Imaginaţi-vă…

De câte ori nu aţi văzut/citit/auzit despre marile afaceri care se pun la cale în timpul unei partide de golf? Afacerile de stat, adeseori, v-aţi obişnuit să auziţi, se pot adesea rezolva între două lovituri de crosă, în maşinuţa aceea nostimă. Oameni care abia mai încap între scândurile propriei importanţe devin agreabili atunci când pun pe ei o pereche de pantaloni mai lejeri, tricoul polo şi eventual un pulover uşor, apoi se plimbă de la o gaură la următoarea, îşi aleg crosele – fiindcă fiecare crosă are dichisul ei- şi lovesc mingea. Apoi, până la următoarea gaură, mai schimba câteva vorbe, mai încep un război, încheie altul…

Imaginaţi-vă terenul de golf. Verde. Gazonul e tuns impecabil. Gropile de nisip sunt desenate fără cusur. Linişte şi aer curat. Din loc în loc câte un fanion indică ţinta. Bărbaţi serioşi, îmbrăcăţi conform unui cod neprecizat, dar lesne de descifrat. Crosele de golf, nichelate, lustruite, cu mânere complicate, iţindu-se din saci de piele încă şi mai complicaţi. Acum imaginaţi-vă! Băsescu! Hăhăhă! Şi beţişorul de şters urechile. E totul clar?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Pai sa ne imaginam cu joaca Basescu golf cu Sarkozy si cu Berlusconi, alti mari oameni politici ai Europei ultimilor 10 ani.
    Tind sa cred la la partidele de golf se intalnesc aia de prin grupul Bilderberg nu oamenii politici

  2. Ce sa-mi mai imaginez? Am obosit;nu mai am energie pt. asta! Tot ce mi-a ramas din ea(din energie) alimenteaza furia fata de multitudinea de fete zambind slinos in timp ce-si recita vrajelile electorale cu rol de hartie de prins muste! Aceeasi clasa politica imbuibata ,incompetenta si jecmanitoare ce latra aceleasi promisiuni de bunastare pt. popor! Si care este bunastarea dupa 22 de ani de promisiuni? Industria ne-a fost distrusa ca sa consumam din vest,resursele naturale ne-au fost luate si in schimb ne trimit ajutoare alimentare (cata generozitate!) pe care sa se bata amaratii …Si toate astea cu complicitatea clasei politice care prospera continuu si pt. care nu exista criza,doar cativa jurnalisti mai obraznici care le mai provoaca nitel deranj,dar nu mai mult ca o urticarie !

  3. Asta e cel mai al dracului animal. Daca aia, cu ditamai crosa baga o amarata de bila intr-o amarata de dichisita gaura si pornesc razboaie intre cei care nu sunt ruda decat cand pomenesc de Darwin – si nici atunci,inchipuie-ti cat de „mester” poate fi basescu: cu un jeg pe capatul betisorului si altul in constiinta sa lipsa, sa-si arunce tara intr-o mare gaura din care nu stiu cand si cum va mai iesi.
    Si asta ma face sa ma intreb; o fi cetatean roman ?

  4. Ca un badaran sa fie capabil de asa fineturi sunt imposibile.Ce m-a mira este ca acest beotian infect are pretentia ca poate reprezenta Romania la Bruxelles,vreau sa cred ca infectul nu vrea s-o faca vorbind engleza .Ca pe langa ca engleza presupune fiecare limba a unui domeniu ,afaceri,medical,armata,cler,finante,tehnica,etc…ca din pacate nu e la fel ca la romanica unde poti discuta de la tomberon la facultate.Daca in Anglia unul in zdrente vorbeste o engleza de Oxford iti dai seama cu cine ai de-a face .Sceleratul nici macar” pidgen english” nu poseda.Ce dracu vrea sa faca acolo.?!

  5. Da..mi-l imaginez, pe un teren de golf… cu o grebla de aunat frunze… iar responsabilul cu curatenie, ii da una dupa ceafa si ii spune.. ia pleaca ma, tragete pe sub gard, ca vin domnii! Doar asa mil- pot imagina.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...