AcasăUncategorizedVoi o mai ardeţi...

Voi o mai ardeţi mult cu voyo?

Toată lumea e ambalată la maximum de meciul dintre MediaPro şi furnzorii de conţinut mai mult sau mai puţin piratat din streaming-ul băştinaş. S-a scris deja teribili de mult despre acest subiect, mai apăsat despre meciul armatei lui Sârbu cu cei de la Vplay. Ca să nu ne pierdem timpul vorbind în dodii, hai să acceptăm un lucru simplu: pirateria nu o să dispară. Dacă acceptăm chestia asta, realizăm că încordarea celor de la Media Pro nu le e de niciun folos. Pentru că existenţa piraţilor, în speţă a celor de la Vplay, este de fapt cea mai mică dintre probleme. Marea şi adevărata problemă a proteviştilor este că ceea ce oferă ei, adică Voyo, e un rahat. Adică o „colecţie” de câteva filme categorie B, câteva seriale americane şi ţigănie/maneleală marca Media Pro la greu.

Cu alte cuvinte, consumatorul e pus în faţa dificilei alegeri: să accesezi gratis o colecţie impresionantă de seriale, dintre care unele chiar de soi, sau să dai bani Pro-ului pentru nişte rahaturi? Cred că mai devreme sau mai târziu consumatorul român se va obişnui cu ideea că trebuie să plătească, dar mai cred şi că nu poate fi convins să plătească decât pentru acele servicii care îşi merită banii. Iar încropeala celor de la Pro nu intră în categoria asta.  Există, prin alte părţi, servicii de genul ăsta de foarte bună calitate şi aş fi interesat să cumpăr, de exemplu, un produs de genul Netflix, dar nu aş da nici doi bani pe „oferta voyo”. Toată panarama asta stârnită de gaşca lui Sârbu e contra-productivă în primul rând pentru ei, nu le face niciun bine, doar naşte un val de ostilitate de care se puteau lipsi. Pentru că românul umblător pe internet crede că e lipsit de ceva care i se cuvine ( credinţă , pot fi de acord, greşită), că ceea ce face Pro-ul e să îl lipsească de libertatea de a alege.

Felul în care reacţionează Media Pro e tipic pentru mentalitatea noastră. La fel se întâmplă în afaceri sau politică: nu ne batem capul să oferim un produs pe care să se bată consumatorii, ci ne chinuim să-i omorâm pe cei care ne concurează ( e drept, în cazul ăsta concurenţa nu e nici legală, nici onestă).

De ce nu oferă cei de la Pro un serviciu de calitate, caz în care lucrurile ar deveni mult mai simple? Pentru că asta ar presupune o investiţie serioasă, iar afaceristul român nu face aşa ceva. Afaceristul român nu investeşte decât banii altuia. Sârbu ar vrea ca mai întâi să ţepuiască bine câteva sute de mii de consumatori şi apoi, eventual, din banii ăstora să facă şi ceva investiţii. Tocmai de asta întreaga discuţie nu e numai despre drepturile de autor, ci şi despre drepturile consumatorului.

Altfel, sigur, rămân un partizan al ideii că drepturile de autor ar trebui protejate, iar consumatorul ar putea să înveţe că şi munca artistului, intelectualului trebuie plătită, nu doar şaorma de la colţul blocului.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

2 Comments

  1. Intamplator – dar pur intamplator, ca nu stiam de scandalul asta pana s-aud de el la Badea – am abordat subiectul Voyo acum fix o saptamana. Pe mine, de fapt, ma deranja autopromovarea excesiva din timpul meciurilor de fotbal transmise de sport.ro.
    Si da, cum spuneai, ei isi protejeaza manelareala. N-au urcat si ceva Nicolaescu si dau in judecata YouTube c-a postat vreunul acolo vreun film de Truffaut?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...