MRU – un şef de cantină ratat

Foto Dan Marinescu

Dacă iniţial expediase discuţia rapid, cu dispreţ, socotind acuzaţiile nişte simple „prostiuţe” despre care un îndopat suficient, precum el, nu merită să se osteanească a grăi, pe măsură ce tămbălăul iscat de unguente şi vaca alcoolistă a început să-i dea şpiţuri în cur, MRU  a început să fie ceva mai interesat de explicaţii mai ample. Problema e că sinecuriciul deprins cu ţâţa bugetului tot nu reuşeşte să proceseze corect informaţia, tot nu reuşeşte să vadă hăul enorm care există între felul în care se vede el şi felul în care îl vedem noi, toţi ceilalţi.

Când cineva începe să vorbească despre sine la persoana a treia e deja semn că prin cutia aia craniană au început să-şi facă pitulicile cuib. Când suferindul respectiv, în referirea la sine, formulată la persoana a treia, cum spuneam, dă dovadă de prisos de respect şi se simte zguduit de onoarea teribilă care i se face îngăduindu-i-se să grăiască despre marele om (hehe!) care e el însuşi, ba mai are puţin şi îşi cere sieşi un autograf, atunci e limpede că omul e foarte aproape de coiful din hârtie de ziar şi Waterloo.

Am ajuns să cităm din MRU ca din Bulă, aşa că să cităm:

„Dacă MRU a mâncat bine pe banii noştri, după cum titraţi dumneavoastră pe ecran, atunci fiţi convinşi că au mâncat bine şi preşedintele Comisiei Europene, şi preşedinţi de stat şi şefi de Guvern care ne-au ajutat să intrăm în Uniunea Europeană. În toată perioada premergătoare aderării la UE, inclusiv în 2001-2004, pentru fiecare eveniment de politică externă nu a existat alt calcul decât cel al efectului diplomatico-politic”

E greu de spus căt e ţicneală şi cât nesimţire în declaraţia de mai sus. Mai întâi pentru că discuţia este despre chilohanurile sale, din anno domini 2012, nu despre perioada 2001-2004.  Dacă dilimache nu-şi mai aminteşte nici când a fost el, vreme de câteva luni, premier, atunci ori vita de Kobe era stricată, ori e complet sonat. Sau te pomeneşti că acum Mereulache îşi imaginează că el şi nimeni altcineva ne-a îngheuit în UE? Ori poate simte nevoia să se compare cu Adrian Năstase? Dacă da, n-am nimic împotrivă, doar să-i punem alături, aşa cum trebuie, ca să-i comparăm. Sau poate, în fine, MRU vrea să vorbim despre serviciile pe care le-a adus el patriei, din preajma lui Bodo Hombach? Că putem face şi asta.

Atât pentru perioada în care a fost ministru de externe ( cu rezultatele pe care le ştiţi!), cât şi pentru scurta perioadă petrecută la Victoria, omul nu are de raportat decât depăşirea planului la cheltuielile de protocol. „Dacă MRU a mâncat bine pe banii noştri, după cum titraţi dumneavoastră pe ecran, atunci fiţi convinşi că au mâncat bine şi preşedintele Comisiei Europene, şi preşedinţi de stat şi şefi de Guvern care ne-au ajutat să intrăm în Uniunea Europeană” – declară cu tembelă seninătate MRU. Concluzia e evidentă: omul se crede şef de cantină! E aici şi o descriere interesantă a felului în care înţelege securiciul politica externă: „ăia ne-a ajutat săracii, hai să-i chemăm şi noi la un grătar!”.

Şef de cantină – e cam maximum de funcţie în care l-aş putea vedea aşezat pe MRU. Dar şi aici există o problemă: nu văd cine l-ar pune acolo, cine l-ar angaja pe ăsta ca şef de cantină. Pentru că, realizaţi, odată ajuns şef la cantina cu pricina, va exista o problemă: cheltuielile de protocol ale cantinei vor exploda! Banii de borş şi zarzavat se vor topi pe deodorant, pomezi şi beţişoare pentru domnu’ şef!