AcasăOy-oy!Feminizarea Monicăi Macovei

Feminizarea Monicăi Macovei

Foto Cosmin Bumbuţ

Un efect îndeajuns de vizibil, dar nu îndeajuns observat, totuşi, al referendumului pentru demiterea preşedintelui este trecerea Monicăi Macovei în prima linie a menajeriei băsiste -PDL, ARD sau cum s-o mai numi. Nici până acum Macovei nu a fost ceea ce s-ar putea numi o prezenţă discretă în zona politicii ocupată de susţinătorii lui Traian Băsescu, dar de acum încolo va trebui să ne obişnuim cu o Monica Macovei încă şi mai vizibilă, şi mai gălăgioasă, dar mai ales lustruită, dichisită şi împachetată astfel încât să poată fi livrată în mod convingător ca noua imagine a dreptei de extracţie bolşevică, reprezentată de PDL.

Promovarea Monicăi Macovei ca portavoce a PDL şi  Savonarola a moralei pedelice a venit atât ca o recunoaştere, de către Traian Băsescu, a serviciilor aduse pe durata campaniei pentru referendum, dar mai ales pentru că prestatorii acelor servicii i-au cerut acest lucru. Beneficiara unor relaţii mai mult sau mai puţin oculte la Bruxelles, Monica Macovei a fost practic impusă ca soluţie şi condiţie pentru ca Băsescu şi aglomeraţia din jurul său să poată beneficia pe mai departe de susţinerea europeană de care are atâta nevoie. Lucrurile nu se opresc aici. Monica Macovei nu este doar noul lider de facto al PDL (spre nemulţumirea mai mult mârâită a lui Vasile Blaga), ci o posibilă candidatură pentru funcţia de viitor premier, în viziunea sforarilor pe care Băsescu nu îndrăzneşte să-i contrazică. Ba mai mult, Macovei ar trebui să devină candidatul filialei Bucureşti a popularilor europeni pentru Cotroceni. E firesc ca cei care au intervenit atât de ferm în timpul procedurii de demitere a preşedintelui să îşi dorească omul lor la Cotroceni.

Campania de redesenare a imaginii Monicăi Macovei se află doar la început, faza breton, pantofi, haine. Unii, care se socotesc specialişti în aşa ceva, au decis că Monica Macovei are nevoie urgentă de o nouă imagine, care să reducă reacţiile alergice de până acum. Tema aflată în lucru este: o femeie premier! Sau o femeie preşedinte! Evident, cu toată risipa de argumente care poate demonstra de ce o femeie politician poate fi o soluţie mai bună decât politicienii bărbaţi ( sexismul poate funcţiona în multe forme!). Fireşte, discuţia despre femeile politician va trata cu o cuviincioasă discreţie exemplele din chiar curtea PDL, Udrea, Anastase sau fosta colegă a lor Ridzi. De ce e nevoie de toată această discuţie? Pentru a convinge opinia publică românească de validitate unei astfel de soluţii, pentru a convinge misoginul electorat românesc că o femeie poate fi premier sau preşedinte, la fel de calificat ca orice bărbat. Toate bune până aici.

Mai departe intervine o problemă. După ce aparatul de fabricat consensul tocmai a demonstrat că o femeie preşedinte ( sau premier) e un lucru nu doar normal, dar chiar salutar, urmează problema: femeia e Monica Macovei. Pentru că, e clar, Monica Macovei e femeie. Doar că îi lipseşte ceva… Feminitatea! Şi aici intervin specialiştii, care mai ciupesc din bretonul cucoanei, mai dau un vacs de farduri, în fine, apelează la toate minunile cosmeticii şi croitoriei pentru a reface opera lui Pygmalion. Rezultatul în mod vizibil e ridicol, dar  s-a înţeles intenţia. Monica Macovei, ca femeie, respiră exact atâta feminitate câtă moralitate respiră atunci când predică moralitatea. Aveţi o poză, pentru ajutor.

