Acasăcacatul in artaIdiocracy, here we come

Idiocracy, here we come

Din ciclul „cum să ne mai batem joc de învăţământ”, azi avem prostia numită e-book. Adică ministerul educaţiei ar dori înlocuirea manualelor cu e-book-uri. Cărţi electronice carevasăzică. Nu vă pripiţi să acceptaţi că măsura încurajează familiarizarea cu noile tehnologii şi alte rahaturi din astea. E o afacere. Unii au de vândut scule, alţii softuri, iar junii ornitorinci trebuiesc bine dresaţi încă de pe acum, astfel încât să devină bravi consumatori de scule, aplicaţii şi rahaturi, iar nu cumva să capete prostul obicei de a o arde prin bibliotecă.

Nu e vorba de rezistenţă la nou, nici de opoziţie la modernizare. E o chestiune de bun simţ. Şcoala, în mod fundamental, înseamnă carte, creion, caiet, studiu. Nu browsing, nici joacă pe tabletă. M-aş bucura dacă aş şti că măsura ata face elevii mai sârguincioşi, îi ajută să deprindă nu doar buchea cărţii, dar şi noile tehnologii. Sunt însă convins că nu se va întâmpla aşa. Pentru că atunci când va sta cu tableta în braţe sau în faţa calculatorului, piciul nu va osteni prea mult pe manualul de istorie, nici pe cel de fizică, mai ales când din doar două click-uri are net-ul, jocurile sau mess-ul la îndemână.

Noile tehnologii pot şi ar trebui să devină complemente ale educaţiei, dar nu au cum înlocui cartea. Nici studiul temeinic, notiţele şi exerciţiul. Cartea electronică face un singur lucru, la acest moment: instituţionalizează copy-paste-ul.

Dacă adaugăm la asta şi straşnica invenţie a „bacalaureatului profesional”, imaginea devine deja încântătoare. Am văzut deja filmul:

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=fJIjoE27F-Q]

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

17 Comments

  1. Sunt atât de multe contra-argumente de adus încât aproape ca nu știu de unde sa încep. Presupun ca articolul asta s-a concretizat fără o analiza prealabila serioasa a avantajelor si a dezavantajelor, ci mai degrabă ca o exprimare de opinie personală (ceea ce e total ok, dar nu si neaparat adevărat).Gândește-te câte avantaje imense ar putea sa aducă. Brusc, nu îmi mai trimit copilul de 7 ani cu 7 kg de maculatura după el, nu mai trebuie sa caut prin librarii si anticariate diverse cărți si cartulii pentru el. In plus, odată ci tabletele ai oportunitatea sa încerci sa îți inveti elevii in moduri interactive/distractive (valabil la I-IV, poți sa vezi sistemul nordic care da rezultate mai mult decât bune). La elevii mai mari ai alte avantaje: posibilitatea accesarii bibliotecii de oriunde (preferabil, măcar parte din cărți sa existe sub forma digitala, accesului elevului fiind garantat printre-in cod), acces la aplicații care oferă acces la cursurile/ notele de curs ale unor universități celebre, modernizarea materiei (aici e exemplul cursurilor de la poli, aceleași ca atunci cand era tata in facultate). Iar dezavantajele pot fi controlate la nivel personal: blocarea tabletelor astfel încât sa poată fi accesate numai anumite programe, setarea unei parole cunoscuta de părinți/profesori pentru a downloada aplicații s.a.m.d.
    Cât despre punctul tau de vedere asupra laturii economice a problemei, as vrea sa am contra-argumente de adus, dar din păcate dreptatea e probabil de partea ta. Mi-as dori sa nu fie si sa functionam ca un sistem care protejeaza copii si educația, dar in 15 ani de școala românească am prins cel puțin 25 de schimbări 🙂

    P.S. Care e problema cu bacul profesional? Diferentierea e practicata de multe tari si n-as spune ca a dus la ceva rău. Ba chiar as zice ca îl apropie destul de mult de forma bacalaureatului International. E prima oară in mulți ani cand ce se întâmpla cu examenul nostru are echivalent si in alte tari. Pana la urma, bacul nu e un examen de excelenta, nu e olimpiada, e un simplu examen care atesta absolvirea liceului. Si dacă un elev nu dorește altceva decât sa presteze munca fizica, nu vad de ce am aștepta sa înțeleagă diferența între semanatorism si traditionalism. Examenul se poate diferenția in așa fel încât sa reflecte nevoile reale ale elevilor.
    Sper ca nu am reușit sa jignesc prin ceea ce am scris, e doar o alta fateta a acelorasi fapte (una, da’ lunga!).

