AcasăRabbi ziceAmerica's not a country,...

America’s not a country, it’s just a business! Now fucking pay me!

Daţi-mi voie să citez. „Killing Them Softly” e genul de film după care, în condiţii normale, nu m-aş da în vânt. În aparenţă e un film despre mafioţi, asasini, golani, în genul deja consacrat al filmelor americane cu derbedei. Pe fundal, din când în când, îi auziţi pe George W. Bush, Obama, etc. vorbind despre criză, finanţe şi altele asemenea. Personajele, derbedei sadea, ascultă la radio fix cuvintele „marilor politicieni”. Da, sigur!-mi-am zis- fix asta ascultă genul ăla de persoane la radio. Apoi, pe măsură ce filmul curgea, am realizat că da, e un film despre mafioţi, despre derbedei, dar nu despre cei pe care, în aparenţă, îi vezi pe ecran. Totul e o parabolă. Jocul de poker e Wall Street-ul, îi recunoşti rapid pe cei de la Lehman Brothers, Chase Manhatan, Wolfowitz şi toate celelalte „personaje” odioase. Şi totul devine mai clar, mai uşor de înţeles.

În finalul filmului, Jackie ( Brad Pitt- excelent ca mai mereu!), cerându-şi plata pentru asasinatul executat,  are o replică absolut memorabilă. O reproduc integral:

My friend, Jefferson’s an American saint… because he wrote the words: „All men are created equal”… words he clearly didn’t believe, since he allowed his own children to live in slavery. He was a rich wine snob who was sick of paying taxes to the Brits… so yeah, he wrote some lovely
words and aroused the rabble and they went out and died for those words, while he sat back and drank his wine and fucked his slave girl.
This guy wants to tell me we’re living in a community. Don’t make me laugh. I’m living in America and in America you’re on your own.
America’s not a country, it’s just a business! Now fucking pay me!

Un film de Andrew Domnik, după o carte de George V. Higgins.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

4 Comments

  1. Deja se-aduna destule pe lista, spre rusinea mea. Chiar ceva mai devreme m-a apostrofat un coleg la telefon ca n-am vazut inca ‘Life of Pi’ si ‘Cloud Atlas’. Si mai am (cel putin) unul care-i musai: ‘Django Unchained’.

  2. ” LA MULTI ANI cu bucurie! Casa, casa sa va fie, Masa, masa sa ramaie Iar in jurul ei sa vie Oameni buni, de omenie, Sa v-aduca veselie, Ganduri bune, cumpatate si urari de sanatate/ Zile multe si prospere, de la Dumnezeu putere/ Sa invingeti relele ce va-ncurca vietile! ”
    Vă doresc sănătate , iubire, echilibru și împliniri ! La multi ani si… sa fie totul dupa sufletul nostru!
    HAPPY NEW YEAR !!! SRECNA NOVA GODINA !!! LA MULTI ANI !!!
    sinceră prietenie,
    sibilla

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....