Acum câteva săptămâni, Radu Pocovnicu, de la revista Flacăra, mă rugase să facem un interviu împreună. Adică să răspund unor întrebări. Zis şi făcut. Sincer, eu mi-aş fi pus întrebări mult mai rele. Oricum, puteţi citi aici ce am avut de zis.
„On-line-ul e mai direct, mai accesibil, evident, dar şi mai volatil. Tocmai de aceea, de cele mai multe ori, on-line-ul îngăduie o formă de libertate care în tipăritură ar fi inacceptabilă. Mă tem, totuşi, că nu prea ştim ce să facem cu libertatea asta pe care ne-o oferă on-line-ul şi o irosim pe lucruri de nimic, pe exclamaţii perisabile, indignări irelevante şi reverii frivole”.
Am citit si mi-a placut. Interviul nu poate fi o surpriza pentru cei care te cunosc de atatia ani, Esti acelasi, cel putin pentru mine. Ai grija, te rog , sa ramai la fel, ok? Apropo`: in vara mi-ai spus la telefon ca s-ar putea sa vii in orasul care facea cele mai bune sabii din lume. Vii ? Nu de alta, dar ai ocazia sa intalnesti in carne si oase un cititor ( nu ma refer aici la celebritati).
Toledo?!
Și mie mi-a plăcut articolul: un plus de cunoaștere referitor la personajul Mordechai!
Din punctul meu de vedere, al cititorului, singurul avantaj al on-line-ului este acela ca poti dialoga cu autorul, chiar il poți cunoaște. Ceea ce nici nu visai cu cartea tipărită în mână!
Asta doar daca nu e mort 🙂 🙂 🙂