    • Maculatură, cărţi, cărţulii deci. Am notat dispreţul pe care îl ai pentru „maculatura” asta cu care unii dintre noi umplem locurile care ar putea fi ocupate de bibelouri, prin case. Aşa că mai departe bacalaureatul profesional e efectul logic.

      • In primul rand nu stiu cum ai ajuns tu la concluzia ca bacalaureatul profesional e „efectul logic” al unui presupus dispret fata de ‘maculatura’. Poate ne descrii procesul logic pe care l-ai urmat in a trage concluzia.

        Cat despre bibelouri, carti, ebooks inainte de a te lamenta aiurea incearca sa-ti imaginezi urmatoarele doua situatii. In prima situatie cauti un articol stiintific intr-o biblioteca imensa si pierzi vremea mutand cu mainile tale munti/pereti de carti doar ca sa ajungi la o anumita pagina formata din 4 cifre dintr-un anumit volum (asta presupunand ca ai deja acces la o baza de date care iti furnizeaza titlurile si locatiile). In a doua, pe langa baza de date cu titlurile, ai acces digital la toate respective volume si cu o simpla/avansata cautare poti gasi raspunsuri in cateva secunde astfel incat sa te poti concentra pe subiectul in cauza si nu pe respectiva cautare fizica din cazul preceden.

        In acelasi mod imagineaza-ti ca ai acces digital la toata biblioteca ta plina de ‘bibelouri’ pe un ebook reader si o poti purta cu tine oriunde in lume, plus poti face cautari specifice instant (nexcluzand posibilitatea de a te bucura de cartea fizica oricand ai placerea si posibilitatea de a face asta).

      • O analiza prealabila ???. 1). 41% din populatie are privata in curte fara apa curenta ,este o cauza . 2). Romani 20 de milioane ,5 milioane copii ,5 tineri ,5 maturi ,5 batrini rezulta 10 milioane forta de munca activa din care 3 milioane in bejenie adica 30% ,este on efect . Problema pentru „baieti destepti” :cum se mai poate ciordi ceva ,asta cu IT-ul este o vaca buna de muls ,este necesara dar este buna de dat de lucru la intelectuali si de aruncat bani pe girla .Citi au habar de ce este aia informatizarea in sanatate ,cadastru ,invatamint .Nu sintem in stare sa facem un referendum ca lumea in fond si ca sa ne numaram este o sursa IT care aduce bani si atit ,efestul se stie am zapacit UE .Cred ca este necesar un curs de „Legile lui Murphy” !!. 🙄

  2. Asta ar fi prea de tot!!! Asta chiar ca ar trebui sa scoata lumea in strada! Macar pe noi, decreteii, care am avut parte de niste educatie, zic eu. Ce scoala e aia fara mirosul unei pagini de hartie proaspete in clasa intai? Cum sa inveti istorie fara sa te lupti cu o harta din panza si hartie lucioasa? Cum sa spui ca ai trecut prin caznele invatarii limbii romane fara scartaitul cretei pe tabla??? Asa ceva e strigator la cer!!! Credeam ca nu se mai poate inventa nimic pentru indobitocirea totala a puilor de dac… Ei, uite ca se poate !

