Poveşti pentru Isabel

O să vedeţi că în partea dreaptă a răsărit un pătrăţel discret colorat care vă pofteşte să-i cunoaşteţi pe căutătorii de poveşti. Ei bine dragilor, chiar felul în care a apărut bannerul acela acolo e o poveste pe care am să v-o spun repede.

Acum nişte zile, un om cu o inimă cât o lună plină mi-a povestit (mie şi altora ca mine) despre Isabel. Nu, nu ştiţi cine e Isabel, cum nu ştiam nici eu. Isabel e o fetiţă, mică, mai mică decât o pâine. Isabel e un ghemotoc mic care se luptă din răsputeri să trăiască. Pentru asta are nevoie de ajutor, iar ajutorul, aşa cum v-aţi obişnuit costă bani. Ei bine, ne întreba Cabral, dimpreună cu oamenii ăia frumoşi de la Fundaţia Zâmbet şi Sufle dacă n-am vrea să o ajutăm pe Isabel, noi câţiva bloggeri. Şi pentru a nu mai cere ajutorul cititorilor noştri, aşa cum am făcut de atâtea ori, s-a găsit o altă cale pentru ca bănuţii aceia de care e nevoie să ajungă acolo unde trebuie. Am fost rugaţi, deci, să punem la dispoziţie pe blogurile noastre un mic spaţiu publicitar, iar încasările cuvenite pentru asta vor merge toate în contul pentru salvarea micuţei Isabel. Nu mai e nevoie să spun că am acceptat asta cu bucurie.

Astăzi am primit de la Zâmbet şi suflet bannerul. Prima reclamă, primii bănuţi pentru Isabel. E probabil unul dintre cele mai frumoase lucruri care mi se întâmplă de când scriu pe acest blog, pentru că bannerul cu pricina vă invită să cunoaşteţi nişte căutărori de poveşti, donatorul anonim cerându-ne ca pentru donaţia sa să promovăm, astfel, un site de cultură. Lucru pe care îl fac cu bucurie, invitându-vă să-i cunoaşteţi pe Căutătorii de poveşti, bunii noştri prieteni: Irina Păcurariu, Radu Paraschivescu, Vlad Petreanu şi Cătălin Ştefănescu.

V-am spus că e o poveste scurtă.