MRU – un şef de cantină ratat

Foto Dan Marinescu

Dacă iniţial expediase discuţia rapid, cu dispreţ, socotind acuzaţiile nişte simple „prostiuţe” despre care un îndopat suficient, precum el, nu merită să se osteanească a grăi, pe măsură ce tămbălăul iscat de unguente şi vaca alcoolistă a început să-i dea şpiţuri în cur, MRU  a început să fie ceva mai interesat de explicaţii mai ample. Problema e că sinecuriciul deprins cu ţâţa bugetului tot nu reuşeşte să proceseze corect informaţia, tot nu reuşeşte să vadă hăul enorm care există între felul în care se vede el şi felul în care îl vedem noi, toţi ceilalţi.

Când cineva începe să vorbească despre sine la persoana a treia e deja semn că prin cutia aia craniană au început să-şi facă pitulicile cuib. Când suferindul respectiv, în referirea la sine, formulată la persoana a treia, cum spuneam, dă dovadă de prisos de respect şi se simte zguduit de onoarea teribilă care i se face îngăduindu-i-se să grăiască despre marele om (hehe!) care e el însuşi, ba mai are puţin şi îşi cere sieşi un autograf, atunci e limpede că omul e foarte aproape de coiful din hârtie de ziar şi Waterloo.

Am ajuns să cităm din MRU ca din Bulă, aşa că să cităm:

„Dacă MRU a mâncat bine pe banii noştri, după cum titraţi dumneavoastră pe ecran, atunci fiţi convinşi că au mâncat bine şi preşedintele Comisiei Europene, şi preşedinţi de stat şi şefi de Guvern care ne-au ajutat să intrăm în Uniunea Europeană. În toată perioada premergătoare aderării la UE, inclusiv în 2001-2004, pentru fiecare eveniment de politică externă nu a existat alt calcul decât cel al efectului diplomatico-politic”

E greu de spus căt e ţicneală şi cât nesimţire în declaraţia de mai sus. Mai întâi pentru că discuţia este despre chilohanurile sale, din anno domini 2012, nu despre perioada 2001-2004.  Dacă dilimache nu-şi mai aminteşte nici când a fost el, vreme de câteva luni, premier, atunci ori vita de Kobe era stricată, ori e complet sonat. Sau te pomeneşti că acum Mereulache îşi imaginează că el şi nimeni altcineva ne-a îngheuit în UE? Ori poate simte nevoia să se compare cu Adrian Năstase? Dacă da, n-am nimic împotrivă, doar să-i punem alături, aşa cum trebuie, ca să-i comparăm. Sau poate, în fine, MRU vrea să vorbim despre serviciile pe care le-a adus el patriei, din preajma lui Bodo Hombach? Că putem face şi asta.

Atât pentru perioada în care a fost ministru de externe ( cu rezultatele pe care le ştiţi!), cât şi pentru scurta perioadă petrecută la Victoria, omul nu are de raportat decât depăşirea planului la cheltuielile de protocol. „Dacă MRU a mâncat bine pe banii noştri, după cum titraţi dumneavoastră pe ecran, atunci fiţi convinşi că au mâncat bine şi preşedintele Comisiei Europene, şi preşedinţi de stat şi şefi de Guvern care ne-au ajutat să intrăm în Uniunea Europeană” – declară cu tembelă seninătate MRU. Concluzia e evidentă: omul se crede şef de cantină! E aici şi o descriere interesantă a felului în care înţelege securiciul politica externă: „ăia ne-a ajutat săracii, hai să-i chemăm şi noi la un grătar!”.

Şef de cantină – e cam maximum de funcţie în care l-aş putea vedea aşezat pe MRU. Dar şi aici există o problemă: nu văd cine l-ar pune acolo, cine l-ar angaja pe ăsta ca şef de cantină. Pentru că, realizaţi, odată ajuns şef la cantina cu pricina, va exista o problemă: cheltuielile de protocol ale cantinei vor exploda! Banii de borş şi zarzavat se vor topi pe deodorant, pomezi şi beţişoare pentru domnu’ şef!

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Cand era ministru de Externe dl MRU s-a confruntat cu o situaţie: doi români, un electrician şi un strungar (parcă) au fost capuraţi în Irak. MRU l-a informat de situaţie pe TB care a folosit-o să facă mişto de Tăriceanu: „Ştiţi domnule premier de situaţia celor doi români din Irak”?. CPT nu ştia, că nu fusese informat de subalternul său din Guvern. La puţin timp după faza asta, MRU a fost numit şef SIE.

  2. Sa mor de inima credeam ca l-am pierdut pe nea Stere ,nu mai fac istorie ce faceam sa ajung la Moshe&Mordechai ,azi pac direct la rabby de bucurie nu il vedeam pe nea Stere am vazut negru am luat-o de la inceput si l-am gasti …gata !!!. 😆

  3. Cu MRU daca tine cateva discursuri si declaratii mass-mediei USL -chiar nu trebuieste sa faca nimic ,o face acest vanitos infatuat, care-si inchipuie ca este un adevarat personaj titanic ,menit unei misii providentiale care o sa salveze Romanica.Cred ca aceasta jalnica persoana s-a molipsit de la scelerat ,alt providential pe care psihismul il tot inghionteste.Nenorocirea este ca MRU are o parere mult prea buna fata de harurile intelectuale date de pronie.Ar trebui sa aiba un IQ-u cu 30 de puncte in plus fata de cat are,simtul umorului, stiinta limbii romane, logica,retorica ,si sa lase mina otzarata si infantila cand vorbeste.Poti sa gresesti ca e omenesc,dar sa nu fi caraghios si sa mintii sfruntat crezand ca cineva te va crede.Un lider, acest „luzer „nu va devenii cu toate eforturile penibile facute in zadar.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...