Protocol, monşer

Veşti nasoale pentru Cărtărescu. Se pare că ăla a terminat ‘Levantul” şi acum are chef de lecturi mai substanţiale. Cum am dedus asta? Păi, sigur, nu l-am auzit vorbind pe la vreun cenaclu, nici n-am citit eseurile lu’ ăla, dar pe site-ul administraţiei prezidenţiale am văzut că, în 2011, dintre toate cadourile primite, ăla n-a păstrat pentru sine decât e ediţie ( de lux, evident) din „În căutarea timpului pierdut” de Proust. Chiar vreau să-l văz pe ăla citind aşa ceva. Chiar vreau. Asta dacă n-o fi păstrat cartea din alte motive. Poate o vrea să-şi facă mănuşi de breakist din pielea copertei.

Sigur, ar mai fi de văzut cine e ilinoaica aia şi ce hal de cadouri sunt astea:aparat foto Samsung şi oglindă de poşetă. Dar astea sunt detalii.

Ultima dată când ăla păstrase vreunul dintre cadourile primite a fost în 2009. Atunci a ţinut musai să păstreze un „tablou foto”, în care călărea el împreună cu Berdâmuhamedov. Fazele cu Udrea călare au venit după aia. Călare pe cal bre.

Asta a făcut el toată vara în garaj. Se holba la poza cu el călărind lângă omul ăla cu nume imposibil. Şi citea din Proust. Parcă-l vezi ţinându-le prelegeri lu’ Onaca şi Neamţu: „Marcel ăsta e deştept, mă. Hăhăhă. Vedeţi dacă e disponibil că când ne întoarcem îl aducem consilier în locu’ lu’ Lăzăroiu. Dar doar dacă se implică şi el, ca franţuz, la referendum. Să zică ceva cu justiţia în pericol, cu abuzurile lu’ Ponta, tu’l în reşerşu’ mă-sii.”