AcasăOy-oy!Un răspuns

Un răspuns

Azi plec de la comentariul unui cititor. Valentin Berceanu îmi spune astfel, la articolul de ieri:

Am mai spus-o si am s-o repet de fiecare data cind vine vorba despre UNPR. Asocierea cu gasca lui Oprea a fost un glont politic incasat de Ponta pentru binele USL-ului. Fara niste promisiuni electorale spre Oprea & Co, acum aveam un nou guvern MRU care organiza alegerile asa cum au fost organizate si alea din 2009.
Iar rationamente de genul, nu pot sa-l votez pe Becali sau pe Spagaleanu sau pe mai stiu eu cine, sunt fix confuzia enorma pe care o induce struto-camila asta de sistem electoral pe care il avem. Orice vot anulat (indiferent de alternativa) creste scorul PD-ul si il scade pe cel al USL-ului. Diferenta poate consta in intrarea uneia ca Anastase in parlament sau nu. Poti privi lucrurile in doua chei: 1. Votez sa intre Gigi in Parlament sau 2. Votez sa nu intre Anastase. Sunt fix acelasi lucru.

 

De multă vreme nu mai răspund comentariilor, în niciun fel. Cu rare excepţii. Nu cred că opiniile oamenilor au nevoie de altoiul meu. De data asta o fac. Şi o fac aici pentru că răspunsul e ceva mai lung, dar şi pentru că subiectul merită luat în seamă:

Nu, monşer. Nu e fix acelaşi lucru, deşi eşti liber să te hrăneşti cu iluzia asta. A existat un moment în care, asemeni ţie, unii şi-au spus: o votez pe Anastase ca să nu intre X. Mai înainte îşi spuseseră că îl votează pe X ca să nu intre Y. Şi tot aşa, de-a lungul timpului, mecanismul ăsta de perpetuare a jegului a rămas în funcţiune.
Dumnealor candidaţii s-au obişnuit să stea ca haplea, sub pâlnia cu voturi, şi să le pice de acolo, spre umplerea burdihanului. Suficient să se aşeze sub pâlnia care trebuie- în cazul ăsta pâlnia anti-băsismului. Pentru că despre asta vorbim, nu despre autentice convingeri, credinţă în democraţie sau ale asemenea mofturi, ci de plasarea oportună şi inspirată sub hârdăul cu mai multe voturi.

Vom vota şi de data asta, îngenuncheaţi de aceeaşi regulă: cusururile celui împotriva căruia votăm anulează nevoia de virtute… hai să nu merg până acolo încât să zic virtute, dar măcar bun-simţ, pe care al trebuie să li-l cerem celor care se vor ghiftui cu votul nostru. Ei ştiu că nu avem prea multe opţiuni şi atunci cred că li se cuvine. Noi ne resemnăm cu lipsa de opţiuni – ce minunată e democraţia!- şi suntem dispuşi să le acceptăm orice.

Pot accepta că nu avem prea multe soluţii. Că, înghiţind cu noduri, îi vom vota pe unii  ca să scăpăm de alţii. Ştiind că evacuăm un rău doar pentru a-i da unui alt rău şansa de a prospera. Pot accepta până şi fatalitatea asta! Dar nu mai pot accepta, monşer, şi ideea că îmi revine obligaţia de a-mi suspenda raţiunea, de a-mi evacua aparatul critic, de a înceta să ţip, să protestez, să urlu. Nu pot admite că trebuie să accept chiar orice în numele unui bine care nu o să fie niciodată al meu, dar pentru care mă bălăcesc într-una într-un rău pe care nu-l merit.

