Prea mult!

Nu frecventez ceea ce numim „televiziuni generaliste”. Ceea ce se livrează acolo sub pretextul divertismentului este (pentru mine cel puţin) insuportabil. Nu reuşesc să mă las sedus de grohăiturile care vor să treacă drept umor, nici de pseudo- reality-show-urile în care sunt invitat să asist la prezumtive „drame” – de fapt mizerabile afundări în dejecţiile din subsolul periferiei societăţii. „Concursurile de descoperit talente” mă interesează şi mai puţin, iar „talk-show-urile” specializate pe ceea ce se închipuie a fi „mondenul” nu mă interesează absolut deloc – de ce m-ar interesa să văd neantul cum vomită?

Cred că am definit destul de clar raporturile mele cu tot ceea ce constituie materie de rating pentru televiziunile noastre şi motiv de amendă pentru CNA. De ceva vreme, zapând, am fost nevoit să constat că grotescul şi-a inventat, mai nou, o sub-categorie pur şi simplu odioasă. Ca să ne înţelegem, până acum era o chestiune de prost gust şi atât. Tot bâlciul ăla de mahalagii scurgându-se pe televizor în căutarea notorietăţii, lazaruşi, nikite şi tot felul de alte făpturi de aceeaşi anvergură intelectuală, îmi provoca silă, dar măcar ăia pot fi suspectaţi de un anume discernământ, aşa că era treaba lor şi a televiziunilor care îi chemau dacă găseau potrivit să îşi toarne zoaie în cap în direct. Repet, nu frecventez televiziunile alea, iar ciocnirea cu ei, la zapat, mă lovea doar cu o trecătoare silă.

Acum lucrurile par să o fi luat razna rău de tot. Noua victimă, noua „vedetă” a tipului ăsta de „divertisment” e o făptură care în mod limpede nu poate fi suspectată de discernământ. Ioana Tufar – ăsta e numele fiinţei- îşi imaginează, în rătăcirea perpetuuă care e existenţa ei, că a devenit un fel de vedetă. Iar unii găsesc potrivit să fabrice un fel de divertisment din expunerea întru batojocură a făpturii. Fiinţa se zbate în incurie, fizică şi morală, vânzându-şi chintalele slinoase şi sărăcia minţii pentru o notorietate care nu are cum îi face bine. Şi duzini de personaje bizare găsesc că din expunerea, ca la bâlci, a abominaţiei se pot face parale, se poate face rating.

Scuza „asta vrea publicul” nu mai e acceptabilă. În primul rând pentru că nu publicul „vrea asta”, ci o categorie de oameni pentru care descoperirea unei promiscuităţi mai dramatice decât a lor înşişi e motiv de nădejde, pretext pentru de doi bani speranţă, împachetată în grohăit gros şi hăhăit cretin. Aduce un astfel de circ audienţă? Cum arată atunci companiile care ar vrea să valorifice acea audienţă, cumpărând publicitate în cadrul unor asemenea desfăşurări? Care sunt companiile care vor să-şi vândă marfa în acest fel, declarând astfel explicit că îşi recrutează consumatorii dintre imbecili, urangutani şi viermi?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

5 Comments

  1. Care sunt companiile care vor să-şi vândă marfa în acest fel, declarând astfel explicit că îşi recrutează consumatorii dintre imbecili, urangutani şi viermi?
    Din nefericire mai toate, caci alea care nu isi recruteaza astfel consumatorii sint fie pe duca fie au disparut deja. Mai gasesti poate cite ceva la Pay per view, in rest canci. Panem et circensem este ceea ce consumatori vrea (ca e mai multi) si pe urma voteaza cu Obama, sau ma rog, cu omologii sau omoloagele. ne place sau nu asta este situatia. Sintem inconjurati ..

  2. Poate sunt nebun sau paranoic , dar fenomenul asta „de indobitocire in masa” e prea generalizat (chiar la nivel mondial) si prea exploziv in evolutia sa , ca sa nu ma intreb cat este de „natural”, cat exprima APETENTA REALA a indivizilor si a populatiilor pt. asa ceva , si cat ESTE PROVOCAT dintr-o cauza sau cu un scop anume …?! 🙄

  3. Cred ca parintii ei se rasusesc in morminte. Nu prea le am pe-astea cu razbunarea dar astazi , cand am vazut cum 4 televiziuni au avut emisia intrerupta 10 minute, m-am simtit un pic mai bine. Pacat ca, totusi, ceea ce au pierdut cele 4 televiziuni in alea 10 minute, castigasera de 10 ori mai mult din publicitate si audienta anterior, cand o invitasera pe sarmana faptura in studiouri. Dar stai, ca incepu campania electorala. Acum sa te tii!!!

  4. Apropo de asta, ma scoate din sarite teoria: „nu-ti place, schimbi canalul”. Evident ca fac ce vreau, nu despre asta e vorba. E vorba insa despre responsabilitatea (morala, etica, daca mi se iarta cuvintele mari) celor care, datorita expunerii si autoritatii imprumutate de ecranul tv, pot influenta massele. Eu pot avea, sa zicem, destul discernamant ca sa evit ca sa nu-mi las mintea poluata de porcarii. Dar vecinii mei, colegii mei, pacientii mei, „participantii la trafic”, oamenii cu care eu si ai mei ne intersectam zilnic poate sunt victime. Iar valorile si comportamentul acestor oameni, astfel modificate, ne influenteaza si noua viata. Televiziunilor ‘generaliste’ le putem multumi pentru ca manelismul, tupeul, smecheria, agresivitatea, hotia sunt acum, infinit mai mult ca acum 20 de ani, calitati.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...