Să terminăm cu încetatul stopatului opririlor

În Republica Isterică România nu mai poţi formula opinii decât asumându-ţi nişte riscuri. Pentru că atunci când îndrăzneşti să enunţi o opinie devii imediat suspect. Ai ceva personal cu omul ( dacă ai o părere critică despre o decizie a cuiva), te-au pus duşmanii lui ( voi, manelişti, ce multe ştiţi!), eşti plătit de nişte cercuri oculte, ai interese dubioase, eşti băsist, eşti neam-prost, faci nu ştiu ce jocuri etc. etc. etc. De ce se întâmplă asta? Pentru că de cele mai multe ori mulţi emitenţi de opinie chiar se află într-una din situaţiile enumerate.  Nu întotdeauna.

Există, apoi, al doilea aspect. Orice spui devine ideologic interpretabil. „M-am îmbătat ca porcul” nu mai e un simplu enunţ, o constatare nudă, ci o teză complexă care trebuie dezbătută, analizată, disecată. Chiar dacă afirmaţia ta doar constată că mergi în zig-zag, dai „săru’mâna” la pereţi şi petreci ceasuri întregi cu wc-ul în braţe, pentru că, într-adevăr, eşti beat-ca-un-porc ( între noi fie vorba, n-am văzut niciodată un porc beat; doar oameni beţi ca porcii!) , asta n-are nicio importanţă. Afirmaţia ta, ai să descoperi, are un ridicat conţinut ideologic. Pentru că fie faci aluzie la căpitanul marii drepte, care e prieten cu mahmureala, fie loveşti în stânga sugerând că redistribuţia bogăţiei naţionale nu funcţionează şi de aia se apucă cetăţenii de beutură.

Avem o afirmaţie a ministrului sănătăţii, Nicolăescu. Acesta susţine că intenţionează să sisteze „finanţarea spitalelor private din banii statului”. Punct. Asta e tot ce spune actualul ministru al sănătăţii, care altfel îmi e simpatic ca bolile venerice. Atât a trebuit! Gata zarva! Mai mult nu le-a trebuit amanţilor dreptei ca să constate că Nicolăescu e bolşevic, iar prietenilor stângii ca să constate că e nazist. Şi abia a început. Vorbim despre un castron cu multe jumări aşa că tămbălăul nu se va opri aici.

Ce spune, de fapt, Nicolăescu? Poate interesează, totuşi, pe cineva. Ministrul Sănătăţii nu vorbeşte despre nedecontarea serviciilor medicale pe care clinicile private le-ar presta către asiguraţii sistemului de asigurări de stat, ci despre încetarea finanţării. Chestiune cu care n-am nicio problemă. Clinicile private, dacă tot vor să fie private şi generatoare de vile şi maşini bengoase, să se facă pe banii viitorilor proprietari de vile şi maşini bengoase. Ideal ar fi ca toate afacerile private să se facă privat şi nu mulgând de la stat, dar „ideal” era doar o marcă de detergent pe vremea lu’ Ceauşescu. La noi regula e că, de fapt, marile afaceri private, de orice fel, se fac cuplând maţul privat la ţâţa statului; privatul are unicul merit de a fi bine conectat politic şi priceput manipulator de parandărăt. De ce n-ar fi la fel şi la sănătate?

Una peste alta, Nicolăescu nu cere un lucru anormal, nefiresc şi dăunător.

Lucru şi mai interesant, printre primii care s-au grăbit să-l strângă de glandă pe Nicolăescu e social-democratul Liviu Dragnea. Adică Nicolăescu, liberal, propune o măsură mai degrabă aplecată spre stânga, iar stângistul Dragnea o critică şi vrea mai la dreapta, că-i stă de-a curmezişul. Că în ziua de azi nici ideologiile nu se mai fac din bumbac din ăla bun, ci tot din fâş.

O fi bună reforma, om fi toţi de acord că trebuie acoperite găurile din buzunarul statului, dar nu alea din care sug ai noştri.  Vorba lui nea Stere, care întrebat de nea Mătreaţă „şi pacienţii ce face, bre?” răspunde înţelept şi omniscient: „pacienţii moare, dă-i dracu’!” .