AcasăRabbi ziceBa pe-a mamei dumneavostră!

Ba pe-a mamei dumneavostră!

„Victor Ponta a plecat trântind uşa din CSAT. Ceea ce înseamnă că nu vrea sau nu poate să-şi exercite funcţia de premier în vremea în care Traian Băsescu e la Cotroceni. Concluzia generala e că USL nu vrea coabitare. Sper ca preşedintele să ţină seama de această realitate atunci când va desemna candidatul la funcţia de prim-ministru în decembrie”

Declaraţia îi aparţine domnului Cristian Preda, fruntaş pedelist, europarlamentar şi profesor. Trecând peste austeritatea punctuaţiei, declaraţia domnului Preda vorbeşte despre un anume fel de a înţelege politica.

Victor Ponta a plecat, e drept, trântind uşa. Avem informaţia aceasta. Am şi comentat-o. Cum a dedus domnul Preda, din această informaţie, că domnul Ponta este incapabil să îşi exercite mandatul de premier, „în vremea când Traian Băsescu e la Cotroceni’? Pentru că partea cu „nu vrea să-şi exercite funcţia” iese din discuţie- dacă aşa stăteau lucrurile, Ponta şi-ar fi dat demisia. Nu discutăm nici de ce Traian Băsescu se mai află încă la Cotroceni. Ne referim strict la „nu poate să îşi exercite funcţia”. Domnul Preda a vrut, probabil, să ne vorbească despre incapacitatea de coabitare a premierului Ponta, dar enunţul domniei sale, involuntar, se duce spre adevăr: câtă vreme Băsescu se află la Cotroceni nimeni nu şi-ar putea exercita mandatul de premier! Pentru că Băsescu vrea să conducă el totul!

Apoi, n-ar fi rău să vedem mai întâi de ce a plecat Ponta trântind uşa. Poate reacţia lui nu era doar îndreptăţită, dar şi necesară. În cele din urmă, dacă Ponta nu poate coabita cu Băsescu, renunţarea la Ponta e o soluţie. Dar există şi o altă soluţie, cel puţin aşa par a crede câteva milioane de oameni: plecarea lui Băsescu.

Nici măcar „concluzia generală” care îi iese din traistă domnului Preda, aceea că US nu vrea coabitare, nu e demonstrabilă prin enunţul anterior. Chiar aşa stând lucrurile, admiţând că USL nu doreşte o coabitare cu Băsescu, soluţia corectă nu e cea sugerată de Preda. La alegerile din decembrie, electoratul va indica prin vot cine trebuie să alcătuiască viitoarea putere şi de unde trebuie să vină viitorul premier. Iar preşedintele are obligaţia de a nominaliza un premier ţinând cont de opţiunea electoratului. Cel puţin aşa se înţelege din cartea aia plicticoasă numită Constituţie, carte pe care nădăjduiesc că într-o bună zi, îndemnat de o neastâmpărată curiozitate, domnul Preda o va citi. De la Băsescu nu mă aştept la aplecare spre lectură, încă osteneşte cu „Levantul”.

Nicăieri în textul Constituţiei, necum în regulile democraţiei, nu este enunţat criteriul Băsescu. Conducerea ţării nu se face în funcţie de umorile personale, de năbădăile sau hachiţele domnului Băsescu. Nici măcar în funcţie de bâzdâcii domnului Ponta. Ci strict în funcţie de rezultatul de la urne. E complicat, ştiu, dar aşa merge treaba. Astea-s regulile. Chiar nu există text legal care să spună că Băsescu e Dumnezeu sau că puterea în stat se exercită doar de către portocalii. Afirmaţiile lui Preda vădesc o dată în plus tipul de raporturi pe care îl au pedeliştii cu gândirea democratică.

Ca să fie şi mai clar: după alegerile din decembrie, premierul va fi dat de ceea ce vom vota noi, nu de toanele lui Băsescu, nici de dorinţa pedeliştilor de a rămâne cu polonicul în caimac. Altfel, sigur, domnul Preda se apropie de adevăr. Şi respirând în logica domniei sale, susţin ferm că: „Băsescu a demonstrat că nu vrea sau nu poate coabita cu USL, aşa că, dacă USL va câştiga alegerile din decembrie, sper să ţină seama de asta şi să-l suspende pe Băsescu. Şi să-l demitem. „

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Absolut corecta concluzia! Nu pot decat sa-ti dau dreptate. Ba chiar as plusa, dar mi-e ca citeste si DD-ul si dupa aia ma pune sa jur pe rosu ca am sa-l votez pe el: partidul care are ca program de guvernare suspendarea basaului are votul meu! Pana atunci nu ma intereseaza absolut nimic deoarece pana dementul ala e in deal nu se va intampla nimic bun!

  2. Pacat de el, nu e baiat rau. Altul zombificat de partid. Cum dracului sa mai faci politica, sa mai intri in partid, cand vezi cum se tampesc astia ?

    Oricum, se pare ca singura persona care a putut coabita ca lumea cu Traian Basescu este Elena Udrea. Restul au marait sau s-au blegit …

  3. Ca Basescu isi doreste tot felul de coabitari in care el sa comande si restul sa execute este fara de tagada ,acest pitecantrop politic crede ca a comanda o hardughie de transportat titei, navala, isi uinchipuie ca este comandant de bastiment de razboi,eventual al unui cuirasat greu.Jenant, cand este un nimic din punct de vedere a cunostintelor pe care ar trebui sa le aiba.N-am vazut in toata lumea ca un conductor de TIR ajunge presedintele unei tari ,diferenta este intre marimea mijlocului de transport.Desi Constitutia spune clar cine este Prim Ministru ,Basescu o tine „langa” sa inteleaga limba romana pe care o vrea „muschii lui „de incult.Dar din pacate dupa ce la nominalizat pe Tariceanu ales pentru functie de alianta „DA”.Dupa ce PSD-ul a castigat alegerile pe partide Basescu a sustinut ca de castigat a castigat alianta”DA”si la nominalizat pe Tariceanu.Daca idea proasta ca este dreptul de a nominaliza cine vrea el daca o majoritate nu castiga cu 50% .exemplul lui Boc,si cutuma are putere de lege, si un precedent intareste legea chiar in dreptul anglosaxon.Deci nu-l vad pe Basescu sa poata venii cu alte smecherii daca USL-ul castiga peste 50 la suta si sa nu fie demis scurt.Pana la urma sfarsitul va fi cel astepta, ca nu cred ca romanii o sa-l rabde pe scelerat cei doi ani .

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...