AcasăBuletinul de stiriScurte, dar groase

Scurte, dar groase

Un recent raport FMI identifică 5 factori de risc majori pentru România.  La punctul 2, genialii de la FMI observă că un factor important de risc îl reprezintă „Accelerarea dezintermedierii de către grupurile bancare străine”.  Sectorul nostru bancar -corect observă FMI- e controlat exclusiv de către băncile străine, care devin tot mai puţin interesate de creditarea economiei româneşti. Băncile astea  n-au fost străine de la început, ci au devenit astfel pentru că aşa ni se impusese de către… genialii de la FMI. Ni se explicase atunci că dezastrul de la Bancorex nu ar fi avut cum se petrece daca banca ar fi fost privatizată. Şi după privatizare ne-am trezit împrumutându-ne – vivat Băsescu!- consistent, pentru … a salva băncile – care acum nu mai sunt ale noastre. Mai constată FMI „Consolidarea băncilor ar putea necesita lichiditate de urgenţă, iar, într-un caz extrem, ar putea deveni necesară chiar o intervenţie pentru susţinerea băncilor, dacă deponenţii îşi pierd încrederea în instituţiile individuale de credit.”

Punct şi de la capăt. Principalul factor de risc pentru economia românească e reprezentat de către FMI. E limpede de ce?

*

Leonard Orban susţine că şi-a retras candidatura pentru Curtea de Conturi Europeană. Da, sigur. Şi Ninel Potârcă şi-a retras candidatura pentru preşedinţia României, în 2009, tot aşa, după ce a pierdut alegerile.  Ca şi Orban. Pentru că, în Parlamentul European, candidatura lui a fost respinsă cu 294 de voturi împotrivă. Pe cuvânt că nici nu sunt supărat, la faza asta, pe europarlamentarii din PPE. Până la urmă ce rahat a făcut Orban ca să creadă ca i se cuvine leafă de la stat pe vecie?

*

Apropos, mai ţineţi minte că avem un comisar european? Cioloş, comisar pentru agricultură. Şi ştiţi cât bine ni s-a tras de la chestia asta. Postul ăsta a fost obţinut de România doar pentru a fi cedat Franţei. Google vă explică legăturile dintre Cioloş şi Franţa. Până la urma am intrat  în UE doar pe post de marţafoi?

*

Revenind la ceea ce spuneam la început, acum se lucrează la privatizarea Hidroelectricii. Chiar s-a stabilit că România, economiceşte, trebuie complet desfiinţată?

*

Listele de candidaţi pentru Parlament  ale USL au devenit de nevotat. Dar asta nu e problema mea. Deloc.

 

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Domnule, mă enervezi! Am deschis blogul ăsta că sunt într-o pasă proastă şi voiam să polemizez suburban cu cineva. Cum s-o fac când sunt de acord că tot ce spui e corect, e corect, e corect?! Hm!

  2. Ai dreptate :listele USL sunt de nevotat ca si ale celorlalti combatanti!Unde este USL-ul din primavara ? Ce s-a intamplat cu „vom face ALTFEL de politica”? Imi este scarba!Nu mai pot urmari nici macar A3 ;la ce bun atatea dezvaluiri cand puterea este autista?Doar ca sa ne tina nervosi pana la alegeri?Tu ai ramas singurul pe care il mai citesc ;in rest, inchid toate canalele prin care politicul ar putea ajunge la mine!

  3. Cred ca am intrat in UE pe post de tara UE, puteam profita de ocazie, dar noi in schimb ne-am dovedit a fi martzafoi pe parcurs.

    Si mai cred ca Romania s-a desfiintat economiceste singura, cu indirjire, dupa ’89, a „muncit” pina prin 2004, asa, si a aderat la UE pe post de colonie de resurse primare si de consum. Acu’, asta nu le-a convenit unor milioane de oameni care totusi vroiau sa munceasca, si acestia s-au carat in vestul UE, muncesc, produc si consuma acolo. Romania mai are ceva resurse primare, care in foamea generala, sint inca interesante pentru cite cineva. E discutabil daca e mai util pentru noi sa le exploateze totusi cineva, sau poate le aruncam la gunoi si pe astea. Nu de alta, dar si generatia de „dupa 20 de ani” are dreptul sa faca praf ceva… „Mostenirea” e de vina, de-aia am facut tot ce-am putut s-o nimicim.

  4. „Listele de candidaţi pentru Parlament ale USL au devenit de nevotat. Dar asta nu e problema mea. Deloc.” nu „au devenit”. asa au fost dintotdeauna. ca si cele ale celorlalte partide. si, din pacate, e problema ta, a mea, a fraierilor de serviciu, in general.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....