AcasăOy-oy!Zacusca mistică

Zacusca mistică

Aşa cum se cuvine într-un stat laic, ieri, la Camera Deputaţilor, preşedintele camerei, Valeriu Zgonea, i-a tras un „Mic dejun cu rugăciune”. Teoretic nu e nimic rău în asta. Practic, nu e nimic bun. Se pupă social-democraţia cu aburul ăsta de tea party dâmboviţean la marele fix.

Credinţa ar trebui să fie o chestie personală, nu ar avea de ce mă interesa convingerile religioase ale preşedintelui camerei, nici dacă e interesat de mistica orizontală, budismul algebric sau confucianismul consumerist. Parlamentul reprezintă o instituţie a statului român, iar până una alta încă mai avem un stat laic. Ştiu că gustarea asta pravoslavnică nu e invenţia lui Zgonea, dar asta mă interesează foarte puţin. Nu i-am trimis pe cuvioşii parlamentari acolo nici pentru a le auzi trăirile mistice, nici pentru rugăciuni la o zacuscă. Le-a ajuns alor noştri pe la urechi că americanii mai fac şi câte un pocinog din ăsta şi hop şi ei. Că aşa cere tradiţia la noi: să maimuţărim tot ce vedem pe la ăia.

Micul dejun cu rugăciune, aflu de pe site-ul Camerei deputaţilor, e organizat de „Grupul ecumenic de rugăciune”. Uite, bre, ce mai aveam noi în Parlamentul României şi nu ştiam: Grup ecumenic de rugăciune! Că în rest le aveam pe toate! Ne apucă dracii când aflăm de cheltuielile pentru protocol ale lui MRU, dar ne plezneşte o sfântă fericire când la Camera deputaţilor se găsesc parale pentru grupuri ecumenice de rugăciune şi chiftele cu rugăciune.

Credinţa stă la purtător, religia se face în biserică, iar politica în Parlament. Nu ar trebui amestecate şi e bine să rămână aşa.  Zgonea şi restul cuvioşilor n-au decât să poftească la biserică, la spovedanie ( că sigur au păcate de mărturisit) si fum de tămâie pe săturate. Maimuţăreala asta, de inspiraţie americănească, n-are ce căuta acolo.

Nu mă interesează câte mătănii bate Zgonea la cafeaua de dimineaţă, nici cât ecumenism ung ăia pe cornuri. Biserica se ocupă cu rugăciunile, iar politicienii cu şmenurile – e simplu. Că acum şi popii fac şmenuri, iar politicieni sunt răpuşi de fiorul religios e un adevăr. Dar maimuţăreala asta e o ofensă în primul rând pentru cei cu o autentică credinţă. Şi un foarte nesănătos amestec al religiei cu politichia, scremut doar pentru că unii simt nevoia să se prostească, arătând ca pot face şi ei ce au văzut la americani.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Mi-e frica. Daca si parlamentul a ajuns la concluzia ca numai rugaciunile ne pot salva, inseamna ca nu mai e nimic de facut.. Grup ecumenic de rugaciune zici? Se primesc traseisti de la atei?????

  2. Rabbi, ar trebui sa te mai gandesti cand spui ca Romania e stat laic. Poate scriptic sau la nivel declarativ… Exemplele sunt multe si chiar mi-e sila sa aprofundez care e adevaratul loc al acestei caracatite verzi si zemoase printre celulele sanatoase ale tarii.

  3. Rabbi, io cand aud de statul asta laic ma umple un fior de frica. Cine-i asta?! Eu sunt exclus din el? Ce-o sa-mi faca mie statul asta?! Io fac parte din aia 87% care-si zic ortodocsi si nu-s schizofrenic adica sa fiu ortodox la beserica si in rest sa fiu ateu. Daca e democratie, cum saracie sa fie statul laic alcatuit din cei 13% care mai raman?! dar si dintre asta sunt multi care-si zic crestini. Deci ce-o sa-mi faca mie statul laic, adica cei 2% care-mi fac mie legi?! Chiar ca ma umple un fior de frica… La noi nu e vorba de stat laic, ci de stat schizofren!

  4. Nici din greseala nu-i poti crede pe alesi ,pocniti in moalele capului ,de fiori mistici.Este sfanta ipocrizie care vreau sa faca „mumos’pentru cei 87%prezumtivi ortodoxi.La o biserica care boteaza un copil de tzatza la ce te poti astepta la un pagan sadea ,altceva ca este ortodox ca n-o fi budist.La impinsul cu injuraturi ,sudalme,sarmale , vinsi imbrancituri , la pupatul moastelor te poti gandii cati crestini adevarati sunt intre ei.Eu cred ca vreo 10%.Parlament ca parlament dar scoala cu biserica n-ar avea ce cauta.Bisericile sa-si faca scoala duminicala de religie,nu sa-l faci ortodox un ateu sau un evreu.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...