Tatoiu

 

Marile spirite ale renaşterii, acei neliniştiţi iscoditori, care încercau să pătrundă cu minte cât mai mult din tainele lumii, erau nişte mediocri, nişte prăpădiţi, nişte îngălaţi, pe lângă colosala personalitate care este Monica Tatoiu. Da Vinci, vai de capul lui, amărâtul. A pictat acolo câteva prostioare, a bâjbâit-o prin anatomie şi a zăpăcit-o de tot prin fizică şi alte domenii. Câţi l-au oprit pe Da Vinci ăsta la mall, să-i ceară sfatul? Unde a lucrat italianul ăsta? A avut măcar serviciu? A condus el o multi-naţională? A pictat? Da? Şi Monica Tatoiu nu se pictează?

Monica Tatoiu e sinteza perfectă dintre omul renaşterii, plurivalent, interesat de întreaga mişcare a lumii, şi omul modern, hiper-specializat, ultra-nişat. Nimic mai simplu de demonstrat.

Există o discuţie despre politică? Madam Tatoiu trebuie să fie prezentă. Pentru că se pricepe. Se uită la televizor, are o magazie plină cu păreri şi dispune de o înţelegere superioară a fenomenului, inaccesibilă simplilor muritori. Doctrinele politice le-a mâncat la micul dejun, cu ardei copţi, bine trecuţi prin oţet. Ardeii, nu doctrinele. Ce i se pare ei gafă, neizbutit, deci stângăcie, e de stănga. Stânga-stângăcie, clar, e limpede. Ce i se pare ei drept e de dreapta. Drept-dreapta, simplu. Dar poate să se răzgândească. Şi atunci stânga devine dreapta şi dreapta devine salată de ardei copţi. Oricum, Monicăi Tatoiu nu-i plac extremiştii, adică ăia care zbiară prin studiouri ca istericii şi nu lasă pe nimeni să vorbească, au păreri despre orice şi scot pe oricine din sărite.

La o discuţie despre economie trebuie să fie prezentă. Ar fi putut lua premiul Nobel pentru economie, dacă ar fi vrut, dar n-a avut timp, că era ocupată să vândă ojă de unghii. Se pricepe la economie pentru că a fost directoare la o firmă, de unde au dat-o afară. Ba mai mult, are conexiuni cu învăţământul economic: la o nuntă a stat la aceeaşi masă cu o doamnă care are băiatul student la ASE.

În sport e mai mult decât competentă. Are un soţ care e microbist, deci e competentă. Politică internaţională? Se pricepe! Are CNN pe cablu şi a circulat mult cu avionul. Se discută despre feminism? Neapărat trebuie să participe la discuţie, pentru că – nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe!- e femeie. Problemele mamelor? Păi ea e mamă! Astronomie? La ce oră e emisiunea, că vine! Ăştia de la Discovery nu fac talk-show-uri? Că ea ar participa. E cumnată cu o cometă şi are un văr care a făcut armata la quasari. Muzică? Oho, păi ea cântă de cum se trezeşte. Literatură? Cum să nu. Şi acum mai ţine minte din cartea aia pe care a citit-o… cum se numea… era scrisă de ăla… în fine, se pricepe. Psihologie? Domnule, dar ea e cel mai bun psiholog, că a lucrat cu oameni, spre deosebire de zootehnişti, care au lucrat cu vaci, scroafe şi găini. Zootehnie? Dar ea are un pekinez, cum să nu se priceapă? Medicină? Păi, la ce varice are ea, cum să nu se priceapă? Civilizaţii extraterestre? Nu există! Dacă ar fi existat ar fi cumpărat rujuri de la ea.

 

Pe scurt, madam Tatoiu e mai dihai decât miezul din dodoaşcă. Acolo unde competenţa o părăseşte ( adică mai tot timpul, în opinia noastră, extrem de rar- în opinia ei) o ajută, desigur, „bunul simţ”, din care madam Tatoiu e convinsă că a primit câteva hectare, pe Legea 18.

