AcasăCamera de gardaLiberali, monşer, liberali!

Liberali, monşer, liberali!

Ar fi fost de dorit ca, după alegeri, la liberali să poposească liniştea şi cheful de treabă.  Ca mai întotdeauna la noi -ţine de specificul naţional- între deziderat şi realitate e şanţul cu şobolani. Şi dacă în loc de linişte şi chef de treabă e zarvă şi chef de arţag, ce? Că doar partidul politic nu e templu budist în care să zacă muşterii în salopete zen, picaţi în meditaţie şi contemplarea florii de soc.

În jurul primarului sectorului 1, Chiliman, pare a se aglomera un fel de mişcare dizidentă, care i se opune preşedintelui PNL, Crin Antonescu. Ce vrea Chiliman? Nu e foarte clar, nici el nu ştie prea bine, dar e absolut sigur ca nu vrea ceea ce vrea şi Antonescu. Ca să fie socoteala şi mai încurcată, nimeni nu prea ştie ce vrea Antonescu, nici măcar Antonescu ( afirmaţia asta jignitoare şi incalificabilă va fi contrazisă puţin mai jos de o altă afirmaţie la fel de incalificabilă şi mult mai jignitoare). După toate aparenţele Antonescu e singurul care vrea zen, linişte şi afundarea în REM.

Cum la liberali nu e îngăduit să ai alte idei decât ale şefului de partid, chiar dacă nimeni nu ştie prea clar care sunt alea, se vorbeşte deja despre exculderi, maziliri, beliri şi tunderi zero. Din ce am apucat să citesc, prin diverse locuri, pe la membrii/chibiţii liberali, belirea dizidenţilor e obligatorie. Ba chibiţii autentici merg mai departe ducând cruzimea sancţiunilor până la scoaterea dizidenţilor din listele de Facebook, ceea ce arată cât de gravă e situaţia. Ce cruzime! Ce intransigenţă! Personal am dificultăţi să înţeleg cum funcţionează ambreiajul la partidele noastre politice, dar devine tot mai clar că la partid stai în poziţie de drepţi, nu tuşeşti, nu băşeşti şi nu fumezi democraţie, că nu eşti de capul tău. Chestia asta nu se întâmplă doar la liberali, chiar dacă acum despre ei vorbim. Şeful de partid e un fel de faraon,  are mereu dreptate, e jumătate om, jumătate zeu şi încă jumătate ( în politică se poate!) ideolog (ideologii sunt nişte ciumeţi mai tari decât zeii!).

Într-o altă logică, pe care o prizez doar eu şi care n-are nicio legătura cu realitatea, pragmatismul politic şi alte rahaturi, autoritatea şefului de partid, forţa şi influenţa sa vin de la membrii partidului său, libertatea sa de mişcare şi grai e strict ţărmurită de mandatul primit de la membrii partidului. În realitate lucrurile stau exact pe dos. Nu discut dacă Antonescu are sau ba dreptate, dacă e un bun şef de partid, nici măcar dacă poziţia lui Chiliman e susţinută de vreun argument; discuţia e una mult mai generală, în care vorbim despre principii şi toleranţa la democraţie.

Câtă vreme în interiorul lor partidele resping orice idee de dezbatere, orice confruntare de idei, câtă vreme vocile care nu acceptă fără crâcnire ocârmuirea şefului cel mare sunt supuse belirii, fireşte că aceste partide aduc aceeaşi viziune proprie asupra democraţiei şi în actul guvernării şi de acolo în tot ce înseamnă societatea românească. Nu mă aştept ca un lider care vrea să-şi conducă partidul cu mână forte să simtă nevoia brizei democratice când iese din sediul de partid. Lecţia PDL cred că ne poate fi de folos.

Ca şi cum asta n-ar fi fost de ajuns, Antonescu împinge tot mai în faţă discuţia despre o posibilă trecere a PNL din barca ALDE pe şlepul PPE. Cu asta am închis definitiv discuţia despre principii, ideologie şi sănătate psihică. Ce poate justifica trecerea liberalilor la PPE în afară de un enorm şi greţos oportunism? PPE nu reprezintă nicio ideologie ( deşi se luptă din răsputeri să firme că da!), ci o aglomerare de grupări care şi-au mărturisit obedienţa faţă de noua ordine mondială ( care o fi aia!) şi care au în comun doar dorinţa de a sta cocoţaţi pe dâmbul puterii cât mai mult cu putinţă.

Ce încântare va fi să-i vezi pe liberali colegi de grup cu Tokes, Macovei, UDMR şi pedelici, predicând despre binefacerile merkelismului şi criticând „socialismul” ALDE. Dacă pedelicii au putut trece peste noapte de la socialişti la populari, de ce n-ar reuşi să îşi mute şi Antonescu partidul din doctrina liberală în magazia ideologiei „ba ai noştri mai ai dracu’ „?

„Ne simtim foarte bine in grupul liberal, intotdeauna am avut suportul colegilor nostri, dar, pe de alta parte, privim cu interes catre PPE, pentru ca in ceea ce priveste programul politic este foarte asemanator cu al nostru” spunea Antonescu. Monşer, de fapt care e programul ăla?

Am privit mereu cu simpatie PNL, din varii motive. Cum de fumat n-am reuşit să mă las, poate a venit vremea ca măcar asta să-mi treacă.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Nici eu nu m-am suparat, dar nici de acord cu tine nu-s, de data asta, maitre. Nastrusnicia cu ‘afilierea la PPE’ trebuie cautata in grupul cvasibasistilor din PNL – da, avem si d-astia, unii au trecut de-a binelea, cu sediu, liste si dosare, la FC!!! Chiar mai deunazi Antonescu a declarat ca liberalii n-au inaintat nimic catre PPE in acest sens, confirmarea venind rapid dinspre aia.
    Pe de alta parte, eu credeam ca liberalii autentici sunt uniti de un scop comun: nimicirea basismului. Astfel, e drept ca amenintarile cu excluderea nu-s kosher, dar nici derapajele lui Chiliman. Acum prioritatile sunt – sau ar trebui sa fie – altele, necum luptele intestine generate de orgoliul si/sau interesele vreunui Chiliman.

  2. Ce mi se pare mie incredibil este faptul ca Antonescu mai este presedintele partidului. Probabil si lui i se pare la fel, daca vrea sa inabuse din fasa orice posibila opozitie. Un conducator puternic nu s-ar speria de niste pareri diferite de ale lui.

  3. Constat( cu destul amar) ca responsabilitatea alesilor( la scara de bloc, la asociatia de protectie a pupezelor, la partid, la primarie,, la parlament, la CSM, la presedentie, etc.)inceteaza dupa numararea voturilor. Fiecare ales se crede motul adevarului absolut. Nu stiu, in ce masura, Chiliman este mai liberal ca Antonescu. Nici macar nu ma intereseaza. Dar este simplu. Sau asteapta congresul PNL si il da jos pe Antonescu, sau pleaca din partidul””care si-a schimbat directia””.. Si cu dana-ntr-insa si cu sufletul in rai, numai liberal nu este.

  4. http://www.cotidianul.ro/dezvaluiri-despre-imixtiuni-externe-in-cazul-deputatului-ion-stan-si-al-altor-fruntasi-ai-usl-204272/

    eu recomand un alt fel de a explica ce se intampla in politica romaneasca. Un cu totul alt fel de explicatii. Stiu, unii o sa afirme raspicat ca sunt un adept al teoriilor conspirative si, ca atare, pun botu la genul asta de explicatii. Tot ce e posibil, dar pentru mine, ca la sherlock, cand elimini toate explicatiile imposibile…

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...