  3. As putea sa mă simt jignita de reactia ta caustica la o părere exprimata pertinent (cred eu). Dacă am jignit, nu asta a fost intenția mea, ci sa îți arat ca exista si cale de mijloc între tehnologie si educație. Faptul ca nu îți place alternativa asta sau nu vrei sa o accepti nu o face sa dispară in neant. Ea e acolo pentru oricine e dispus sa accepte ca in educație e nevoie de modernizare si de flexibilitate.
    Cât despre maculatura, nu vad ce rost ar avea sa îți răspund, încercând sa mă disculp de o imaginara lipsa de respect fata de literatura 🙂 judeci opinia mea asupra unui domeniu despre care n-a fost vorba niciodată. Presupun ca elevii de clasele I-IV cu care ai avut contact au ghiozdanul îngreunat de Goethe si nu de manualele de lucru manual (exact, manual de lucru manual) si de educație civica, plus caietele dictando, studentesti si de caligrafie (denumite in mod generic maculatura). Dacă asta este cazul, probabil ar trebui sa renunț la opiniile mele si sa mă duc sa sterg praful de pe mai sus-numitele bibelouri.
    Iar despre bacul diferentiat, se practica peste tot si e o cunoaștere a diverselor grupe de elevi. Putine mai sunt țările unde se așteaptă de la copil sa aibă talent (da, talent, pentru ca e nevoie de talent ca sa poți excela) la româna, matematica, limbi străine, fizica, s.a.m.d. Rolul unei diferentieri este acela de a-i permite fiecăruia o nisa a sa, fără a fi tras in jos de alte materii. O cunoaștere decenta a limbii romane si a matematicii sunt mai mult decât suficiente pentru o meserie, in timp ce restul sunt pentru varfuri si, mai ales, la alegere. Sa nu uitam totuși ca liceul este formativ, in timp ce studiile de licența au rolul de specializare. Chiar dacă reforma actuala nu e cea mai buna varianta, este un prim pas spre sistemul occidental. Chiar dacă ne convine sau nu, in câmpul muncii la nivel mediu ai nevoie de cunostiinte practice ( si nu sa tii se predea pascal la informatica). O idee ai putea sa îți faci uitandu-te la rezultatele testelor PISA, unde suntem pe ultimele locuri. E inutil sa ne incapatanam sa păstrăm neschimbat un sistem care nu mai face fata.
    Speram ca articolul asta sa ducă la niste discuții interesante si productive, nu la ironii. Dar e alegerea ta.

  4. Ce-i lipsea chelului? E-book! Inca avem scoli cu bude in fundul curtii, fara apa curenta si unii copii merg pe jos vreo 10 km pana la scoala. Profesorii sunt din ce in ce mai prost pregatiti, ca intra in sistem doar cei mai slabi absolventi. Avem scoli in care nu exista calculatoare, dar vor avea e-book-uri? Nu mai mentionez ca peste tot in lume se incearca micsorarea numarului de ore petrecut de copii in fata calculatorului, din motive de sanatate fizica si mentala. A-propos…la examinarea orala la competentele de engleza exista un subiect care suna asa: In viitor profesorii vor fi inlocuiti de computere. Sunteti de acord?

  5. as vrea sa-i vad pe astia ahtiati dupa electronice cum se vor descurca in cazul caderii tuturor sculelor moderne????? doamne fereste de un cataclism { furtuna solara, impuls electromagnetic mondial} ca sint morti neam sa se descurce la firu ierbii ca stramosii nostrii. nu sint in stare sa deosebeasca papadia de ciubotica cucului daramite sa traiasca si sa-si faca rost de hrana

