AcasăRabbi ziceCum va arătă noul...

Cum va arătă noul guvern?

Răspunsul la întrebarea din titlu nu e uşor de dat. Mai întâi pentru că nu ştim care va fi structura noului guvern, dacă vor apărea noi ministere şi cum vor fi acestea împărţite între partidele din USL.

Am fi cu toţii interesaţi ca în alcătuirea viitorului cabinet să funcţioneze criteriile acelea, care descriu normalitatea, pe care le tot invocăm: competenţă, onestitate, seriozitate. Şansele ca lucrul acesta să se întâmple sunt minime. Pentru USL afacerile cu voturi sunt rezolvate, treaba cu electoratul e încheiată. Acum, în alcătuirea noului guvern, va fi rost de politichie. De multă politichie.

Aşa cum spuneam acum  două zile, în partidele care alcătuiesc USL numai linişte nu e. La PSD s-au văzut deja primele semne ale tărăboiului. Că şi-o fi băgat Băsescu din nou coada, că Geoană şi-o binemerita porecla, cert e că zarva a început. Pe Ponta îl aşteaptă congresul PSD şi e de aşteptat ca, în perspectiva acestui congres, să încerce să-şi cumpere bunăvoinţa baronilor şi votul organizaţiilor acestora. Şi ce mod mai bun de a o face poate fi dacă nu satisfacerea cererii de portofolii în noul cabinet? Teoretic Ponta ar trebui să nu aibă emoţii la acest congres, venind în faţă poporului pesedist ca un învingător, ca unul care a obţinut pentru partid un rezultat spectaculos. Practic lucrurile nu stau deloc aşa. Scorul din alegeri e o chestie, dar împărţeala ciolanului se face acum. Deja discuţiile despre tot felul de tabere din PSD se fac pe un ton tot mai ridicat. Pentru Ponta este aproape obligatoriu ca la alegerea noilor miniştri şi secretari de stat să se asigure că va satisface pretenţiile celor care îi pot aduce voturile liniştii la viitorul congres.

La PNL lucrurile nu sunt nici ele mai simple. Antonescu a adus PNL un număr record de mandate – e drept, într-un Parlament cu un număr record de parlamentari! Asta nu schimbă nicicum raporturile cu tabăra Chiliman- Tăriceanu. Care tabără ar putea primi serioase întăriri dacă la alcătuirea noului guvern nu vor fi satisfăcute cât mai multe din pretenţiile şi aşteptările variilor grupuscule.

Adăugaţi la toate acestea şi foarte probabilul implant al UDMR în viitorul guvern şi aveţi tabloul complet. E greu, deci, de spus cum va arăta viitorul guvern, dar există toate semnele care să descurajeze marile aşteptări.

P.S. Încă nu reuşesc să-mi scot din minte nebunia asta: am avut alegeri în 471 de colegii parlamentare şi ne-am ales cu 588 de parlamentari! Mare drăcovenie!

P.P.S. Ioan Oltean urlă că parlamentul s-a umplut de „fii şi neveste”. Observaţie relativ corectă, dar care nu-l scuteşte de o flegmă în ochi pe subalternul tatălui ebăi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Daca a aprobat Barrosu pe Ponta restul merge de la sine !!!. . Nu mai iti fac capul mare de avioane de mina a doua de la portughiezi cu mentenanta SUA platibila la calendrele grecesti ,se cunoaste greci e puturosi ,noi ce cusur avem .Basca aur si gaze de sist cit incape de ~2000 de ani ,dar o sa vedem pulimea ia mai facut in istorie !!!. 🙄

  2. Domnule, au un tupeu pedelacii ăştia ceva de groază. După ce că au ajuns în parlament cum au ajuns, tot ei comentează. Domnule, între un ales pe bune, fie el şi omul de serviciu al nu ştiu cui şi matale care ai intrat la redistribuire, ca milogul, alesul pe bune primează.
    Încep să cred că în pdl-ul ăsta e o psihoză colectivă, o rupere de contact cu realitatea, o lipsă totală a bunului simţ elementar, care te ghidonează în viaţă să pricepi nişte situaţii, nu foarte complicate, totuşi.
    Ăia care sunt lipsiţi de empatie se numesc sociopaţi şi dintre ei se recrutează criminalii în serie. Mă rog – asta am învăţat din serialele de la televizor.
    Oare boala tupeului maxim, infinit, fără limite, cum s-o numi?…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...