UE, Nobel, pace, ciorbă de burtă

Am fost informat că a existat o vreme când premiul Nobel era o mare brânză, laureaţii  erau respectabili, iar premiul venea ca recunoaştere a realizărilor din domeniile respective. Eu n-am apucat vremurile alea.

Băiatul ăla care a inventat dinamita, cică a lăsat dispoziţii ca, după moartea sa, căcălăul de bani pe care i-a făcut din afacerile cu dinamită să fie folosit pentru a-i premia pe ăia care fac mari şmecherii în folosul păcii. Mare şmecher Nobel ăla. Adică toată viaţa a ars-o capitalist vânzând dinamită, dar şi-a dat seama ce măcel produce invenţia lui şi a vrut să repare chestia asta. Dar după ce moare el, că pe timpul vieţii avea contracte, obligaţii şi facturi de plătit.

În vremurile bune discuţiile despre premiul Nobel se învârteau în jurul întrebării: de ce a luat ăsta premiul şi nu l-a luat ăla? Acum lucrurile au evoluat şi discuţiile sunt mult mai simple: ăsta de ce puii mei a luat premiul? Mă rog, în cazul lui Obama nu puii erau invocaţi în întrebare. Ideea e că toată prosteala asta s-a transformat într-un fel de eurovision mai prost organizat. Criteriile care funcţionează la acordarea laurilor sunt tot mai greu de priceput, agenda politică din spate e tot mai vizibilă şi de-a dreptul supărătoare.

Noi, românii, am avut mereu un parapon cu ăştia care dau nobelu’. Pentru că, ai dracu’, nu ne-au băgat în seamă la fel de mult cum ne-am băgat noi în seamă. Adică noi nu merităm, bre, un Nobel? Să ia şi un românaş, că merită! Acum nu ştim care o fi românaşul ăla, dar nu contează, că avem şi noi personalitaţi, adică personalităţi mari, bre. Uite, Nadia, Hagi şi Năstase!  Ăştia de ce n-au luat premiul pentru ceva? Că apar mereu în reclame şi când e vorba de imaginea României mereu îi scoatem de la naftalină. Şi pe urmă nu pricepem de ce nu pun ăia botul la fabulospiritul nostru şi alte vrăjeli din astea piaristice. De parcă asta e tot ce are de arătat România lumii, un fotbalist, o gimnastă care a fugit de aici ca dracu’ de lângă tămâie şi îşi îndoapă plodul cu margarină şi un fost mare tenisman pe care lumea şi-l aminteşte mai ales pentru că făcea golănii pe zgură. Hai că am deviat!

Şi când s-au îndurat ăia să dea cu premiul în noi, ai dracu’, parcă au vrut să ne ia la mişto. Ba i l-au dat lu’ nenea doctoru’ ăla care acum era american, ba lu’ tanti scriitoare anti-comunistă care acum era merkelistă. Daţi, bă nesimţiţilor, nobelu’ şi la un Escu sadea, că nu vă doare mână. Uite, anu’ ăsta i l-aţi dat lu’ Mo Yan ăla! Cărtărescu ce avea? Nu candidează el an de an? Nu-l citeşte Băsescu? Aţi citit voi, bă nobeloşilor, ce articole tari scrie Cărtărescu în evenimentul zilei, mama voastră de incompetenţi!

Premiul Nobel pentru pace l-a luat anul ăsta UE. Eu cred că a fost la mişto, dar naiba ştie? O fi pentru felul în care a tras UE cu puşca în Libia? O fi pentru pietruiala din Grecia, de la vizita Angelei Merkel? Pentru ciomăgelile cu protestatarii din Spania? Pentru expulzările din Franţa? Naiba ştie. Dar dacă tot dăm premiul ăsta la mişto am şi eu câteva propuneri de potenţiali laureaţi:

– cooperativa lu’ Mitică, pentru felul în care o dau la pace în campionatul românesc de fotbal;

– ciorba de burtă! Pentru că după orice beţie, orice încăierare la nuntă, dimineaţa, la ciorba de burtă se cade la pace;

– CCR, pentru ca l-a împăcat pe băsexu cu naţia, tot aşa cum Bulă a ajutat-o pe babă să treacă strada;

– USL, pentru felul în care Ponta şi Antonescu reuşesc să stea împreună deşi şi-ar mânca ficaţii unul altuia;

– Nea Stere, pentru că nu şi-a mai bătut nevasta de astă iarnă;

-Tranzactiv! Tu cât timp pierzi la toaletă?

Hai, că se poate!