  6. @ Agatha:
    Doreai discutii interesante si productive? Iaca-ta. Tu te proptesti in faptul ca elevii din ziua de azi cara cu ei 7-8 kg. de carti? Din vina cui? Nu cumva din vina acelora care, in loc sa rezolve niste probleme simple si de bun-simt pentru elev, cum ar fi dulapuri pentru carti, cum vedem prin filmele americane si am vazut eu prin colegiile spaniole sau o sala de mese si una de sport(functionala, zic), isi bat joc de invatamantul romanesc cu 30 de reforme in 22 de ani? Eu, cel putin intre clasa a cincea si a opta avem o servieta de vreo 10-11 kile si nu am mai murit, dar tare mi-as fi dorit sa vin la scoala doar cu 3-4 caiete de teme, zau. ”Rolul unei diferentieri este acela de a-i permite fiecăruia o nisa a sa, fără a fi tras in jos de alte materii. O cunoaștere decenta a limbii romane si a matematicii sunt mai mult decât suficiente pentru o meserie, in timp ce restul sunt pentru varfuri si, mai ales, la alegere.” mai spui. La alegerea cui?, ca a elevului nu. Eu am facut asa: am tras tare pe istorie, romana, geografie, biologie si lucru manual- ca astea ma pasionau si am simtit eu ca-mi vor folosi in viata pe viitor- iar la matematica, fizica si chimie m-am cam oprit din viteza pe la clasa a sasea. Doar note de trecere si nici un fel de pasiune pana intr-a doispea. Te rog sa ma crezi ca de atunci nu am mai avut ocazia sa dezbarlig un logaritm sau o functie de gradul trei sau sa explic cuiva cum devine cazul cu structura moleculara a nenorocitului de H2SO4. Stiam ca va veni momentul bacalaureatului si nu am neglijat, totusi, partea ”numerica” a scolii. Dovada? Proba orala si scrisa la lb. si literatura romana 10 ambele si matematica si fizica un pic peste 5. Total 7 si ceva. Asta la seral, retine. Ca dupa treapta intai m-am dus la profesionala unde am intrat cu 10 si am iesit cu 10, ca ai mei se descurcau tare greu cu 3 copii si m-am dus la munca. Treaba aia cu alegerea pe care o spui tu ar trebui sa intervina dupa cele douasprezece clase. Ar trebui ca fiecare elev sa traga tare sa-si demontreze ce poate, ca de-aia se chema pe vremuri ”examen de maturitate”. In mod normal, pana la 18 ani, un copil nu ar trebui sa aiba decat o slujba: scoala, iar un parinte ar trebui sa fie obligat prin lege sa tina copilul intr-o forma de invatamant( Spania are o astfel de lege si nu mai urla nimeni ca nu are cu ce sa tina copilul in scoala). Acum e mare frasuiala pe tema ca nu mai avem scoli profesionale? De ce ? Ca ne-au placut prea mult manelele si creditul cu buletinul, vacantele la Halkidiki si in Bora-Bora, masinile la mana a 5-a din Jermanica si educatia din Libertatea, Can-Can si de la OTV? Era nasol si de tot cacatu` sa fii tinichigiu sau ospatar? Ei, uite ca tinichigii si ospatarii, zidarii, mecanicii, medicii si ce alta meserie mai vrei tu, sunt prin Spania sau Italia sau pe aiurea. Voua, celor ramasi acasa, va ramane sa rasuciti problema pe toate partile iar noua, celor plecati, ne ramane doar sa plangem cu lacrimi amare vazand cum se alege praful de Romania in timp record. Si stai sa vezi peste 10 ani!

