura si batjocorii nu sa le-o oferim pe tava! Sunt nervoasa pt. ca in ultimele zile nu am auzit decat porcarii!Intai Ponta zicea ca cota de16%o s-o mentina pana cand UE o sa stabileasca alta caci ESTE NORMAL CA GERMANUL,CARE PLATESTE 45%SA FIE SUPARAT CA NOI PLATIM 16%IAR BULGARII 10%…Apoi PNL il pune pe Prigoana jr. pe liste (cum or accepta membrii vechi PNL asa ceva).Astazi s-a anuntat cumpararea unor tinicheleF16(din 1966) din Portugalia si pt. vitejia asta UE a „renuntat”la conditia de a exista licitatie si la aceea ca tarile membre sa nu se doteze cu rable;de fapt astea nici rable nu se pot numi la 46 ani vechime…Si toate astea se incadreaza la democratie!

  3. Da , rabbi , ai dreptate , iar raspunsul este exact cugetarea lui Edmund Burke , care suna cam asa (cu mici completari pt. situatia data ):

    „Pentru ca raul , mitocania , ticalosia , imbecilitatea si nesimtirea sa triumfe , E SUFICIENT ca cei buni , inteligenti si corecti SA NU FACA NIMIC !!! ” 🙁

  4. Pentru Romania interbelica, Al Doilea Razboi Mondial a fost marea sansa a spalarii dezastrului intern. Fara razboi, lasat in plata proprie, statul roman s-ar fi destramat de la sine, din considerente de politica interna, incompetenta, coruptie, ticalosie si tradare.

    Aceleasi trasaturi ale statului roman s-au reconstituit de la sine, cu naturalete, dupa caderea comunismului. Falsul, chiar ipocritul sentiment religios, destramarea sistemului familiei si inflorirea clanului, lipsa unui sistem social, climatul de nonvalore in care sunt crescuti romanii au condus la o resemnare pragmatica cu care adolescentul roman este inoculat de proprii sai sustinatori – familie, prieteni. „Fii destept” este lectia de viata predata cu dragoste de familie si cu superioritate de catre anturaj. „Fii destept” inseamna „sa te invarti”, „sa zici ca ei si sa faci ca tine”, „sa dai din coate”.

    Avem rezultatele. „Scoala de la Bucuresti” s-a impus ca politica de stat. Astazi,un cutremur de gradul noua in Vrancea, un meteorit cazut in Piata Dorobanti, o revarsarea a Oceanului Planetar pana in Pipera ar fi marturia ca Dumnezeu iubeste Romania.

  5. Oamenii care au ascensiuni sociale fulminanante sint sustinuti de oamenii care deja controleaza situatia pentru ca „livreaza” ceea ce le trebuie. In vest, oamenii cu bani fac si desfac. In Romania, serviciili controleaza totul. Dovada vie este Bashina Voda.

  6. De vina este nenorocitul de „Clopot a lui Gauss” si de nesimtirea de a profita de prostia a multor concetateni.Istoria care nu ne-a permis sa intram in randul europenilor.Schimbarile dese,nenorocirea ca am mimat o societate si cand ne-am obisnuit.Pac,altceva.Natiunea ,sau mai bine zis populatia n-a apucat sa apara normal si in timp, in armonie elite,stari,mestesugari,armata,militari,aristocratie,sisteme administrative ,si sa aiba timp sa se aseze si fara ca sa nu apara un uragan care sa distruga totul.Cand se pare ca incepeam o europenizare normala intr-un sistem asezat,o monarhie in randul lumii , si incepea o oarece asezare,comunismul ne-a terminat inca odata.Conducerea luata de inculti si needucati cu o precara instructie si din nenorocire dintre cei de extractie rurala a ajuns ca in cativa ani sa distruga un sistem de invatamant decent intr-o bataie de joc egalitara o mimare a invatarii (bine inteles unii au invatat )care ne-au schimbat in ceea cs suntem.Ganditi-va la Tov.Gainuse si nu mai trebuie spus nimic.Din pacate asa zisul Capitalism nu a facut nimic ca sa ne salveze.Ar fi trebuit schimba din temelii invatamantul incepand din gradinite si obisnuinta de idee de meritocratie nu de furt minciuna si alte „tare”pe care comunismul il perpetueaza.Nu poti decreta ca de maine ne vom aschimba ci ar trebui un plan de schimbare.Invatamantul ar trebui sa faca inceputul,biserica daca nu ar fi un SRL-fara credinta si rusine.,politicieni ,si noi.exemple exista pe lume.Koreea de Sud,Singapore,Etc…Cum pana la o varsta inaintata n-am fost in stare sa stau pe un scaun intr-un autobuz sau tramvai pentruca am cedat locul unui batran sau batrana,cum politetea este o virtute,atunci cand vazi copii stand pe scaun cu batrani chinuindu-se atarnati de bare cand invatarea pare o pierdere de vreme,cand toti se pricep la toate l,cand avem profesori universitari inculti ,cand igasi exista ,ar trebui o schimbare morala cu buna sau cu raul.Daca nu e prea tarziu.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...