Se întâmpla, prietene, că în rahatul ăsta pe care îl numim democraţie, la patru ani să am dreptul de a mârâi, de a spune ce nu-mi prieşte, de a le cere socoteală şi de a încerca măcar să le zbier unde ni-i greul. Ori tu, monşer, îmi dai de veste că, mai nou, şi „privilegiul” ăsta mi-a fost luat. Şi apoi mai ce? În următorii patru ani am să plătesc biruri, am să mă lupt cu sărăcia, îmi voi târî bolile prin spitale mizerabile, îmi voi număra bănuţii de pâine şi am să tac. N-am să am limuzină la scară, nici imunitate, nici afaceri bănoase cu statul, nici alte privilegii. Eventual o să crăp pe un pat jegos de spital şi o să fiu înmormântat din ajutorul de la primărie, în vreme ce ăştia îşi vor trata guturaiul la Viena. Aşa că, rogu-te, nu te mai osteni să-mi explici care e mecanismul care îl face pe Oprea să binemerite încă patru ani de îmbuibare. Nici de socotelile alea cu voturi. Mai am trei zile în care pot urla, pot striga, încercând să arăt ce cred că e strâmb. Pe urmă, vreme de patru ani, am să tac. Cel mult am să oftez, am să gem uneori şi, cu puţin noroc, am să mor. Dar lasă-mă acum în nebunia mea. Lasă-mă să sper că, poate, ca în poveştile frumoase, cineva aude. Că, poate, se întâmplă o minune.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Asta inseamna ca am si eu dreptul sa marai: l-au trimis pe doctorul Bradisteanu in judecata pentru ‘favorizarea infractorului’. Eu promit ca, in caz de razboi civil, ceea ce se straduieste dementul sa provoace, voi impusca fara mila orice basist, tocmai pentru ca favorizeaza infractorul.

  2. UNPR sunt o adunatura care are impresia ca interesul national este interesul lor.In consecinta, au cotit unde le dicta interesul personal-la ciolan-,prostindu-ne ca -i doare rau de natiune.Lor le-a fost bine,natiunii,nu.Acum procedeaza la fel si ne dau in cap cu interesul national.De data asta,nu ca-i cred vreo secunda,dar apreciez ca interesul national chiar ca este acela de a scapa de „oranjerie” si de „gradinarul” ei;si daca asta inseamna sacrificiul de a inchide ochii in ceea ce-i priveste pe unpr-isti,o sa o facem cu strangere de inima……sunt un rau mai mic totusi.Asa cred eu,nu pretind ca am dreptate.Si ai mare dreptate,ca in povestile frumoase sper ca cineva aude…ca in povestile frumoase!

  3. @lol48- este pur si simplu democratie, nu un rahat de democratie. Nu putem sa pretindem, sa fie alesi NUMAI cei pe care ii vrem noi… fiecare adre dreptul la alesul”pe care il vrea”

  4. Si totul a plecat de la Nastase! Aroganta si suficienta cu care aparea pe sticla m-a determinat pe mine, un tip destul de cerebral dealtfel, sa-l votez pe Base. Apoi poliloghia a continuat 4 ani mai tarziu, cu alegerea unuia care era mai putin rau decat Base, dar care si-a luat-o in freza pe prostia lui. De la aroganta lui Nastase ni se trage acest nenorocit vot ANTI. Mi-e asa de dor de Stefan Cazimir, cu liber-schimbismul lui, de nu pot sa va explic…

  5. Ati pus punctul pe „i” :”Nu pot admite că trebuie să accept chiar orice în numele unui bine care nu o să fie niciodată al meu, dar pentru care mă bălăcesc într-una într-un rău pe care nu-l merit.”

    Exact de-aia am luat calea celei strainatati… Pentru ca m-am saturat sa fiu mereu de „sacrificiu” si sa fiu nevoit sa-mi amin lucruri importante din existenta din cauza prostiei si mincimii unor impotenti (la cap) pe care ii mai si intretin. De 23 de ani, nu numai de 8, pentru ca pentru mine n-au iesit niciodata „ai mei”, si daca ar fi iesit, nu sint sigur ca mi-ar fi fost mai bine. Pentru ca, uitati-va bine, sint aceiasi oameni, numai numele si figurile difera. In rest, sint aceeasi tagma. Am plecat pentru ca am considerat ca merit altceva, si profesional, si personal, si anume ca merit o viata cu sens, nu o balaceala infinita intre asteptari si neputinte, cind nici una dintre neputinte nu-mi apartine. Nu vreau sa crap nestiind ce-as fi putut sa fac, si uitind ce-as fi vrut sa fiu. In Romania ultimilor ani, asta mi s-a intimplat.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

- A word from our sponsors -

De citit

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...