AcasăOy-oy!Găina Phoenix

Găina Phoenix

Deşi opţiunile mele merg mai degrabă către stânga* , m-am numărat şi în continuare mă număr printre cei care regretă ieşirea PNŢCD din Parlament. N-am fost niciodată un fervent susţinător al PNŢCD, de fapt nu am fost susţinător nicicum al acestui partid, dar n-am încetat să cred că, în 1990, alegerea lui Ion Raţiu ca preşedinte ar fi putut aşeza România pe un alt drum. L-am admirat şi preţuit nespus pe Corneliu Coposu, deşi i-aş fi reproşat poate excesul de intransigenţă, vecin cu inflexibilitatea. Alteori îmi spun că tocmai intransigenţa lui Coposu a dat personalitate acestui partid, pentru că, în acei tulburaţi ani ’90, PNŢCD era singurul partid cu o doctrină autentică. PSD invoca o stângă teoretică, argumentată doar de prezenţa lui Ion Iliescu în fruntea partidului; liberalii nu reuşeau să se înţeleagă între ei asupra punctelor cardinale, spărgându-se sistematic în aripi, fracţii şi grupuscule. Despre celelalte partide ce să mai vorbim? PD-ul membru al Internaţionalei Socialiste avea pe atunci treabă cu stânga exact cât are acum cu dreapta.

După complicata guvernare din perioada 1997-2000, PNŢCD a dispărut din Parlament, fiind singurul partid care a plătit preţul acelei guvernări. N-am să reiau istoria, nici n-o să refac analizele care explică de ce ţărăniştii au fost atât de drastic sancţionaţi, în vreme ce, iată, Băsescu avea, peste doar 4 ani, să devină preşedinte. Cert e că vreme de 12 ani ţărăniştii au dispărut, practic, din politica noastră. Mai auzeam de ei doar când se mai încăierau între dânşii ori când ni se vestea că partidul lui Coposu a căzut acum pe mâna ridicolului personaj Pavelescu.

Există acum o şansă reală ca, tăvălit prin pesmetul unei construcţii groteşti, numită ARD, PNŢCD să revină, cumva, în parlament. Cred că, pentru autenticii ţărănişti, această revenire în Parlament e mai tristă decât toată perioada în care au lipsit de acolo. Oricât de mare ar fi doza de pragmatism pe care o cere politica, e pur şi simplu scandalos să descoperi că şansa de a reveni în Parlament a PNŢCD e legată nu de destinul istoric al acestui partid, nici de proiectul său doctrinar, nici măcar de numele marilor personalităţi pe care le-a dat, Mani, Mihalache, Coposu. Nimic din toate astea! Revenirea în Parlament e legată de cârdăşiile insalubrului Pavelescu şi asocierea în cooperativa ADR, alături de securiştii lui MRU sau cei ai lui Băsescu.

În toată perioada în care a lipsit din marea politică, deşi măcinat de conflicte interne, de zarvă şi nelinişte, PNŢCD supravieţuia, hrănind iluzia că ar putea oricând, precum pasărea Phoenix, redeveni  ceea ce Coposu făcuse cândva din acest partid. Azi acea iluzie a dispărut şi pentru PNŢCD a venit momentul renaşterii. Doar că din cenuşa în care s-a mistuit vechiul PNŢCD, s-a amestecat o materie dubioasă din care vedem renăscând azi o găină rebegită, plină de păduchi, care nu ştie face ouă, dar poate produce cantităţi impresionante de găinaţ.

P.S. Poate autenticii ţărănişti mai au ceva de spus. Poate mai e încă nădejde

_____________________________________________________________________________________________________

* E o bună ocazie de a reaminti că, având opţiuni de stângă, n-am cu cine vota în România.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Coposu si urmasii sai: Basescu, Nati Meir, Ungureanu, Pavelescu…

    De Gaulle si urmasul sau: Sarcozy (alternativa fiind nici mai mult nici mai putin decat… Hollande!!!)

    Churchill si urmasul sau: aaa… Ca… Cameron.

    Berlusconi (niii-nooo-niii-nooo).

    visul lui Pessoa pentru Portugalia si… (pleosc) Barroso.

    E clar, pasarile phoenix, corbii si vulturii au suferit grave modificari genetice. Practic, sunt specii disparute.

    • O, ce vremuri de taranista amintire! Ciorbea si cei cincisprezece mii de specialisti, luminita de la capatul tunelului, dejectia de Dejeu la interne, tapul invins de sistem, actiunea „tigareta VIII”…Iar acum Ciorbea e la USL!!!

      Ei, va rog sa raspundeti unui cetatean turmentat: Pana la urma urmei, eu cu cine votez?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...