Mă uitam la imaginile difuzate deja cam de toate televiziunile de ştiri, cele cu „naşii” de la CFR surprinşi în exerciţiul ciordelii. Las deoparte faptul că, mai nou, toate heirupurile astea anti-ceva se fac doar cu camera de luat vederi alături, că altfel ce sens are să mimăm noi că ceva dacă nu se dă şi la televizor, ca să vindem naţiei iluzia că noi chiar… ceva. Ăştia prinşi cu banii din micile înţelegeri cu călătorii, aproape toţi se purtau ca nişte maradonişti versaţi, ca nişte borfaşi autentici. Unul dosea banii după o canapea de tren jerpelită şi făcea pe clonţosul, zbierând că nu-s ai lui, altul făcea pe leşinatul şi când a văzut că nu i-a ieşit schema a devenit agresiv. Unul dintre naşi, cu dexteritate de borfaş exersat în alba neagra, tot încerca să mişte şomoiogul de bani dintr-o mână în alta, până când reuşeşte să-i arunce într-un colţ. Apoi, cu un tupeu monumental, zbiară la ăştia care îl controlau, că nu-s banii lui, că e abuz, că alte alea. Tupeu de borfaş.
Toţi ăştia sunt cetăţeni. Oameni cu un loc de muncă, capi de familie, taţi care educă nişte plozi. Cu alte cuvinte nişte români de nădejde. Care au doar micul cusur că fură de rup. Nu, nu sunt hoţi, nici interlopi, ci salariaţi, cetăţeni, contribuabili (cu un sfert de normă) şi alegători. Dar reflexul de borfaş le funcţionează de minune, toată instrumentaţia borfaşului le e la îndemână.
Altă scenă, văzută mai deunăzi, se întâmpla în trafic. Un şmecher trece cu tupeu pe roşu. Poliţia îl opreşte după doar câţiva metri. Şi începe recitalul. „Ba am trecut pe verde. Ai dovadă? Ce martor? Ăla e vorbit cu tine, am văzut eu când i-ai dat bani.” Omul e cărunt, are aparenţa respectabilităţii -aşa cum vrem noi să ne-o imaginăm, definită de accesorii ca ochelari, cravată etc. Dar reflexul de borfaş funcţionează fără cusur.
Şi genul ăsta de scene se pot întâlni cu o frecvenţă care ar trebui să îngrijoreze pe cineva. Pe cine? De fapt se întâmplă mereu. Vânzătoarea prinsă de patron furând are reflexul în priză: ea n-a furat şi dacă e la o adică, ce? Ea nu poa’ să-l dea în gât pe patron că bagă marfă fără acte? În centrele comerciale angro, când se anunţă controale, toate prăvăliile sunt în carantină, toţi întreprinzătorii sunt bolnavi, la pat. Şi toate actele sunt „la contabilă”. În spital, asistenta care cere şpagă, profesorul care vrea ciubuc de la elevi pentru a-i promova.Poliţistul, procurorul sau judecătorul şpăgar. Peste tot, ăştia prinşi cu mâţa în sac au reacţia despre care vă spuneam: de borfaş exersat. Extrem de rar vezi vreunul ruşinându-se, pocăindu-se, recunoscându-şi greşeala. Pentru că, în societatea în care trăiesc ei ( şi… ghiciţi! e aceeaşi cu cea în care trăim şi noi!) lucrurile astea sunt acceptabile, moralitatea e flotantă, iar descurcăreala şi tupeul de borfaş trec drept calităţi esenţiale. Despre politicieni şi măiestria lor în arta chiorâtului în faţă, ce să mai spun?
Repet, toţi ăştia despre care vorbesc nu sunt interlopi, ci cetăteni care ar trebui să treacă drept onorabili. Au doar reflexul de borfaş, apucături de interlopi. De ce? Pentru că interlopul a devenit noul model de succes. Maimuţoiul îmbogăţit din fărădelege, cu tupeu gros, gramatică frustă şi parchetul obrazului bine văcsuit, ăsta e modelul de succes pe care se bat televiziunile, după care se topesc partidele poltice şi care, finalmente, reprezintă omul nou. Ăsta e.
