Acasăcacatul in artaCăcatul cu filigran

Căcatul cu filigran

Ultimul moţ din freza democraţiei româneşti e lupta cu hărţuirea/hărţuiala sexuală.  Pentru că, monşer, e o realitate demonstrată de oamenii de ştiinţă că PIB-ul  nu poate creşte până nu se rezolvă chestiunea futăciunii neregulamentare. Scrie şi în acordul cu FMI:

” a) îi ţineţi nemâncaţi

b) nu-i lăsaţi să se fută aiurea”

Deci scrie! La punctul „b”.

Sigur, lucrurile nu ar trebui luate lejer, că încă din vremuri vechi legiuitorul a socotit că: ” Celui ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scârnavnicul mădular, întru veşnica lui nefolosinţă”. Adică treabă serioasă, nu aşa. Acum nu mai ştiu ce o fi făcut PIB-ul pe vremea lui Mavrocordat, dar reglementare exista.

Abuzul, de orice fel ar fi, e un lucru grav şi cu gravitate ar trebui tratat. În niciun caz nu spun că mişcarea ilicită a ştromeleagului printre labiile inferioare ierarhic ar trebui trecută la capitolul „vânt, ceaţă şi alte fenomene meteorologice”, dar parcă nici n-aş face din asta buric pe burdihanul neîncetatei şi întru veşnicie anapoda reforme româneşti. Când ajungi tu, ditamai ministrul, (formularea „ditamai ministrul” e, prin forţa lucrurilor, ironică) să pui salariatele să completeze CV pentru fofoloanca din dotare, parcă prea ne-am dus naibii în Imbecilistan. Adică să întrebi, în ţara în care curvăsăria şi pupatul moaştelor sunt bune şi de preţ obiceiuri, pre dânsa muiere dacă a primit carici în gazdă contra promovare pe ştatul de plată, mi se pare un pic prea-prea. Până la urmă ce vrea să afle onor ministrul? Care-s alea dispuse să dea păsăric contra promovare, ca să meargă la sigur?

Că dacă tot vorbim de abuzuri sexuale, bre neamule, atunci să afle onor ministrul întru futăciune veghetoriu, că pre noi ne-au futut toţi, politicieni, FMI, merkelişti şi cine mai pofteşti. ( aşa poftă să fie la dânşii!). Ba mi-amintesc că pe la nu mai ştiu care serviciu secret cumpărau ăia şi prezervative, şeful de acolo ieşind să explice că salariaţii lui sunt fertili şi futăcioşi ca iepurii de câmp.

Toate astea vin să reclame intrarea prin efracţie în sediul ovulului, dar niciuna nu produce şi proba corpului delict. Să vedem, monşer, ce a intrat şi unde. Că suntem popor curios şi cu foame de dreptate. Pe urmă şi plângerile lor sunt lipsite de simţire. Ia să auzi ceva de genul:

„Era o seară târzie de vară. Din genuni întunericul cobora ca o binecuvântare peste pământul oamenilor. În marele oraş, strada cutare, nr. cutare, biroul cutare, comisarul X, zburător cu mii de feţe… etc. etc.”

„Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,

Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!

Ah! inima-mi zvâcneşte!… şi zboară de la mine!

Îmi cere… nu-ş’ ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da”

Măcar la Heliade Rădulescu era o plângere corect întocmită.

Aşa că, domn ministru’, după ce combateţi futăciunile, ce facem cu lăbăreala?

 

 

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

7 Comments

  1. Da, este penibil ca demers, dar este ingrozitor daca s-au intimplat acele lucruri. Chiar si o singura data. La preluarea functiei, comandantilor masculi NU li se pun la dispozitie, ca mijloc de conducere, fofoloancele subordonate(ti)lor.

    • Subscriu… Nu cred ca este vorba de actele consumate consensual in scop de avansare ierarhica sau de placere pur si simplu, ci de cele cu forta…Numai cine nu a trecut prin presiunea ( psihica si fizica) exercitata de un sef asupra unei subordonate nu cunoaste senzatia de scarba… Stiu, demisia e o solutie, dar e greu cand ai de platit rate si/sau de intretinut o familie, si nu demisia celui slab ar trebui sa fie solutia…asta vis-a-vis si de comentariul de mai jos… „prapaditele” poate depindeau mult de salariul ala…

  2. Apai prapaditele alea care au fost in stare de orice ca sa-si tina jobu’, si-asa pe jumatate crapate de rusine, iau un viol si-o hartuire in plus: rusinea lor oarecum privata devine publica. Unele sint „cazuri”, altele nu. In momentul asta, toate femeile din politie sint potentiale „cazuri”. Machista abordare, o sa rezolve problema de numa’.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....