AcasăRabbi ziceŢara îţi vrea hoitul!

Ţara îţi vrea hoitul!

La trecerea lui Sergiu Nicolaescu am ales să nu scriu nimic. Alţii ar fi putut sa tacă, dar au ales să nu o facă. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile, plecând de la acest trist eveniment, mi-a arătat, înca o dată ( de parcă mai era nevoie!) cât de rău s-a întins urâtul, în cele mai hidoase expresii ale sale, peste societatea românească.

Unii care se socotesc jurnalişti au descoperit un lucru fenomenal: moartea face rating! Scandalul face şi el rating. Abjecţia, mizeria, mitocănia şi indecenţa sunt şi ele aducătoare de rating. De ce nu le-am pune pe toate împreună? s-au întrebat ei. Iar rezultatul e cel pe care l-aţi putut observa în ultimele zile, mai cu seamă la un anume post de televiziune. Dacă toată revărsarea asta de analişti de hoituri, comentatori de cadavre şi vomitători pe morminte se numeşte jurnalism, atunci trăim în universuri diferite şi vreau să fug repede din universul ăsta în care am nimerit din greşeală.

Au fost apoi armatele de necro-cinefili, riguroşi esteţi şi doldora de principii, care fix în ziua morţii s-au simţit datori să-i desfiinţeze opera lui Nicolaescu, reducând-o sumar şi nedrept la „producţii poliţiste făra valoare şi filme propagandistice”. Nu am fost un pasionat de Sergiu Nicolaescu, darămite un admirator, dar rămân la părerea că Osânda e unul dintre cele mai bune filme româneşti. Asemena Ciuleandra. E o părere personală pe care nu simt nevoia să o supun nici validării publice, nici să o impun altcuiva. Chestia cu „propagandismul” mă zgândăre şi simt nevoia să spun ceva. Filmelor istorice ale lui Nicolaescu li se pot aduce o seamă de obiecţiuni şi în egală măsură o seamă de laude, dar de unde până unde „propagandă”? Există elemente propagandistice acolo? Or exista. Şi? Dacă Spielberg face „Salvaţi soldatul Ryan” sau „Lincoln” sărim ca nişte trepanaţi si aplaudăm: vaaai, ce patriotism! ce filme! Dacă prizăm cantităţi importante de porcărele americane  cu conţinut ridicat de propagandă, e Hollywood şi e divertisment de calitate, dacă un regizor român face „Mihai Viteazu” atunci e propagandă comunistă, pentru că, nu e aşa,  Mihai Viteazu a fost secretar general al PCR, dar mai ales nu ne-a băgat în NATO, UE şi Schengen.

Adevărata propagandă, prieteni, a apărut în cinematografia românească după ’89, mai ales in anii din urmă. Adevărata jegoasă şi odioasă propagandă e aia în care în mod constant nişte neisprăviţi ţin cu îndărătnicie să prezinte România ca pe un ţinut sălbatic, locuit de sub-oameni, de barbari, un tărâm al mizeriei fără de sfârşit şi al lipsei oricărei speranţe. Asta e propagandă! Din cea mai ticăloasă. Deşi… văzând ultimele zile… nu mai ştiu.

Am auzit apoi reproşul postum legat de intrarea în politică a lui Nicolaescu. Reproş făcut mai cu seamă de către cei care îl văd pe Băsescu ca pe un mare preşedinte. Sigur, Băsescu poate intra în politică, poate fi preşedinte… cu tot ceea ce ştim şi vedem. Nicolaescu nu avea voie.

Pe urmă a venit urâtul de la ceremonia funerară. Unde şeptelul de grohăitori a găsit potrivit sa urle, să guiţe, să grohăie, să huiduie, revoltat că a fost privat de dreptul de a se hrăni cu hoitul. Pentru că hoitul e al lor, li se cuvine. Pentru că ei sunt „boborul” şi ei au decis ce trebuie să se întămple cu hoitul tău. O tâmpită, surprinsă de o reporteriţă hiper-activă, care cu o zi înaintea ceremoniei funerare fusese la catafalc, era încântată: „Foarte frumos! Coroane frumoase şi flori, ca la leidi di. Tare mi-a plăcut!”. Un alt imbecil grohăia: ” de ce să-l ardă? Noi nu suntem de acord! Noi vrem să vedem înmormântare!”. Vedeţi? Erau propagandistice filmele lui. Asta e România, cea din filmele „noului val”, cea hrănită cu protevemanele, Dan Diaconescu, Băsescu şi Becali.

A murit un om. Dumnezeu să-l odihnească!

Şi nu uitaţi! Ţara vă vrea hoitul!

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

13 Comments

  1. De avalansa stirilor TV am reusit sa ma feresc, dar de cea a reactiilor din 2.0 n-am prea putut. Chiar aseara s-a bagat una-n seama aiurea-n tramvai, total pafarista – ba s-a mai apucat si sa abereze despre montajul de film, desi evident nu stie nimic despre domeniul asta.
    Eu am tot zis-o – nu-s vreun fan de-al lui, dar asta nu ma-mpiedica sa-i recunosc anumite merite despre care ai amintit si tu, maitre. Cat despre indignarea tembela a alora de s-au apucat sa-l huiduie, prefer sa nu discut deocamdata.

