TVR Cultural a răposat. Prilej de jelanie şi mare tulburare pentru snobii care, cinstit vorbind, nu cred că au petrecut mai mult de 39 de secunde pe canalul cu pricina. „Chiar dacă nu ne uitam tot timpul, era bine să fie acolo… ” e argumentul cu care te servesc tot felul de hipsteri pasionaţi de cultura televizată, dar doar în teorie. „Era bine să fie acolo”. Cam la fel cum unii gândesc că e foarte şic să aibă o bibliotecă în casă, chiar dacă în existenţa asta nu au programate nici măcar cinci minute pentru citit. E bine să fie acolo, să se vadă cotoarele, legăturile de piele frumos meşteşugite. Un raft de cărţi cu cotoare frumos lucrate bate orice pescar chinez tras în porţelan, orice balerină, orice lebădoi Swarowski.
TVR Cultural se putea lăuda cu o audienţă de vreo 5000 de telespectatori. Fireşte, nimeni nu are pretenţia ca o televiziune cu profil cultural să supravieţuiască din audienţe, nu poţi pretinde ca o astfel de televiziune să se bată în rating cu instructivele meciuri de K1 sau cu exerciţiile de penibil de tip X-Factor. Dar nici nu scrie nicăieri că neapărat cultura trebuie să fie plicticoasă.
Ar fi fost de dorit ca televiziunea publică să aibă un canal dedicat culturii? Desigur. Totuşi, decesul TVR Cultural nu reprezintă nicio pierdere. Sinecură pentru câţiva apropiaţi ai puterii, TVR Cultural se lăbărţase peste măsură, îngrămădind trăncăneli plicticoase, între preţioşi care socoteau că mâna la falcă şi poza studiată sunt premizele văzduhului spiritului, tot felul de emisiuni despre ciudăţei care se imaginau guru ai „culturii underground” şi spectacole de teatru sau operă aruncate mai mult la umplerea grilei. Un ghiveci plicticos, care funcţiona ca furnizor de salarii pentru câţiva şi agenţie ineficientă de PR pentru inşi cu pretenţii artistice.
Odinioară, până la marele elan manelizator, ProTv arăta că se pot face emisiuni de cultură care să şi intereseze, care să poată genera şi audienţe rezonabile. Exista o celebră emisiune de dezbateri, în care se întâlneau regretaţii Paler, Paleologu. Mai exista pastila lui George Pruteanu, apoi cea a lui Dan C. Mihăilescu sau emisiunea lui Cristian Tabără. Într-o vreme a existat chiar o emisiune a lui Nicolae Manolescu. Chiar TVR reuşea să adune audienţe respectabile, cândva, la seratele lui Iosif Sava. Antena 1 a găzduit un ciclu de emisiuni, realizate de Stelian Tănase, absolut remarcabile. Se poate face, deci, televiziune culturală şi făra a plictisi. Dacă îţi propui să faci asta şi nu doar să plăteşti lefuri unor sinecurişti.
La decesul TVR Cultural nu pot să spun decât: n-o să-i simt lipsa. Sper.
R.I.P. TVR Cultural. Bine ca s-a terminat cu viesparul de acolo si din TVR. Info.
Da, domnule! Primul pct. de vedere cu bun simţ. …
SE POATE face „televiziune culturală” fără a plictisi, evident. Dar pentru asta ar trebui „intelectualii” să nu mai fie culturacii premianţi in liceu – şi stupizi, ci persoane in care activitatea de gandire sa fie VIE. E un pic paradoxal sa ai „intelectuali” incapabili sa furnizeze altceva decat citate. Acum cateva luni mi s-a intamplat sa-l aud pe Solomon Marcus- credeam ca murise- utima data il ascultasem in facultate, adica in anii 70. De ce oare nu ii vedem pe cei ca domnia-sa? (Presupun ca or mai fi cativa…).
Cred că Da Vinci spunea: „citatul e dovada bunei memoriei, nu a inteligenţei”. Şi uite aşa am livrat un citat. :))))
Băi fazanilor, dar TVR3, cine dracu se uită pe TVR3? NIMENI!
TVRInfo era chiar foarte util, iar TVR Cultural… unii se mai uitau, cam 3 ore pe lună, așa…
TVR3 ar fi trebuit închis primul!
Requiescat in pace TVR Cultural. Et lux perpetua luceat ejus. (iote ca si eu am memorie, nu neaparat inteligenta …).
Totusi, as avea un mic bemol de scos în evidenta, o nuanta de pus în lumina. Este adevarat ca TVR Cultural ajunsese sa fie parazitat de tot felul de paduchi si pleosnite, dar nu trebuia omorât. Nu tratezi o persoana de pleosnite taindu-i capul, ci deparazitând-o; pleosnitele vor migra, categoric, de pe cadavru si vor parazita alt organism viabil – în speta TVR2, deci nu scapam asa usor de daunatori. Cred ca se putea face despaduchere atât în TVR Info si în TVR Cultural si altfel, nu numai prin omorârea postului TV parazitat de pleosnite.
Cred ca domnia ta, Rabbi, nu vei duce lipsa paduchilor si plosnitelor. Desi opinezi ca spectacolele de operă erau „aruncate mai mult la umplerea grilei”, eu ma uitam la ele. Mi-am facut repere culturale din unele – spre exemplu, pe Kiri Te Kanawa în Donna Elvira („Don Giovanni”, CBS), difuzata de mult, nu mi-o pot scoate din cap, este un etalon din prisma caruia si azi judec toate interpretele rolului Donna Anna. Sau Cotrubas (Suzana) si Frederica von Stade (Cherubino) într-o înregistrare EMI (cred)a „Nuntii lui Figaro” difuzata prin 2003 si reluata prin 2005.
Iosif Sava, cel laudat – în mod îndreptatit – de tine, a însemnat enorm pentru formarea mea, mai ales în perioada „fundatiei Brambach”, dar nu a fost singurul. TVR Cultural a ajutat si el.
Cred ca pe TVR Cultural l-am vazut pe HRP, cel priceput în toate, omul renascentist atoatecunoscator, amusinând si mursecând „Arta fugii” de Bach, plin de ridicol, alaturi de Cristian Mandeal – dar ce alt post ar fi difuzat o emisiune despre „Arta fugii”? Eu nu sunt de formatie muzicala, asa ca apreciez orice ajutor (inclusiv unul ridicol cum a fost cel al lui HRP) care mi se ofera la decriptarea unui opere muzicale dense si greu accesibile diletantilor, celor fara studii de specialitate : de-aia am apreciat mult TVR Cultural.
De-aia io reget disparitia postului, se mai facea si cultura acolo, într-o lume sufocata fara drept de apel de manele si neamprostie. TVR Cultural, sit tibi terra levis! (nu te pune cu memoria prostului, da?). Sper ca, dupa o ipotetica însanatosire financiara a TVR, postul sa reapara, e prea mult manelism si neamprostie în tara noastra. Dar speranta moare ultima.
Cu închinaciune, PC
[…] Cartianu … Cum să nu rămâi tablou (neînrămat) şi izbit cu violenţă (vorba lui Rabbi) de premizele văzduhului spiritului în laterala unei naraţiuni de genul:”Animalul îşi făcea plimbarea obişnuită, în […]