AcasăRabbi ziceCriteriul licurici

Criteriul licurici

Am avut meciuri cu un amic. Ne-am luat de la situaţia din Grecia. Ce să facem şi noi? Microbişti nu suntem, politica internă am rezolvat-o din două expectoraţii şi un râgâit, aşa că acum ne chinuia grija Greciei. Ca să nu mă lungesc foarte mult, amicul e merkelist, eu deloc, aşa că n-am fumat noi prea multă corectitudine politică şi am ajuns rapid la sfadă. Amicul e de părere că „grecii sunt nişte puturoşi, nişte paraziţi care nu dau nimic Europei, dintotdeauna au fost nişte paraziţi”. În timpul ăsta, desigur, în opinia aceluiaşi amic, nemţii sunt harnici, cinstiţi, „motorul europei” şi alte rahaturi. Şi desigur, ei, nemţii, ne întreţin pe toţi, inclusiv pe greci, ei nemţii au dat o mare cultură etc.

Mai întâi că generalizările de tipul ăsta sunt la fel de sănătoase ca nicotina. Adică, pardon monşer, dar poate n-or fi chiar toţi, toţi grecii nişte „puturoşi şi paraziţi”. Poate, la o privire puţin mai atentă, acceptăm că situaţia din Grecia nu le e decât parţial imputabilă grecilor. Pe urmă, ştiu şi eu, poate n-or fi chiar toţi nemţii harnici, riguroşi şi cinstiţi.

Dacă, totuşi, insişti să le iei de-a valma, într-o înghesuită generalizare, fără nuanţe, atunci, bre, chiar nu ştiu dacă e bine. Pentru că, rămânând în tipul ăsta de logică primitivă, chiar nu ai cum omite ceea ce au dat grecii umanităţii, dacă tot vorbim de injecţia de cultură. Şi dacă tot folosim doar jumătate de neuron şi clefăim în generalizări aiurea, ca porcul în glod, atunci n-avem cum uita că nemţii ne-au adus una dintre cele mai cumplite orori pe care le-a cunoscut omenirea, două războaie mondiale şi pe Merkel.

Dacă o exista o lume de dincolo, mă întreb dacă Socrate joacă table cu Goethe sau dacă nu cumva Kant îl băşcăleşte pe Platon, pentru că ei, nemţii, s-au săturat să-i ţină în cârcă pe greci.

Discuţia asta, de fapt, nu e despre nemţi, nici despre greci. Ci despre noi. Şi un vechi nărav al nostru. Pentru că nu de ieri, de azi, ne-am învăţat să fim „solidari” cu cel puternic şi să ne avântăm în dispreţul faţă de cel aflat la greu. Criteriul licuriri, carevasăzică.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Dar chiar nu cred ca „suntem solidari cu cei puternici”!Sunt multi(si eu printre ei)care cred ca cei puternici sunt asa tocmai pt.ca au reusit sa-i slabeasca pe altii!In afara de ordinarele capuse autohtone,cate averi europene s-au infiripat,consolidat sau majorat gratie largirii „familiei europene”?Cat despre greci…Au fost salvati de influenta ruseasca dupa razboi si nu stiu daca mai au inca de platit pt.asta!

  2. De acord cu articolul cu exceptia vinovatiei germane pentru cele doua razboaie mondiale, unde este folosit tocmai procedeul incriminat, generalizarea. In realitate, lucrurile sunt mult nuantate.

  3. Io, pe sistemul gramada cere varf, sunt ca prietenul tau, adica generalizez dar in sens invers. Mai exact i-as fute pe toti nemtii care au votat-o pe merkel! Bre, dar de boierul lui Mihai Viteazul ce ziceti voi? 🙂

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...