Ştirile zilei

– După ce i-a promis o partidă de privatizare în grup cu poporul, plină de perversiuni, scule erotice şi ejaculări abundente, domnu’ Dan a lăsat duduia cu chiloţii în vine, cu picioarele desfăcute şi chiştocul în dinţi, explicând ca aşa ceva nu i s-a mai întâmplat până acum. Toată năvala erotismului privatizabil s-a înmuiat, ca zgârciul puiului de Crevedia, când a trebuit să scoată buzduganul din nădragi. Geaba îi susura domnu’ Florin în urechi, geaba îl gâdila poporul pe ouă, geaba făcea Elodia striptiz spiritist şi strigoiul de la Medgidia îşi flutura ţăpuşa sculată! Dacă n-are capitalul erecţie… n-are. Aşa că acum, ca orice mascul respectabil, în lipsă de Viagra, domnu’ Dan a ajuns la concluzia că duduia e o curvă penală, plină de toate boleşniţele, care nu merită cuc de DDD. Şi nici nu e femeie, ca Oltchim e nume de bărbat.

– Adriean Videanu a descoperit că Ponta e Bulă. Videanu e coleg de partid cu el însuşi, cu Boc, Eba, Funeriu, Oltean şi alte făpturi miraculoase. Şi aliat cu drogheria de protocol. Că Ponta o avea freză de Bulă poate fi discutat. Dar nici PDL-ul nu e tocmai MENSA. O fi treabă de partid de opoziţie să dai cu şpiţul la ţurloaiele puterii când calcă prin ridichi, dar să râzi de privatizare făcută de Ponta după ce tu ai „reformat” educaţia cu Funeriu, ai condus internele cu Igaş, faci politici europene cu Eba şi l-ai avut premier pe Boc, e ca şi cum ai sta aplecat la duşul penitenciarului sperând ca asta să-ţi confirme imaginea de inabordabil.

-Philip Gordon, adjunctul doamnei Clinton, la departamentul de stat al SUA mărturiseşte că au fost al naibii de îngrijoraţi de ameninţările la adresa democraţiei şi justiţiei din România, pe durata suspendării lui Băsescu. După aia n-au mai fost îngrijoraţi. Nici înainte nu fuseseră. I-a ţinut doar pe durata suspendării. E de înţeles, când vine vorba de preşedinţie trebuie multă prudenţă, că Florida e doar a americanilor.

– Importatorii români de produse cosmetice se confruntă cu mari dificultăţi în ultimele luni, după plecarea lui MRU de la guvern.

– Ajuns la conducerea ICR, Andrei Marga îşi propune ca institutul care s-a pricopsit cu el ca preşedinte „să producă valori”. Domnu’ Marga, poate nu vi s-a comunicat, dar ICR nu se ocupă nici cu fertilizarea in vitro, nu are preocupări din domeniul eugeniei, nici nu e curs seral de alfabetizare. Treaba ICR e să promoveze cât mai bine în lume ceea ce avem, cât avem şi cum avem. Sigur, ICR poate stimula valorile, le poate promova, dar n-are cum le crea, decât dacă elitele iceriste se pun serios pe dat la buci şi rezolvă puţin din criza demografică. Dar nici asta nu oferă prea multe garanţii. Dacă totuşi se insista pe asta, vreau şi eu o bursă de creaţie de la ICR, cu rugămintea ca mai întâi să mi se trimită poze faţă şi profil, evident nuduri, cu partenerele de proiect. Şi mai aduc nişte băieţi dacă e nevoie, că facem orice pentru cultură.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. “Degeaba face gura acum Victor Ponta, ca e privatizarea prost organizata, că e făcuta pe genunchi si ca n-a avut timp. E adevarat: daca n-o face până la sfârșitul lui septembrie, FMI blochează orice împrumut pentru România. Si odată cu FMI, si băncile private. Iar fără împrumuturi – adio pensii, adio salarii pentru bugetari, adio ajutoare sociale, adio tot!

    Dar cine l-a oprit sa o privatizeze din timp? USL a venit la putere pe 8 mai 2012: acum suntem pe 24 septembrie. Ce-a făcut Ponta atâtea luni, s-a uitat pe pereți la Palatul Victoria?

    A, uitasem: a fost ocupat cu referendumul!

    Pentru USL, toata vara n-a mai existat nici seceta, nici Oltchim, nici salarii, nici FMI: au existat doar Băsescu si referendumul. Pai daca ați cântat toata vara, măi greierașilor…acuma dansați! Hahahaha….”

    http://capitalismpepaine.wordpress.com/2012/09/24/cine-a-pierdut-din-batjocura-cu-oltchim/

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...