Noi ăştialalţi… supravieţuim. Tot mai puţini şi tot mai puţin dispuşi să o mai frecăm cu tâmpenia asta numită morală. Şi cu porcăria numită bun-simţ.
Am vrut să ocup un post la stat, viața la privat fiind deja mult prea grea. E un post într-un domeniu de mare succces al ultimilor ani, în compartimentul de urbanism al unei primării. Am pus și eu c]torva oameni niște întrebări înainte de concurs și am aflat că salariul e mizer. Nu asta e problema, ci completarea care venea dinspre interlocutor de fiecare dată după discuția despre salariu: „păi, nu salariul e miza la posturile din compartimentul ăla!!!”- precizare însoțită de o privire uluită, adică: „tu chiar ești prost???”. Dinainte de a mă prezenta la concurs, ei deja mă etichetaseră de șpăgar. Nici nu își imaginau că cineva înțelege prin salariu exact asta: salariu- nu pretext pentru șpăgi.
E o primărie măruntă. Mi-e frică să mă gîndesc cum se pune problema în alea mari.
Prietene, ăsta e un model de gândire aproape comun. La fel de bine se fură, să ştii, si de la privat. Îar privatul ăla – de regulă- tot cu furatul de la stat e ocupă.
Ideea e că lucrurile merg atât de bine şi se îndreaptă cu atâta nădejde în direcţia care trebuie că, în câţiva ani, ciordeala devine materie de bacalaureat. Măcar la bacul „profesional” al Ambramburicii.
Partea proasta e ca si astia pe care i-ai enumerat mai sus stiu la fel de bine care sunt bubele din societate si, la o adica, iti vor incropi si ei, daca li se cere, cateva exemple negative, asa cum ai facut-o si tu, folosind la final acel „noi astialalti”.
Eu sunt de parere ca nu exista „noi astialalti”, pentru ca suntem toti in aceeasi oala, chiar daca nu la fel de vinovati ca ei, din momentul in care luam sau dam spaga, fie ea chiar si cei 20 de bani pe care nu-i mai vrem rest de la super-market.
De-aia au succes maxim si „Romania te iubesc” si „Un show pacatos”. Pentru ca suntem o societate in care trisatul si aratatul cu degetul sunt cele mai practice metode de a nu-ti vedea de treaba.
Comentariul asta nu e o critica la adresa postului tau. Dimpotriva. Ci doar o constatare a faptului ca aratandu-i cu degetul nu rezolvam nimic.
Ah,ma ungi pe suflet si ma simt oarecum razbunata cand te citesc! Noi,cei cu morala si bunul simt n-avem nici o vina:parintii ne-au facut-o !Si mai rau,multi dintre noi am dat-o mai departe copiilor nostrii facandu-i inadaptati si victime sigure ale „noilor valori”! Adica asa cred:ca-i vorba de educatie!Dar daca ,cumva,exista o gena a hotiei ,o secventa din ADN-ul natiei care -i face borfasi?Prea sunt multi,raspanditi in toate categoriile sociale si prea evolueaza natural fara a parea un efort de adaptare,
Nu ne place niciodata sa fim asimilati cu cei care sunt pe langa normele legale, morale, de bun simt. Dar, pentru ca exista un dar, atunci cand din varii motive, abaterea de la susaminititele norme, ne profita, o trecem cu vederea toti. Exemplau clasic: Daca la o coada, un „nesimtit”” iti trece in fata, il apostrofezi. Daca la o coada, tu, chiar tu, te insinuezi in fata, facandu-te ca „ploua”, ii spui triumfator nevestei acasa ca „te-ai descurcat”. Cam asta-i!
Poţi admite că unii dintre noi ( nişte fraieri!) chiar nu fac aşa ceva?
In doua cuvintele – ieg zakt: in tara asta sunt prea putini fraieri, altfel ar fi o tara cat de cat civilizata.
Vai,chiar nu ma pot „asimila”! Chiar m-am enervat!In viata mea (am 55ani)nu m-am bagat in fata nimanui,n-am trecut pe rosu,n-am mers fara bilet …Am fost prima la platit facturi si impozite si nu am incercat macar sa pacalesc pe cineva!Si daca as incerca ,nu cred ca as reusi! Ce parere ai?Sunt un adevarat rebut al actualei societati!