  2. Drept e ca aceasta ocazia mi-a mai adus o revelatie „concentrata” despre jurnalistii romani, sau ce mai inseamna jurnalism in Romania, despre BOR, despre micimea umana la oameni cu nume si greutate a opiniei, despre prostia si mahalagizarea omului „de rind” in Romania, despre incredibila marginire din capul si scriitura unora care populeaza Internetul. Nemernicia umana s-a vazut in splendoarea ei la „personalitati” si anonimi de toate virstele si conditiile, si ma intreb cu cine si cum am putea, daca am vrea, sa „construim o Romanie noua”… Ce leac are nemernicia?

  3. Nu ai numit televiziunea, dar o fac eu: RTV. Astora le-au venit cateva zeci de mii de telespectatori rezultati din expulzarea Antenei3 din grila RCS. La fel stau lucrurile si cu Realitatea, dar astia de la RTV au hotarat ca e cazul sa-si fidelizeze noii-veniti si sa-si consolideze un pic pozitia. Sa vezi ratingurile care vor veni. Eu asa vad lucrurile. Sunt foarte dezamagit ca trustul Intact a cedat prea usor, dupa parerea mea, lupta cu RCS. Si suntem mai multi emigranti care gandim asa. In fine… viata merge mai departe.

  4. Asta face societatea romaneasca din 2013 atat de particulara si diferita de restul lumii. Romanii se hranesc cu infectie, indecenta, putoare si circ. Sergiu Nicolaescu n-a fost singurul. Prin acelasi deznodamant au trecut rand pe rand si Laura Stoica, Madalina Manole, Adrian Paunescu. Sa nu uitam prin ce infern a trecut si Malina Olinescu cu aceeasi ocazie. Sa-l odihneasca D-zeu.

  5. Excelent articol… la care o sa adaug cateva idei proprii.
    Si ca sa clarific: nu-s un fan inveterat al lui Nicolaescu, n-am fost comunist (desi am trait timpurile acelea), nu-s vreun critic de arta (asa cum se proclama unii doar pentru ca au vazut anumite filme) – desi am frecventat ani buni Cinemateca din Bucuresti si n-am fost afiliat politic niciodata: spun doar ca ai mei parinti m-au invatat sa am bun-simt…
    1. putea Fellini sau Bergman sa faca filme in Romania anilor ’70-’80 fara sa fie obligat sa strecoare si ceva propaganda ? deci… cine e idiotul care poate sa spuna ca se putea face ‘arta pentru arta’ in perioada aceea ? ca – din cate stiu – banii se primeau de ‘sus’…
    2. si Liviu Ciulei a jucat in ‘Valurile Dunarii’. se va gasi cineva care sa spuna acum ca Ciulei a fost un ‘lingau comunist’ si un ‘propagandist’ pentru ca a jucat in filmul acela ?
    3. majoritatea regizorilor care NU voiau sa faca filme comuniste s-au orientat spre oarece filme pe teme de istorie sau comedii… si aici sunt comedii si comedii: ‘Nea marin miliardar’ pe de o parte, si ‘Toamna bobocilor’ pe de alta… cine a vazut ambele filme va intelege diferenta dintre Mr. Juvet versusi inginerul agronom cu repartitie & secretarul de partid din C.A.P.
    4. fiecare om are dreptul la o opinie politica. de ce Nicolaescu n-ar fi avut voie sa se exprime ? sau faptul ca a facut parte din PSD il expune oprobriului public ? n-a micsorat pensii, n-a furat din banii publici, n-a promis autostrazi… deci care-i problema ?
    5. pe principiul ‘istoria e deformata in filmele lui Nicolaescu’, inteleg ca tre’ sa condamnam o hoarda intreaga de cetateni europeni, incepand cu Sir Walter Scott, Byron, Eminescu, Dumas, etc. pentru ca au avut nsimtirea sa-si puna viziunea artistica in romane istorice. Si, pe langa ei, si toti regizorii aceia care au turnat filme cu gladiatori, imparati romani, regi Arthur sau Richard Inima-de-leu pentru ca au deformat cu nerusinare adevarul istoric (cui ii mai pasa ca Richard Inima-de-Leu nu prea a calcat prin Anglia cand priveste ‘Ivanhoe’ sau ‘Robin Hood’ ?)
    6. intamplator sau nu, romanii se duc la cinematograf ca sa se simta bine. majoritatea vor sa vada un erou inalt si aratos, curajos, care imparte scatoalce in stanga si-n dreapta dusmanilor care-i stau in cale… si daca eroul mai e si roman, cu atat mai bine. deci: care-i problema in faptul ca exista si o doza de ‘imbunatatire’ a istoriei in filmele lui Nicolaescu ?
    6.milioanele alea de romani care au vazut filmele lui Nicolaescu chiar au fost dusi cu forta in cinematografe si indoctrinati ? sau au mers de placere pentru ca filmele erau cea mai buna alternativa la Telejurnale, emisiunile Reflector sau la filmele ‘tematice’ ale epocii ?
    7. Toma Caragiu e de ‘doi lei’ c-a jucat rolul unui secretar de partid sau un rol de capitan al Militiei ? Dinica e mai mic pentru c-a fost Gica Salamandra, comunistul din ‘Explozia’ ? era preferabil sa fi jucat un rol de ofter al Wehrmacht-ului ? ca, deh ! Germania e liderul UE ! Amza Pellea e un propagandist c-a infatisat un Mihai Viteazul sigur de el si indaratnic cu turcii ?
    8. ultima idee – dar nu cea din urma – este ca bag eu de seama ca jurnalistii si oamenii publici români au inceput sa minimizeze tot… sa comenteze aiurea, desi n-au vreo specializare in domeniu (vezi Cristian Tudor Popescu, care crede ca a fi director de ziar il face critic de film si expert in tenisul de camp). si ca acesti oameni se bucura de orice oportunitate oferita pentru a insulta, a denigra, a minimiza sau a castiga bani din decesul / boala / problemele unor oameni cu oarecare renume.Un om ca Sergiu Nicolaescu (repet nu-s un mare fan, desi am copilarit cu filmele lui) a contribuit cu ceva la imaginea cinematografiei romanesti, la divertismentul publicului iubitor de cinematografie… chiar si la succesul incasarilor… cei care insulta, denigreaza si comenteaza ca ‘mari experti’ au contribuit cu ceva ? generatiile viitoare ii vor mai tine minte ? pfff… si-mi aduc aminte de o maxima celebra: ‘Orice critic de arta e de fapt un artist ratat.’

