Victorie să fie, dar cum?

Nu trebuie să fii rudă cu cerceii mamei omida ( nu o să risipesc majusculele chiar pe orice!) ca să realizezi că, duminică, virtuoşii, cei fără de pereche, competenţii, ăştia de la USL, adică, le vor trage arediştilor o bătută ca la mineriade. N-ajunge. Şi vă zic puţin mai încolo de ce, dar mai întâi să mai mormăim puţin pe subiectul ăsta.

Victoria anunţată şi aşteptată a USL e ca autostrăzile româneşti, studiu de fezabilitate, licitaţie, termen de execuţie, dar n-a circulat nici dracu’ pe ea pentru că, deocamdată, există doar pe hârtie. Pe hârtia institutelor de sondaje, nu aia de la BEC. Mari răsturnări de situaţie nu se mai pot produce nici dacă Lorin produce dovada certă că Ponta e reptilian, Crin ţerinştofiloc algoritmic şi că Voiculescu le vinde acordeoane cu ventilator balaurienilor lui Lorin. Dar scorul din hârdăul cu voturi se prea poate să nu se potrivească, în cele din urmă, cu cel din sondaje. Pentru că:

– euforia din sondaje descurajează participarea la vot în rândul electoratului care ar vota cu USL. Dacă plouă/ninge, e frig şi în casă e cald şi bine, iar la televizor e dixtracţie, atunci ăl care ar fi votat cu USl e posibil să zică „hai, las’ că se descurcă şi fără mine, că aveau 65% în sondaje”.

– cei mai mulţi dintre alegători nu-şi cunosc candidaţii. E posibil că anti-băsistul ajuns la vot să descopere că pentru a vota împotriva lui Băsescu tre’ să dea cu ştampila în Oprea, Michi Şpagă sau naiba mai ştie ce dihanie. Şi atunci lucrurile se complică. Voturile se pot anula şi mai zboară nişte procente.

– nu ar trebui deloc neglijată dibăcia pedelicilor şi iuţeala de mână; nici factorul STS.

Una peste alta, prezenţa la vot e importantă, iar victoria USL e previzibilă. Acum, dacă stăm puţin şi socotim, n-avem cum să nu ne întrebăm: cui i se poate datora asta? Păi în primul rând lui Băsescu. În al doilea rând unei părţi a presei, unei părţi a blogosferei. Celor de la USL aproape deloc. Pentru că ăştia au făcut, parcă, pe dracu în patru să îşi mai sperie puţin procentele. De la aducerea lui Oprea şi a altora de tipul ăsta în USL, până la gafele şi prostiile de la guvernare. Şi uite aşa, bizuindu-se pe scârba noastră de Băsescu, şi-au umplut listele de ciudaţi, ca să nu zic altfel. Asta e. Mai strângem din dinţi trei zile.

Spuneam că victoria USL în alegeri nu ajunge. Şi nu ajunge. USL trebuie să supravieţuiască după alegeri, ori acolo pare că mecanismul de auto-distrugere pare deja declanşat. Şi mai e ceva. Ceea ce aş numi factorul Udrea.

Elena Udrea a fost lăsată să se „lupte” cu un candidat oarecare, onorabil, dar lipsit de forţă, de anvergură şi aproape complet lipsit de susţinerea USL. Ori dacă, după alegerile de duminică Elena Udrea obţine un nou mandat, atunci ăsta e încă un mare pârţ ieşit din burdihanul democraţiei româneşti. Pentru că Udrea reprezintă, probabil, expresia cea mai abjectă a băsismului. Sigur, chiuim de fericire, deschidem şampanie din stocul lui Geoană, fericiţi că USL a câştigat alegerile, dar dacă de-alde Udrea sau Anastase continuă să ia leafă de la Parlament, atunci n-are sens să vorbim despre victoria anti-băsismului, ci doar de victoria USL. Ceea ce, s-ar putea să constataţi, nu e deloc acelaşi lucru.