  7. Dongabone, da, chair doream discuții interesante si, in sensul asta, multumesc 🙂 ca sa îți răspund pe rând, da, ai totala dreptate cu multimea de facilități care lipsesc cu desavarsire in sistemul nostru (de la sala de mesele si dulapul fiecărui elev pana la baile din fundul curtii pomenite de ceilalți). Toți aveți dreptate. Si mai sunt încă atâtea altele, câte poate nici nu putem sa realizam. Dar faptul ca avem multe alte nevoi, nu înseamnă ca orice idee care nu e strict necesară (prin urmare, nici urgenta) e proasta prin definitie si trebuie sa ne revoltam împotriva ei.
    Cât despre exemplul tau, îmi pare rău, dar cumva îl vad ca perfect pentru ideea mea. Ai avut daruire înspre anumite materii (la care, având nota 10, pot sa presupun ca erai printre cei mai buni elevi) si altele la care ai făcut efortul de a te ocupa in limita decentei. Era atât de diferit dacă aveai un 10 la matematica 101 (cumostiinte temeinice asupra matematicii la un nivel mediu) si tot 10 dar la româna avansati? Tocmai de asta spun ca o diferentiere între elevi per nivel de cunostiinte ar fi mai folositoare decât una generală pentru toți. Si tocmai de-aia am spus ca matematica si româna ar trebui sa fie obligatorii, dar cu seturi de probleme diferite in funcție de nivelul de dificultate pe care sa îl poată alege elevul.
    Cu „singura slujba a copilului trebuie sa fie școala”, eu nu pot sa fiu de acord. Am observat ca, in general, cei puțin mai in vârsta tind spre opinia asta. Adică, de ce n-ar avea o slujba de vara sau in timpul vacantelor? De ce sa îl limitez la cunoasterea unei singure părți a vieții? Sigur, e o alegere personală si sunt multe circumstante care trebuie luate in calcul, dar tot ce pot sa știu este ca eu mi-as fi dorit sa am oportunitatea asta si n-as putea sa i-o refuz altuia. Si-n plus, copilul ăla nu dezvolta personalitate si dorințe si pasiuni direct la 18 ani, nu-i sunt date pe-o foaie odată cu dreptul de vot. Perioada adolescentei ar trebui sa fie cea in care își găsește pasiunile, talentele, învață ca exista consecințe s.a.m.d. Tocmai de aia are nevoie de cât mai multe activități atunci (de la sporturi, tabere, voluntariat si chiar si o slujba), activități care vin in completarea școlii.
    Ințeleg ca ești parțial sistemului spaniol. Nu vreau sa fac comentarii neavenite, nu sunt familiarizata cu el. Cand ți-am citit comentariul, am căutat informații sa vad si eu cum funcționează. Si ce-am aflat este ca si la ei, ca la noi, școala obligatorie se termina la 16 ani dacă nu ai repetat nici un an si ca exista posibilitatea legală de a nu îți trimite copilul la școala si a alege, in schimb, „home schooling” ( deși autoritățile nu încurajează asta). Bacul lor e format din doua părți, cea obligatorie si cea la alegere ( par mult mai echilibrate decât la noi) si ai posibilitatea sa mergi mai departe la o școala vocationala.
    Sunt diferente, dar pare suficient de apropiat de cel britanic. Si ceea ce oferă ambele, spre deosebire de al nostru, e un grad ridicat de flexibilitate ( fiecare elev e un individ, nu putem fi toți gradati după aceleași materii si sa ne așteptăm ca rezultatul sa aibă vreun sens).
    Cât despre faptul ca au plecat mecanicii si tinichigii, nu prea înțeleg exact fata de care alte categorii se face diferența, dar încerc sa îți răspund. Da, au plecat. Au plecat mulți si au rămas cei dispusi sa se adapteze la alta societate si sa muncească. Nu e nimic de condamnat aici, dar nici de glorificat. Sunt niște oameni care (din nevoie sau dorința) au plecat in alte tari pentru a-si face un rost. Trebuie curaj sa te dezradacinez pentru a plecai si dorința de munca pentru a reuși sa ramai. Ambele sunt calitati demne de admirat. Dar e si o doza de instinct de supravietuire. Nu mai poți aici, pleci in alta parte. Si sa nu uitam ca n-au plecat numai ei. Au plecat de-a valma si doctori si criminali si profesori si studenți si orice altceva. Unii demni de lauda, alții nu. Nu vad de i-ar împiedica asta pe oameni sa discute pe marginea subiectelor fierbinți (ca ai trăit sau trăiești in romania, nimeni nu îți ia dreptul de a te interesa, a discuta si a te implica). O societate civilă activa duce la progres. Implicarea oamenilor in tara au căror cetățeni sunt poate sa ducă la o schimbare ( sunt atâtea exemple, in atât de multe tari) chiar dacă cetățenii nu pot cădea de acord. Dezacordul nu e haos. Dimpotrivă, e binevenit, fiind o dovada de civilizatie.
    P.S. de unde ai dedus ca am rămas acasă nu știu, dar as fi tare curioasa sa îți vad rationamentul 🙂

  8. Dongabone, îmi cer scuze, acum ți-am recitit comentariul si am realizat ca făcusei referire la multiple domenii, nu doar cele pe care le retinusem eu. Întrebare: diferentierea o faci cumva între oamenii cu specializări practice(plecați) si cei cu specializări teoretice (presupus ramasi)?