    Concluzie: Despre morti numai de bine… La buna vedere Sergiu Nicolaescu, Ilarion Ciobanu, Jan Constantin, Toma Caragiu, Stefan Iordache, Gheorghe Dinica, Nicu Constantin, Ion Lucian, Florian Pittis, Lucia Muresan, Fory Etterle, Gheorghe Cozorici, Vasile Nitulescu… Noapte buna tuturor celor plecati dintre noi si carora nu le-am rostit numele… ‘Noapte buna’ pentru ca ei traiesc atata vreme cat ii tinem in inima noastra si in amintirile noastre…

  6. Doua categorii de””critici”” a avut Sergiu Nicolaescu in sicriu: prima categorie era formata din, cei care au realizat ca vor rata o pomana si urlau in strada ca nu este inmormantat crestineste; a doua categorie era formata dintr-un amalgam de „”anticomunisti dizidenti””, de actori frustrati, de antipesedisti depresivi postelectoral si de purtatoare de microfoane care visau transmisia vietii. In concluzie, lume „”buna””.! Cu ocazia aceasta, am descoperit ca NU am dreptul sa ma casatoresc cu cine vreau, ca NU am dreptul la propria mea religie, ca NU am dreptul sa MOR cum vreau. Urata tara, urat popor.

  7. Pentru fiecare şcoală închisă – iar în ultimii 23 de ani, nu am ştiinţă să se fi inaugurat/deschis vreo instituţie de învăţământ, cu excepţia universităţilor şi academiilor fondate, în destule cazuri, de chelneri şi frizeri cu talent managerial nativ – s-au inaugurat cel puţin, câte două biserici. Nimic, în aparenţă pozitiv, în ţara asta, – nici chiar instituţiile menţionate anterior – nu s-a mai putut începe/inaugura/dechide fără binecuvântarea soborului de preoţi.
    Acum avem ceea ce am semănat: specialişti în parastase şi în toate practicile în care, tradiţional, era implicată biserica, o adunătură gregară şi bigotă, pe care ne încăpăţânăm să o numim „popor”. Cu toate că ţara este situată în Europa şi are o istorie comună cu ţările Europei, la fel de veche cu istoria unei părţi a statelor de pe continent, noi nu mai avem curaj nici să visăm să evoluăm de la stadiul de „popor” la cel de „naţiune”…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu...

- A word from our sponsors -

De citit

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....

Bombardistan

Ca un vrednic cetățean al secolului XXșiunu îmi molfăi revolta pe Facebook, în țarcul special amenajat, sub bolta cocoșată a regulilor comunității. Orice altă formă de revoltă ar presupune o ieșire din lene și trecerea în alt țarc, unul mult mai aproape de abator. Constanța. E orașul: în...

Nesimțitul

Domnul Iohannis e un nesimțit. Nu e nimic insultător în această afirmație, e o simplă constatare tehnică, rece. Unii sunt blonzi, înalți sau pistruiați - domnul Iohannis e nesimțit. Suspectat, pe nedrept, de cinism, în unele situații, de lipsă de empatie, în altele, ori de lipsă de...

Versiunea neoficială

Imaginea corectă a ce se întâmplă azi în lume nu poate fi obținută consumând știri din sursele oficiale. Prea multă propagandă. Canalele pretins alternative sunt dominate de irațională isterie și fabulații. Singura șansă e un conspect lucid al informațiilor și un minim efort de corelare. Deci: În anii...