Intransigentă din fire, Monica Tatoiu are un profund dispreţ faţă de politicienii ăştia care se pricep la orice, mahalagii care se bagă aiurea în discuţie, prost-crescuţii care nu lasă pe nimeni să vorbească şi proştii care nu iau seama la ce le iese pe gură.

În acelaşi timp, Monica Tatoiu e foarte strict specializată. Chiar dacă înşiruirea de mai sus ne evocă o personalitatea complexă, cu o cultură impozantă şi o erudiţie fără seamăn, doamna Tatoiu e de fapt expertă pe un domeniu extrem de tehnic şi de bine precizat: Băsescu e un zeu, Antonescu şi Ponta nişte zevzeci. Pentru că întreaga gnoză tatoiană e fundamentată pe acest adevăr fundamental: : Băsescu e un zeu, Antonescu şi Ponta nişte zevzeci.

Monica Tatoiu s-a obişnuit să fie contestată. A păţit-o şi Copernic, mai înainte. Au păţit-o şi Galilei, Newton, Darwin. O păţeşte şi ea. Însă continuă să îşi desăvărşească opera, ştiind că posteritatea îi va da dreptate. Pentru că dincolo de cârcotelile unor misogini, de mârâielile nemernicilor care nu înţeleg măreţia lucrării ei, ştie că istoria va fi marcată de remarcabila ei contribuţie la dezvoltarea umanităţii, lucrarea ei : Băsescu e un zeu, Antonescu şi Ponta nişte zevzeci punând bazele marii ştiinţe a pupincurologiei.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Ba te inseli dar nu de tot…bani are deja…dar parca ar mai fi nevoie (sa nu crezi ca nu e platita sa apara la TV) dar acum cretina vrea si ceva putere. E pasul normal si natural pentru orice mic parvenit.

    • Da,posibil sa ai dreptate! Ii mai lasasem o rezerva;o consideram o excentrica careia ii face placere sa se contreze cu diversi si pe diverse teme la TV…

  2. Acuma, ca să fiu sincer, parțial îi dau dreptate zuzei: Ponta este zevzec, și nici Antonescu nu e chiar Einstein…
    Despre Băse îmi știi părerea: el este nu zeu, ci înger – Lucifer ! 😀

  3. Habar nu aveti ,Tatoaica le stie pe toate si pe toti este nevasta de militian ,pardon recte acum recinlat politist basca este membra „LIONS” ce este de colea o compari matale cu Da Vinci ,puf… !!. 😈

  4. pai pana acu’ ceva vreme nu presta pe la a3 si realitatea? anti basescu? acu’ e pro? sa-mi bag…
    poate ar trebui sa mai dau cu dejtu’ pe butonul ala de comuta monitorul pe tv…

  5. O tipa care nu are simtul umorului si a ridicolului,este atat de agasanta incat nu ma mir ca unii dintre convivi nu se pot abtine sa-i dea peste nas de unde scandal si huiet.Aceasta adevarata „Larousse „la purtator a avut o peroada inainte de referendum de atenauare a pupincurismului basist simtind ca nu e acceptata de nimeni,dar acum a renascut desi sustine ca e un fel de „avocat al diavolului”pentru asta ,il apara pe scelerat.N-am putut s-o rabd mai mult de 3 minute dar trebuie sa recunosc ca am urmarit-o 10 minute in care vorbea Vadim Tudor .Desi il detest ,de data asta m-am distrat cand „tuta” a inghitit in sec de vreo 50 de ori neputand sa apuce un cuvintel ,Vadim fiind furibund si nelasand pe nimeni sa-l intrerupa.N-am apucat sa vad sfarsitul dar nu cred ca s-a terminat cu bine.Trebuie doar s-o laud pa babatie pentruca si-a”tras „niste dinti minunati noi nouti.Inainte pe langa ca era enervanta mi se parea ca acum ,acum, o sa-si scape blestemata de proteza din gura.Se pare ca si-a implantat niste dinti sau si-a fac una pe care a costat-o o limuzina.Mai era una tot atat de enervanta, Sanziana” Nustiucum ” o poeta ratata pe care iti venea s-o pocnesti intre coarne.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...