Dincolo de eforturile consistente de promovare a Monicăi Macovei, aflate acum abia la început, se pune întrebarea dacă există şanse ca ea să poată fi impusă aşa cum doresc unii de pe afară, dar şi câţiva de pe aici. În ciuda discuţiilor legate de casa părinţilor săi, Macovei nu a fost serios suspectată de corupţie. A fost un destoinic procuror comunist, dar nici ăsta nu e un păcat pe care să i-l poţi imputa cu prea mare avânt: era comunism şi îşi făcea meseria -ţi se va răspunde. Există discuţii despre o relaţie foarte strânsă cu Frattini  ( relaţie strânsă fiind eufemismul impus de decenţă), dar nici asta nu poate fi demonstrată şi nici nu cred că poate fi socotită o vină. S-a vorbit mult despre afinităţile bahice pe care le-ar avea cu Băsescu, dar şi asta e dificil de probat. Una peste alta, nu există păcate majore care să îi poată fi imputate, deci de ce nu ar reuşi efortul de promovare a noii imagini? Pentru că mai e ceva. Şi nu mă refer la datele fizionomice sau de personalitate care o fac antipatică ( antipatică e un alt eufemism!), ci la ceva mult mai grav. Este vorba de sediul loialităţii sale! Iar acesta nu este în niciun caz la Bucureşti, aşa cum a demonstrat-o în întreaga sa evoluţie de după ’89.

Unii dintre noi cred că Monica Macovei a făcut mult rău românilor şi României. Alţii cred că dimpotrivă, e o pildă de moralitate, iar loialitatea ei faţă de stăpânii de afară e un lucru de preţ. Cu toţii vom fi siliţi să prizăm doze mari de Macovei în perioada care vine. Şi dacă aşa stau lucrurile, vom avea ocazia să discutăm şi despre moralitate. Sub toate aspectele ei.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. O privesc de ani buni. Imi stirneste aceeasi reactie de respingere. Emana ura prin toti porii. Profesionalism? N-a avut niciodata, dovada fiind legsilatia promovata de aceasta,prin sumarea raspunderii in parlament, pe o lege(????) care cuprinde de fapt 10(zece) legi, insiruite ca margelele pe ata, intr-un mosntruos act administrativ. Dovada moralitatii sale? Egala cu moralitatea pestilor, care tin curvele pe centura. A schimbat propurorii Romaniei dupa bunul ei plac, mai des si cu mai multa satisfactie, decat si-a schimbat vreodata chilotii. Caracterul ei este o combinatie letala intre autosuficienta, ranchiuna si ura nestavilita.Se vrea Ioana D`arc si nu este decat o Ana Pauker. Nu cred ca va insemna ceva in istoria acestui popor.

  2. Personaj incrincenat. N-o ajuta hainele. Nu s-a imbracat niciodata prost si neadecvat, de fapt. N-o ajuta nici freza, destul de stingaci executata. S-au vazut (tot la ea) variante mai bune. N-o ajuta nici fardul, cum nu ajuta pe nici o fiinta care a imbatrinit incruntata. Pentru ca pe masura ce imbatrinim ni se vede tot mai bine caracterul pe fata, si al ei e de acritura, ofticata si incordata. N-am vazut fetze din astea la femeile care au urcat in politica prin lumea larga.

    Faptul ca sediul loialitatii sale nu este la Bucuresti este (in zilele acestea) o calitate. Probabil ca e singura ei calitate, care tine locul tuturor celorlalte.

    He, he, excentrice imaginile feminine ale PDL, de la tzoapele inzorzonate, cu unul sau doi neuroni, gen EBA, Anastase, Turcan sau Udrea, la Ana Pauker in versiune modernizata. Personajele dominatrix ale Brigittei Nielsen erau mult mai interesante…

  3. Pe langa fanatismul fata de scelerat,MM este o greseala genetica.Am vazut femei urate dar cu un sarm extraordinar si o inteligenta sclipitoare,Dna Magnani ,Devis,si in TV-ul comunist ,era o doamna ,fata unui intelectual comunist, imi scapa numele ,erau fantastice,dar Macavei are trasaturile lombrosoene ,a unui criminal in serie si o mincinoasa penibila fara logica si cu un discurs grobian , stilul de acuzator public al Tribunalului Poporului a lui Hitler.Nu cred ca cineva sanatos la cap poate
    s-o accepte chiar daca este protejata mortaciunii politice de la Cotroceni.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...