Mă rugase cineva să lămuresc diferenţa dintre pargmatism şi idealism. Nu mai trec prin fandările modestiei (Vai, dar de ce eu? ) şi trecem la lămurit problema simplu şi clar. Pragmatic adică.
Pentru o bună înţelegere a fenomenului se foloseşte criteriul şniţel. Astfel, în faţa şniţelului, vom întâlni aceste două tipuri de reacţii
– Oh, sărmanul porc. O fi suferit atunci când a fost ucis? În viaţa lui, aceea scurtă şi lipsită de libertate, o fi existat măcar o clipă în care să fi fost şi el fericit? Copiii lui au suferit văzându-şi părintele ucis? Redus la condiţia aceasta nenorocită, va fi iubit şi el sărmanul? Deşi înşelătoarele aparenţe ne fac să-l judecăm nedrept, porcul e printre cele mai inteligente animale. Ce gânduri îi vor fi trecut prin minte? Dacă tocmai el ar fi fost primul din specia lui pe cale să îşi depăşească umila condiţie? Dacă urmând o şcoală ar fi putut…
– Da! Facultatea de calorii şi proteine! mormăie pragmaticul la toate aceste observaţii. Apoi adaugă: Nu e porc. Şniţelul e de pui.
Si continuam: vai, saracul pui… 😆