  9. Agatha, chiar ca nu stiu de unde am dedus ca nu esti si tu emigranta 🙂 . Nisipul pe care il am intre rotitele din creier vad ca se misca intens. Asa ca de rationament nu poate fi vorba, ok? 🙂 . Cat despre categoriile mai sus mentionate, pur si simplu nu fac diferenta intre ele. Ce ma enerveaza pe mine la culme este urmatoarea treaba: ani de zile, in urma bulei imobiliare si a iluziei ca planeta asta se dezvolta cumva de la sine prin miscarea banilor care nu exista de colo-colo si ca e de bon-ton ca tineretul sa vrea sa fie doar directori de sucursale bancare sau ingineri de sisteme informatice sau formatori de personal in multinationale, sau mai stiu eu ce meserie care, practic nu produce nici un leu, ne-am trezit ca, dintr-o data, nu mai avem meseriasi. Nu aduc in discutie medicii sau personalul medical. Zic despre faiantari, instalatori, mecanici, vopsitori, tinichigii, electricieni casnici sau de sistem, soferi, cacanari, hinghieri, etc. adica oameni care au facut SCOALA grea in meseriile lor pe vremuri. Paranteza: spuneam aseara ca am fugit ca Hussain Bolt de fizica,matematica si chimie. Mi-am luat teapa! In profesionala am avut doua materii, Tehnologie si Rezistenta Materialelor care erau toate astea 3 la un loc. Una e OLS (otel laminat pentru scule) si alta e OSS (otel special pentru scule), intr-un fel se comporta o bucata de fier mort dupa racirea in aer, in alt fel in apa si in cu totul alt fel in ulei. Unde vreau sa ajung? La ceea ce s-a intamplat cu invatamantul profesional de-a lungul timpului dupa Revolutie si la ceea ce se deplange acum. S-au desfiintat scolile profesionale, ca nu erau rentabile. Toate erau patronate de cate o mare uzina, care asigura si baza materiala. Ce sudor e ala care nu e bagat in productie de la 15 ani si care lucreaza pe banda la Autobuzul, cu meseriasi adevarati, cum am facut-o eu? Sau un ospatar ori o vanzatoare scoliti la Industrial 4, cu practica temeinica? Sau un sofer profesionist cu studii serioase si de mecanica de la Industrial 8 si 9? Stii cate clase de tinichigii auto erau in tara in 1985, cand am intrat eu? DOUA. Una la Autobuzul si una la Tractoare Brasov, fiecare cu cate 40 de elevi. Un an si jumatate. Si acum? Dupa ce au fost distruse uzinele sunt tare curios cate strunguri SN-400 o sa cumpere guvernul ca sa pregateasca pe pitipoancele si pitiponcii cu creasta ca sa devina prelucratori prin aschiere. Concluzia: dupa ce ca in 22 de ani invatamantul romanesc a luat-o razna rau de tot, dupa ce ca profesorul s-a transformat intr-o paiata pusa la catedra, fara nici o autoritate si fara nici un drept, dupa ce ca societatea romaneasca s-a tranformat in ceva hidos in care banul, hotia si smecheria rulz si in care invatatura e de cacao, mintile luminate cu lanterna din conducere vin si desfiinteaza CARTEA? Pai cum vor putea niste elevi care habar n-au sa lege doua propozitii coerente sa dea piept cu materiile tehnice? Unuia de-asta, familiarizat numai cu e-book-ul o sa-i ia foc in mana aparatul de sudura, sau o sa strice o padure intreaga incercand sa impacheteze 3 savarine. Subiectul e stufos si prietenul Mordechai sau eu sau altul putem sa scriem despre el cate 10 articole pe zi… nu se va epuiza. Si nu se va concluziona. Daca ne afundam in subiect vom atinge si altele si vom ajunge intr-un adevarat lant al catastrofelor in care este impinsa aceasta umanitate. Pentru ca eu, unul, incep sa cred tot mai tare ca suntem manati in a deveni o societate planetara de consum, cu foarte putini stapani care au in mana lor toata puterea si ne mana ca pe vite, ca prea inghitim totul in cateva luni pe nemestecate ( a se vedea facebook sau criza sau motivele declansarii razboaielor). Dar asta e alta discutie…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...