AcasăOy-oy!Duminica votului

Duminica votului

Încă patru zile şi restul ore până la marea votăciune. Duminică înfigem garoafa în curul democraţiei române. Institutele de sondaj, foraj şi traforaj v-au aprovizionat cu cifre, ca să ştiţi cu zile bune înainte cu cine aveţi de gând să votaţi, că poate încă nu s-a dus tulburelul şi sunteţi confuzaţi. V-am zis şi eu cifrele mele, care seamănă cu alea din sondaje doar pentru ca folosim tot cifrele arabe.

Ideea e că duminică vă treziţi frumuşel… sau vă treziţi pur şi simplu, ca de obicei, cu lehamite, scârbă, scoateţi picioarele de sub plapumă şi constataţi că în casă e frig, deşi caloriferul e dezmorţit. Realizaţi că întreţinerea trebuie plătită oricum, fie că subevnţionează ăştia giga-caloria ori ba. Vă târâţi amorţiţi până la baie, daţi drumul la apa caldă şi vă spălaţi pe faţă cu apa rece care curge de acolo. Ungeţi faţa cu nişte spumă de ras întrebându-vă ce naiba va apucat să vă bărbieriţi. Pe urmă scoateţi aparatul de ras, vă uitaţi la dunga de gel de deasupra lamelor şi constatţi că s-a dus de mult. Dar mai merge de un ras vă spuneţi. Dacă nu taie, smulge. Vă clătiţi, apoi bâjbâiţi după sticluţa cu after shave. Întâi daţi cu ea pe sub nas şi realizaţi că tot nu v-aţi hotărât dacă vă place cum duhneşte sau nu. Nici nu contează. Important e să ardă la obraji.

Pe urmă vă târâţi pe canapea şi introduceţi o cafea în metabolism. Cafeaua nu e grozavă şi vă amintiţi că, pe vremea lui Ceaşcă, tot cafea din asta consumaţi, mai rar e drept, de la bişniţari. Şi parcă avea gust mai bun. Şi ţigările parcă nu erau aşa de mizerabile. E drept, pe atunci chelia nu începuse să vă lucească în creştet, iar pântecul nu trimitea buricul atât de avântat deasupra curelei. Tusea de dimineaţă. Rea. Insistentă. Daţi o fugă până la baie să repeziţi ghemotocul verzui, greţos, care a tâşnit din plămâni, pe gât şi acum clefăie pe porţelanul chiuvetei. Înjuraţi mormăit ş reveniţi, cu pas greu, în sufragerie unde constataţi că s-a răcit cafeaua. Ba s-a şi terminat. Ţigarea lăsată în scrumieră ( oh, Mirabela) a ars singură,  a părlit faţa de masă şi a lăsat un muşuroi de scrum.

Gata! E vremea să vă îmbrăcaţi. Patria vă aşteaptă nerăbdătoare, să o faceţi împreună, în cabină, după perdeluţă. Cămaşa curată. Cravată. Încă o mână trecută prin păr şi încă o repriză de tuse plus flegmă verde. Apoi către şcoală. Vă salutaţi cu câţiva cunoscuţi care par la fel e stânjeniţi că se află acolo. E sentimentul ăla de jenă, de parca v-aţi întâlnit în holul bordelului. Daţi buletinul şi aia grasă, vopsită strident, care muşcă din feliile de pâine între care s-a înghesuit o felie de salam, vă dă două buletine de vot. Şi o ştampilă. Vă târâţi spre cabină. Trageţi perdeluţa şi o faceţi. Votaţi. Cu Anastase, Miky Şpagă, Cernea, puştoaica lu’ Dragnea, Ridzi, Udrea, Oprea, Trăsculescu, Boureanu, băiatul ăla care cânta la nunţi. Sau cu cine e trecut acolo, pe hârtia aia de cea mai proastă calitate. Zbang! O ştampilă. Al doilea buletin de vot. Zbang! A doua ştampilă. Vă mai uitaţi o dată înainte să-l împăturiţi. Vă rupe iar tusea. Flegma verde aterizează pe perdeluţă. Mototoliţi perdeluţa încercând să distribuiţi flegma uniform, cât să  nu se mai vadă. Împăturiţi hârtiile, ieşiţi şi le aruncaţi în tomberonul de voturi.

Apoi predaţi ştampila grăsanei ăleia, cu ţâţe enorme şi zgârciuri de salam între dinţi. La ieşire vă întâlniţi cu alţi cunoscuţi şi repetaţi exerciţiul stânjenelii. Ajuns acasă stoarceţi ultimele picături de cafea din ibric, deschideţi televizorul şi aşteptaţi să vedeţi cum lungi procesiuni de lemingi repetă ceea ce aţi făcut şi voi până acum. Decideţi că vă e prea lene să vă masturbaţi şi încă şi mai lene să vă târâţi până în dormitor, unde femeia doarme încă. Fututul cere multă energie. Şi cafea bună. Şi nu merge cu tusea asta nenorocită. Tuse se aude şi din dormitor. Ea votează după amiază. Şi aşa v-aţi certat cu o seară înainte din cauza votului. Stai prăbuşit pe canapea şi apeşi pe butoanele telcomenzii fără să vezi, de fapt, ce e la televizor. Ai aţipit cu telecomanda în mână. Nu-ţi dai seama că televizorul a înţepenit la un rahat de film indian.

-Te-ai culcat la loc? auzi vocea femeii. Nu răspunzi. Mormăi. Realizezi că eşti într-o postură ridicolă. Ai adormit cu un picior atârnând pe lângă canapea, cu mâna sub betelia nădragilor şi cu indienii behăind din televizor.

-Mă duc să votez! îţi spune. Mormăi iar. Şi încerci să adormi la loc. Sufocat de duhoarea propriului after shave. Şi te gândeşti că mâine e zi de muncă. Şi că n-ar fi trebuit să vă certaţi. E democraţie. Votează fiecare cu cine vrea. Dacă ies ai tăi promiţi să te laşi de fumat. Apoi te gândeşti că nu merită. Ai trăi mai mult. Ai avea de mers la vot de mai multe ori. De băut mai multă cafea proastă. De dârdâit mai mult timp. De plătit de mai multe ori giga-calorii nesubvenţionate. Şi adormi, sperând că poate de data asta ai noroc. Şi nu te mai trezeşti.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Poate s-o trezi vreodata bizonul, mai stii?…. Speranta moare ultima, cum se zice. Ca moare batuta, invinetita pe la ochi, fututa, plansa, jegoasa, dar moare pana la urma. Chiar asa viata scurta sa fi avut tipa asta? Doar 23 de ani????

  2. Baga de seama! Daca mai compui doua eseuri ca asta, risti sa te stranga cu farasul de pe trotuarul din fata balconului. Repeta de 50 de ori: „In fiecare zi, ma simt din ce in ce mai bine din toate punctele de vedere!” (Indiferent cu cine votezi.)

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....