Chiar dacă oficial încă nu se întâmplă, de bună vreme ne aflăm în campanie electorală. Doar articolele de papetărie lipsesc, altfel concertul electoral e în plină desfăşurare. De fapt, cred că nu greşesc dacă spun că de la începutul anului doar cu socoteli, aranjamente, decoraţiuni şi văcsuieli electorale ne pierdem vremea. Mai întâi fosta putere, zguduită zdravăn de protestele din iarnă, s-a mişcat strategic, trecându-l pe Boc la conservare şi proptind la Victoria un guvern de figuraţie. A urmat schimbarea conducerii PDL şi mutarea în linia a doua a câtorva figuri cu serioase probleme de imagine: Boc, Udrea, Ridzi etc.
Cei de la USL n-au stat nici ei. De la începutul anului s-au mişcat fără încetare în funcţie de felul în care dirijau scorurile din sondaje. Mai întâi din spaţiul opoziţiei, alăturându-se protestarilor din Piaţa Universităţii, apoi de la putere. Ajunşi la guvernare, cei de la USL au încercat să promoveze câteva măsuri care, în viziunea lor, ar fi fost bine primite de către electorat. Din nefericire pentru ei, lucrurile acestea, puţine, câte au fost, au trecut aproape neobservate, topite în lava scandalurilor care nu au încetat să curgă. Atenţia publică a fost în permanenţă deviată de alte subiecte, generate chiar de către USL, fie că era vorba de alegaţia că doctoratul premierului ar fi constituit un plagiat, scandalurile numirilor de la învăţământ sau mai recent Oltchim. Ca şi cum lucrurile nu erau destul de complicate a mai venit şi suspendarea lui Băsescu, iar din acel moment atenţia publică a fost canalizată exclusiv pe acest subiect.
La alegerile locale cei de la PDL au părut a fi măturaţi. O evaluare atentă arată că, de fapt, pedeliştii s-au aflat în grafic, asumându-şi, totuşi, anumite pierderi planificate. Din noua postură, de opozanţi, profitând şi de previzibila suspendare a lui Băsescu, cei de la PDL au început campania pentru alegerile din decembrie, încercând să demoleze, sistematic, fiecare gest al actualei puteri, cu mai mult sau mai puţin succes – e şi o chestiune de credibilitate. De partea cealaltă, useliştii n-au încetat nici ei, ca o veritabilă formaţiune de opoziţie, aproape uitând că se află la guvernare, să atace fosta putere.
În aceeaşi situaţie ne aflăm şi acum. Cele două blocuri aflate în confruntare nu încetează să-şi livreze mesajele de campanie, atacându-se reciproc şi fiind exclusiv preocupate de ceea ce ţine de campania negativă. Mesajele pozitive lipsesc aproape cu desăvârşire, oferta, proiectul, programul nu mai încap în comunicarea celor două comptetitoare, decât în vagi şi grăbite menţiuni.
Campania şi confruntarea electorală de anul acesta s-ar putea anunţa extrem de interesantă pentru analistul detaşat, neutru. Pentru că, practic, la aceste alegeri se confruntă două blocuri care îşi reclamă, ambele, simultan, statutul de reprezentanţi ai opoziţiei, ambele fiind, tot simultan, identificabile cu puterea. PDL pentru că a părăsit foarte recent puterea, dar încă mai are acces, prin Traian Băsescu, la pârghii importante ale puterii. USL pentru că a venit recent la putere şi încă are dificultăţi în a accesa sau gestiona instituţiile puterii.
Spuneam că proiectele lipsesc aproape în totalitate din ofertele electorale. Sigur, ele există, la nivel formal, simbolic, dar lipsesc aproape complet din spaţiul de dezbatere. Lucrul şi mai interesat este că electoratul, într-o semnificativă majoritate, pare a fi în regulă cu tipul acesta de campanie electorală. De fapt, la nivelul electoratului, există o confuzie vizibilă; distincţia putere-opoziţie, practic, nu mai funcţionează, responsabilităţile sunt distribuite în funcţie de afinităţi, simpatii şi nu instituţional.
Într-o astfel de competiţie, în care USL este departe de a fi dinainte câştigător, iar ARD nu poate fi dinainte socotit învins ( ar fi o enormă greşeală), în cele din urmă, credibilitatea şi coeziunea cred că vor fi elementele care vor conta decisiv- mă refer exclusiv la ceea ce se întâmplă la urne, nu la sforăriile din umbră. Dacă USL va reuşi să-şi păstreze coeziunea şi va putea demonstra, în scurtul timp rămas, că poate genera proiecte importante, nu doar în enunţuri generoase, atunci în decembrie nu va avea niciun fel de probleme. Dacă guvernarea USL se va mai lăsa atrasă în capcane de tip Oltchim şi tot felul de mărunte scandaluri, va ajunge la urne decredibilizată şi puternic uzată. Pe malul celălalt, ARD încearcă, împreună cu haznaua lui DDD, construcţia unei platforme care să reuşească să treacă pragul celor 35-40 de procente, dincolo de care poate forţa intrarea la guvernare, împreună cu voturile UDMR şi ale previzibililor trădători din USL.
Competiţia este, evident, inegală. USL, pentru a avea certitudinea guvernării, ar trebui să îşi asigure un număr de mandate aflat undeva la peste 55%, în vreme ce ARD poate intra în cărţi şi cu doar 40 de procente. Un lucru e cert, după alegerile din decembrie vom avea o singura putere. Şi o singură opoziţie. Ceea ce, evident, va fi un progres.
Din păcate, cele două blocuri, care se revendică de stâga şi de dreapta, sunt şi vor fi mereu legte de cordonul ombilical al traseiştilor, care sunt pe post de bielă-manivelă. Aşa că nu cred că 55% pentru USL ar însemna siguranţa necesară pentru a da prim ministrul şi guvernarea.Şi nu cred că electoratul e confuz… cred că mai degrabă scârbit. Pe centura politicii româneşti, deşi ne aşteptăm să gasim curve, deşi ştim că o să ne coste, mi-e teamă că nu ni se vor presta serviciile promise. Nici măcar oral.
Daca MRU tine discursuri electorale si vin desteptii de la PPE sa-si tina Congresul sub inaltul patronat al” Lesinatului de la Cotroceni” ,USL-ul castiga cu mai mult de 55%.