AcasăUncategorizedDispariţia gazetei

Dispariţia gazetei

NewspaperCoffeeImage

Presa scrisă, mai exact presa pe hârtie ( sau print-ul, cum spun cei îndrăgostiţi de consoane) moare. Nu mai e de mult o ştire, e o constatare. Explicaţii sunt destule şi toate au fost deja rostite. Ne-am obişnuit deja cu asta, ba cu o anume ciudată exaltare, părem a celebra decesul foşnetului de hârtie. Noile tehnologii ne hrănesc iluzia că suntem mereu conectaţi la ceva, vag, imprecizabil, dar teribil de important. De ce ne-am mai pierde vremea cu bătrâna gazetă când frecând puţin degetele de telefon, precum Aladin lampa fermecată, ni se arată tot felul de duhuri?

Nimeni nu poate contesta avantajele noilor tehnologii. Viteza, accesibilitatea, interactivitatea, toate acestea sunt câştiguri indiscutabile, care însă nu îndreptăţesc graba cu care ne despărţim de hârtie. La o analiză comparativă obiectivă ar trebui să admit că formatul electronic este net superior tipăriturii, dar tot rămân cu senzaţia că am omis ceva, ceva greu de definit, dar important.

Acelaşi lucru se întâmplă, ceva mai lent, şi când e vorba despre carte. Încă vorbim despre „cartea sfântă”, nu despre „sfântul fişier”, încă mai căutăm cărţile lui Dickens, nu pdf-urile sale, dar tăvălugul vine şi acolo.

Apariţia producţiei de masă ne-a fericit cu o îndestulare la care nu visam şi de care, de fapt, nu aveam nevoie. Rafturile prăvăliilor s-au umplut de tot felul de grozăvii care aveau pretenţia că sunt gustoase, minunate, ba chiar comestibile. Nu a durat foarte mult şi am descoperit că bunăstarea asta ne otrăvea. Gustul era afacerea lui Mendeleev, aroma o ispravă de laborator, consistenţă o chestie reglabilă din eprubetă. Şi am aflat că bunăstarea asta ne otrăvea încetul cu încetul. Atunci am năvălit ca apucaţii spre altceva, agricultura ecologică, alimentele bio, porcul low tech şi găina fugărită de cocoş.

Costă prea mult- ai să afli dacă întrebi de ce dispar gazetele tipărite. Şi răspunsul ăsta explică, lapidar şi logic, de ce ne despărţim de ceva care a durat destulă vreme ca să devină important pentru noi. Apoi dispar şi cărţile tiparite. Hârtia costă, tiparul costă. Şi tot ceea ce citim e desprins de suportul acela concret, de foaia care îi dădea materialitate şi importanţă. Informaţia, textul, există undeva în neant, nicăieri şi pretutindeni, o poţi citi, dar nu o mai poţi niciodată atinge. Ne despărţim, cu suspect şi nedrept entuziasm, de născocirea lui Guttenberg, pentru că hârtia costă. Şi citim trăznăi pe telefon, ne dăm întâlnire cu Eminescu pe laptop şi cu Cervantes pe tabletă. Pentru că hârtia e mult, mult prea scumpă pentru cărţi sau gazete. Hârtia ( biodegradabilă, nu e aşa?) mai rămâne doar la îndemâna negustorilor, care îşi fac sacoşe pentru produsele lor, tipărindu-şi acolo numele cu litere de o şchioapă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

11 Comments

  1. Si sa mai spui ca omenirea nu e:
    a) sucita
    sau b) impinsa inspre ceva deocamdata impalpabil, ascuns, care parca sta acolo, la colt si asteapta sa o trazneasca in cap.
    Iaurtul natural e mai scump decat ala saturat cu fel de fel de arome de fructe, masina electrica are inca preturi prohibitive, omenirea ”socializeaza” fara sa iasa din casa la socializare, alimentele bio au nevoie de zeci de avize comparativ cu alea de ”serie”, cititul clasic, de pe hartie, a devenit ”plictisitor” si nu mai e de bon ton, ca distruge ecosistemul, acum se produc telefoane si tablete cu ecrane cat mai mari- pana mai acum 4-5 ani toti producatorii se intreceau sa faca telefoane cat mai mici, de le pierdeai in mana si cate si mai cate. Traim in viteza si partea proasta e ca viteza e prea mare, nici nu ne dam seama cat de rapid ajungem la ultima statie de taxare.

  2. Mda, imi place sa citesc ziarele, revistele si cartile asa cum le-am pomenit, in „print”, si chiar asa le si citesc. Multi de 45(leatul meu)+ aici in Germania fac la fel. Ei, altfel stiu pe cineva care depinde chiar de mirosul tiparului, si nu cred ca l-ar putea regasi in altceva, deci in curind va avea o problema…

  3. Mă întreb: ce informații vor rămâne peste mii de ani despre epoca actuală, ce mărturii vor descoperi peste mii de ani și în ce formă ? Noi am descoperit inscripții în piatră, papirusuri dar lăsăm posterității niște biți.

  4. si zicatorile se schimba…””ai carte, ai parte””, devine vetusta, pe cand „ai laptop, ai tot”” sau „”ai fisier, ajungi premier””, vor fi devizele celor cu degete rapide la butonat. Iar presa on-line, nu mai este o sursa de informare, este un loc al defularilor pentru cititori. Cu ce te-ar ajuta, pe tine cititor, sa scrii cu pixul pe ziar, la editorialul lui CTP „” ma boule””, cand nu te stie nimeni? E, on-line, poti sa le arati prietenilor un comment inteligent, scris de altul, si sa zici”” eu sunt ala!””….

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....