Un CSAT în gură şi-un şut în cur

A avut loc şedinţa CSAT. De data asta chiar e nevoie ca acronimul să fie despachetat: Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Deci consiliu şi suprem şi de apărare a ţării. Sună grav, treabă serioasă, ce să mai vorbim. Consiliul ăsta ar trebui să fie un fel de templu Shaolin, o tabără specială de instruire pentru ninja cu tricolor, un fel de consiliu Jedi, unde se adună toţi vitejii şi înţelepţii să dea cu strategia întru apărarea ţării. Sigur, ne-am lămurit, Parlamentul naşpa, preşedinţia caca, guvernul câh, alea-alea, dar CSAT… lucru serios, ultima linie de apărare a statului ( de drept, desigur!), ăla-i locul unde sunt dibuiţi teroriştii, epilaţi duşmanii (conform procedurii din manele), scalpaţi toţi nenorociţii care vor răul bietei ţărişoare.

Când te gândeşti la CSAT, deja parcă vezi cu ochii minţii bunkerul închis ermetic, păzit de soldaţi de elită care nu râd nici la filmuleţele cu EBA. Şi înăuntru îţi imaginezi cum toţi înţelepţii cavaleri jedi ai naţiei bagă curent în neuroni să dibăcească cele mai ale dracului strategii cu care să biruiască duşmanii din manele şi din geopolitică. După aia te uiţi pe lista ălora care alcătuiesc CSAT-ul şi îţi dai seama că nu mai e din filmul ăla american cu Bruce Willis, ci dintr-un serial indian cu muzică şi dat din buric. Dar depăşeşti faza, accepţi că n-or fi ăia candidaţi la MENSA, dar măcar există proceduri, conştiinţa importanţei instituţiei şi alte vrăjeli din astea. În fine, treaba ta ce îţi imaginezi, oricum nu se pupă cu teatrul ăla de păpuşi de la Cotroceni.

Acum revenim la ştire. Ponta a plecat din CSAT, şucărit, după o pizduială cu Băsescu. Hai să nu dăm nume, ci să discutăm despre instituţii. Şi atunci ştirea ar suna aşa: Primul ministru şi-a băgat picioarele în el de Consiliu Suprem de Apărare a Ţării şi a plecat din şedinţă după ce s-a încăierat cu Preşedintele. Corect, nu? Şi uite aşa am rămas cu ţara neapărată, cu avioanele necumpărate, cu Roşia Montană ne-exploatată, cu Olcthimul neprivatizat şi asfaltul neîntins ca magiunul pe ţărână.

E minunat să vezi că funcţionează atât de bine promisul concubinaj dintre Ponta şi Băsescu. Dar mai ales e grozav să ştii că până şi securitatea ţării a încăput pe mâna unor politicieni responsabili, înţelepţi şi gata de sacrificiul de sine.

Hai să mai bem un şpriţ şi să vedem lista aia de ţări unde putem fugi făra viză.

P.S. Ciumetele de la transporturi se plictisea în CSAT şi o ardea strategic, suprem şi doctrinar pe Facebook.

UPDATE: Leonard Orban, băiatul ăla care e ministru şi care se ocupă cu dracu ştie ce, nu a primit avizul necesar, în PE, pentru a deveni membru în comisia de audit. Omul a fost comisar european pentru ascuţitori, acum o arde pe la guvern coordonând politicile europene legate de agrafe şi radiere, dar îşi dorea să mai devină o tura birocrat european. L-au lucrat popularii europeni, printre care şi câţiva români, votând împotriva avizării sale aşa că rămâne mai departe ministru, acişilea, în România, unde e numa’ bun. Un colectiv de oameni de ştiinţă lucrează pentru a descoperi la ce e bun şi cu ce se ocupă.