AcasăCinemayoutubotecaViitor de aur...

Viitor de aur…

O ştire m-a dat ieri peste cap. Nu are nicio legătură cu balamucul de la Oltchim, unde lucrurile mi se par simte şi clare: s-a dovedit încă o dată că statul român e un rahat de care îşi poate bate joc orice manelist. Ştirea care m-a tulburat e cea pe care o puteţi vedea mai jos.

Un grup de ţigănuşi ( ar fi bine să mai lăsăm naibii corectitudinea politică şi să nu mergem până la absurd. rasismul este inacceptabil, dar nici rebotezarea evidenţei în numele corectitudinii politice nu ne face bine) loveşte un bătrân. Picii nu cred să aibă mai mult de 10-11 ani, totuşi, dau dovadă de o evidentă stăruinţă atunci când e vorba să îi dea în cap unui bătrân, evident lipsit de apărare, care tocmai comitea impardonabilul gest de a trece pe acolo. Asta e tot. Putem vorbi mai departe despre educaţia din România, despre familia românească, schimb de generaţii, viitorul nostru sau absolut orice doriţi. Ştirea e cea pe care o vedeţi.

 

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=srBesAd0n-A]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Un grup de ţigănuşi ( ar fi bine să mai lăsăm naibii corectitudinea politică…

    Păi dacă lăsăm naibii corectitudinea politică, chestie cu care rezonez, nu mai e corect să vorbim

    …mai departe despre educaţia din România, despre familia românească…

    În cauză e lipsa educaţiei în cadrul etniei în discuţie şi în cadrul familiei ţigăneşti!
    Despre viitorul nostru putem vorbi, că apare în albastru… nu e independent de cele de mai sus.

  2. Ceea ce se vede în filmuleț este exact un moment educativ de înaltă calitate. Copiii aceia exersează „datul în cap” – o meserie tradițională în neamul lor, transmisă din tată în fiu – tradiție pe care statul român este dator să o încurajeze pentru a păstra identitatea culturală a minorităților naționale discriminate.

  3. Următorul citat se găseşte pe multe bloguri, situri, bla, bla, bla. Nu-i stă rău nici aici, din moment ce a fost pomenită „corectitudinea politică”:

    „Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care susţine aberaţia că este întru totul posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată”.

  4. Moche, pentru ca ma numesc Camner si pentru ca sunt evreu, te rog sa comentezi indiganrea suprema a GSP referitoare la un banner afisat de galeria echipei de fotbal Steaua la meciul cu Rapid, banner care ii multumea unui anume Eugen Grigore…. GSP spunea ca acest Eugen Grigore a fost un mare criminal. Probabil ca, intr-o societate normala, asa este. Citind, insa, despre ce este vorba ce aflam? Acest Eugen Grigore era sofer de camion. Cand s-a intors acasa si-a gasit sotia si 3 trei copii omorati de tigani. Dupa ce investigatiile militiei n-au ajuns la nici un rezultat, omul a investigat de unul singur, a aflat cine i-a macelarit familia si, urcandu-se in camion, a dat iama in tigani si a ucis 24, femei si copii included…. Care este atitudinea fata de acest gest? Sa ne raporta, la lectiile de legalitate si moralitate ale civilizatiei moderne sau la filmele cu Charles Bronson? Tu ce spui despre corectitudinea politica in acest caz? Dar despre actiunea omului? ce trebuie sa faca un barbat?

    • Monşer, şi aşa zic prea mult despre prea multe. Acum, dacă mă apuc să mai comentez şi ce a zis GSP despre ce a făcut nu ştiu ce galerie, chiar se duce naibii tencuiala.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...