AcasăUncategorizedRăzboiul stelelor

Războiul stelelor

Ca să n-avem alte discuţii aiurea: sunt un pasionat al SF-ului, am scris, dar mai ales am citit aşa ceva ca apucatul. Seria originală a „Star wars” am văzut-o acum vreo treizeci de ani, primele două filme în cinematografele statului, ultimul film din serie ( care pentru mine s-a încheiat acolo- ce a mai născocit Lucas mai târziu mi se pare spumă de ras) pe video-ul unui prieten.

La vremea la care m-am întâlnit prima dată cu filmul ăsta, recunosc, am rămas cu gura căscată. Faţă de „Gară pentru doi” ( un film foarte fain altfel), „Zile fierbinţi” şi „Oraşul văzut de sus”, filmul lui Lucas era deja un produs scăpat dintr-un univers paralel. Totul începea de la muzică şi felul în care începea, încă înainte de generic, să curgă scrisul ăla pe ecran, ca o şosea plecată spre stele. Efectele speciale, care azi pot stârni ironii, erau la vremea respectivă uimitoare, ceva nemaivăzut. Creaturile alea ciudate, navele spaţiale în forme dintre cele mai curioase, săbiile laser şi masca lui Vader, toate astea alcătuiau ingredientele unui produs care năştea fascinaţie ( ăsta e cuvântul). Ca să nu mai spun de poveste!

După ce am văzut a treia sau a patra oară primul film din serie şi fascinaţia se mai domolise, am început să bag de seamă prostiuţele. Şi filmul conţinea cantităţi impresionante de aşa ceva. Cred că ăla a fost momentul în care piciul care eram a început să realizeze că povestea de pe ecran nu era un univers în care vreme de un ceas şi jumătate puteau evada puştii asemeni mie, ci un produs realizat de nişte nenea pentru a face bani.

Prima chestie care m-a zgândărit a fost când am văzut reflectată în casca lui 3PO camera de filmat. Asta se întâmpla când 3PO se contrazicea cu R2D2, încercând să se hotărască asupra drumului de urmat. De câte ori am revăzut filmul, nu mai aşteptam scenele de luptă, săbiile laser sau altceva, ci să descopăr acolo, în casca lui 3PO  reflecţia camerei de filmat.

Yoda. Yoda era senzaţional. O super-inteligenţă, un creier colosal, care urnea ditamai măgăoaia din loc cu ajutorul Forţei. Ce nu reuşeau nici creierul ăla grozav, nici Forţa, era să-l ajute pe Yoda să vorbească corect. Deci cel mai tare Jedi, cel mai deştept ciumete din univers avea probleme serioase de exprimare şi era cam agramat.

„Falcon”-ul lui Han Solo era o navă rablagită, dar foarte deşteaptă. Atât de deşteaptă încât n-am priceput dacă până la urmă folosea un „hyperdrive” şi navigaţia prin hiper-spaţiu sau fugea cu viteza luminii. Ca pasionat de SF ştiam că astea sunt chestii total diferite, dar Lucas nu era la fel de informat ca şi mine.

Altă chestie pe care nu o pricepeam era aia cu tunurile laser. Adică tunurile alea trăgeau nişte ghiulele de lumină, iar logica spunea că, de fapt,acolo ar fi trebuit să existe un fascicul continuu, care să lege tunul de ţintă.

În fine, aş mai putea lungi lista. Dintre toate, nu mi-a ieşit niciodată din minte Yoda. Trebuie să fie un tâlc acolo – mi-am tot imaginat. Nu se poate ca Lucas să fi lăsat fără motiv ca un personaj care ar trebui să reprezinte o culme a înţelepciunii să fie atât de tolomac în vorbire.  N-am aflat tâlcul nici până azi. Deci nu există?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

10 Comments

  1. Cred ca l-a inspirat Gregorian Bivolaru. L-ati auzit vreodata pe Bivolaru vorbind? Sint rau acuma, da’ eu l-am auzit, pe la inceputul anilor ’90, si am avut un sentiment de „deja vu, deja connu” teribil. Nici pina astazi n-am aflat cine pe cine a inspirat…

    Cit despre film, n-a fost rau, ce sa zic. Barul cu creaturi ciudate mi se pare si in ziua de azi cel mai frecventabil local gen Far West pe care l-am vazut vreodata in vreun film. Inutil sa spun ca n-am regasit atmosfera nicaieri pe unde am fost, nici printre pescarii si braconierii din Barcelonetta… 🙂

    Cele mai ridicole si neintegrate in peisaj mi s-au parut sabiile. Why for, daca aveam armaraiele si navele alea, si daca aveam puterea mintii?

    Si pot sa spun ca ideea de a produce sequel-uri mi s-a parut inca de atunci proasta, drept pentru care am vazut primul film din serie de „tz” ori pe-atunci, si dupa aceea ori de cite ori am avut ocazia, iar pe celelalte doua „clasice” o singura data… Facaturile moderne sint „no go”.

  2. Am vazut ”Raboiul Stelelor” de 18 ori si ”Imperiul Contraataca” de 32 de ori in prima saptamana de la lansare, la ”Flamura” 🙂 De ”Razbunarea lui Jedi” nu-ti mai spun, ca zici ca sunt diliu…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...