Ei, hai ca m-ai enervat! Rau! M-am saturat de culpabilizarea amaratilor care incearca, cum pot, din „mica ciordeala” sa supravietuiasca. M-am saturat sa maximizam paiul din ochiul nostru si sa ne facem ca nu vedem barna din ochii alora care nu se dau jos din pat pentru cincizeci de mii de euro, care (cum dracu??) au datorii la banci de milioane de euro, care fac afaceri cu statul si dau tunuri de multe milioane de euro, care falimenteaza tot ce le iese in cale sa le vanda smecherilor lor pe nimic si pot sa continui asa… cat un roman fluviu. Prostimea ciordeste, da, ciordeste. Si poate, daca nevoia m-ar impinge, as ciordi si eu, dar n-am cum! Nu e clar ca e un sistem piramidal, dictat de sus in jos? Si ca varfurile piramidei ajung taman pe la gulerele albe si pe la fetele hiperonorabile care se perinda in fiecare seara pe la televizor si isi frang mainile de grija noastra? Asta cu culpabilizarea oamenilor, cu inducerea sentimentului de vinovatie, e o metoda de manipulare clasica. Sa te creada fraierii, pe mine sa nu contezi!
Orice ai consuma, redu doza.
Vedeti, eu cam de-asta ma bucur ca am plecat in cele strainatati… Am iesit din tara de multe ori si am vazut ca lucrurile stau altfel, si m-am intors de fiecare data in speranta ca se poate si la noi. Am si muncit la asta, si probabil ca pentru unii eram insasi chintesenta fraierului, cind vorbeam despre etica, morala, spirit civic, corectitudine, cinste, competenta. Cred ca in sinea lor, si dup-aia la bere, se rupeau de ris pe seama mea. De data asta am plecat de tot, sau cel putin cu aceasta intentie, si chiar as vrea sa-mi vina corespunzator apele la moara si sa ramin plecat. M-as considera batut de soarta si de Dumnezeu daca ar trebui, din vreun motiv sau altul, sa ma intorc…
Bravo tie! Nu pot decat sa ma bucur pt. cei ce afla ca normalul vietii sociale este bunul simt si respectarea regulilor ,care doresc si reusesc sa traiasca asa!
Pai daca Primul Borfas al Tzarii a bagat flota pe mineca, ei de ce sa nu poata face una mica?
„… ăsta e modelul de succes pe care se bate televiziunile …” Nu-ti fie cu banat, dar se bat, ca sunt multe televiziuni si toate vor acelasi lucru : promovarea meltenismului si borfasiei.
Oameni buni, imaginati-va situatia asta: fiecare roman si-a facut tara lui, Romania lui. De aici si atitudinea in trafic, cea fata de plata angaralelor la stat, fata de familie, fata de animale – de companie sau nu -, fata de orice, in general… Romania unora e mai smechera decat Romania altora, asta-i tot.
Eu mai stau de vorba cu soferii de taxi, ca sa iau pulsul natiunii. De cate ori vorbesc de astia-de-la-varf-care-fura-de-sting, atitudinea e cam asta: ‘Acum, sa fim seriosi, ca si dumneavoastra, si eu daca am fi in locul lor ce-am face?? Am face si noi la fel !!! Da’ macar sa ne mai dea si noua ceva…’ Si, daca protestam: ‘ADICA CUM?? Vreti sa spuneti ca dumneavoastra n-ati baga in buzunar daca ati avea de unde??? Aaaideti, domne’, sa fim seriosi…’ De parca as fi fost un snob ipocrit si penibil.
Foaie verde de lalea,
Mi-a zis muica,cam asa:
Sa nu iau ,ce nu-i al meu,
Ca ma vede Dumnezeu…
Io-i dadui ei ascultare,
Ca sa nu-i fac suparare…
Ascultai,nu umflai geacu’
Da’, mai mult, ma vazu dracu…
Dracule, tu minte n-ai,
Te tinusi de mine scai…!
Auzi, Doamne, nu furai,
Ai la tine-un loc in Rai?
N-am crestine, ca aici ,
N-ajunge orice arici…
Nu ai vila, n-ai Mertan,
Du-te dreacu, n-ai …bulan…