Ultimul moţ din freza democraţiei româneşti e lupta cu hărţuirea/hărţuiala sexuală. Pentru că, monşer, e o realitate demonstrată de oamenii de ştiinţă că PIB-ul nu poate creşte până nu se rezolvă chestiunea futăciunii neregulamentare. Scrie şi în acordul cu FMI:
” a) îi ţineţi nemâncaţi
b) nu-i lăsaţi să se fută aiurea”
Deci scrie! La punctul „b”.
Sigur, lucrurile nu ar trebui luate lejer, că încă din vremuri vechi legiuitorul a socotit că: ” Celui ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scârnavnicul mădular, întru veşnica lui nefolosinţă”. Adică treabă serioasă, nu aşa. Acum nu mai ştiu ce o fi făcut PIB-ul pe vremea lui Mavrocordat, dar reglementare exista.
Abuzul, de orice fel ar fi, e un lucru grav şi cu gravitate ar trebui tratat. În niciun caz nu spun că mişcarea ilicită a ştromeleagului printre labiile inferioare ierarhic ar trebui trecută la capitolul „vânt, ceaţă şi alte fenomene meteorologice”, dar parcă nici n-aş face din asta buric pe burdihanul neîncetatei şi întru veşnicie anapoda reforme româneşti. Când ajungi tu, ditamai ministrul, (formularea „ditamai ministrul” e, prin forţa lucrurilor, ironică) să pui salariatele să completeze CV pentru fofoloanca din dotare, parcă prea ne-am dus naibii în Imbecilistan. Adică să întrebi, în ţara în care curvăsăria şi pupatul moaştelor sunt bune şi de preţ obiceiuri, pre dânsa muiere dacă a primit carici în gazdă contra promovare pe ştatul de plată, mi se pare un pic prea-prea. Până la urmă ce vrea să afle onor ministrul? Care-s alea dispuse să dea păsăric contra promovare, ca să meargă la sigur?
Că dacă tot vorbim de abuzuri sexuale, bre neamule, atunci să afle onor ministrul întru futăciune veghetoriu, că pre noi ne-au futut toţi, politicieni, FMI, merkelişti şi cine mai pofteşti. ( aşa poftă să fie la dânşii!). Ba mi-amintesc că pe la nu mai ştiu care serviciu secret cumpărau ăia şi prezervative, şeful de acolo ieşind să explice că salariaţii lui sunt fertili şi futăcioşi ca iepurii de câmp.
Toate astea vin să reclame intrarea prin efracţie în sediul ovulului, dar niciuna nu produce şi proba corpului delict. Să vedem, monşer, ce a intrat şi unde. Că suntem popor curios şi cu foame de dreptate. Pe urmă şi plângerile lor sunt lipsite de simţire. Ia să auzi ceva de genul:
„Era o seară târzie de vară. Din genuni întunericul cobora ca o binecuvântare peste pământul oamenilor. În marele oraş, strada cutare, nr. cutare, biroul cutare, comisarul X, zburător cu mii de feţe… etc. etc.”
„Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!
Ah! inima-mi zvâcneşte!… şi zboară de la mine!
Îmi cere… nu-ş’ ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da”
Măcar la Heliade Rădulescu era o plângere corect întocmită.
Aşa că, domn ministru’, după ce combateţi futăciunile, ce facem cu lăbăreala?
Nici lui Causescu nu ia dat pri cap in 1966 cind a inventat „decreteii” sa puna la punct o matoda asa eficienta !!!. 😆
Cum ce facem cu labareala? Simplu: o comisie.
genial
lucrul asta nu trebuie privit lejer, ci trebuie luat de lujer.
Da, este penibil ca demers, dar este ingrozitor daca s-au intimplat acele lucruri. Chiar si o singura data. La preluarea functiei, comandantilor masculi NU li se pun la dispozitie, ca mijloc de conducere, fofoloancele subordonate(ti)lor.
Subscriu… Nu cred ca este vorba de actele consumate consensual in scop de avansare ierarhica sau de placere pur si simplu, ci de cele cu forta…Numai cine nu a trecut prin presiunea ( psihica si fizica) exercitata de un sef asupra unei subordonate nu cunoaste senzatia de scarba… Stiu, demisia e o solutie, dar e greu cand ai de platit rate si/sau de intretinut o familie, si nu demisia celui slab ar trebui sa fie solutia…asta vis-a-vis si de comentariul de mai jos… „prapaditele” poate depindeau mult de salariul ala…
Apai prapaditele alea care au fost in stare de orice ca sa-si tina jobu’, si-asa pe jumatate crapate de rusine, iau un viol si-o hartuire in plus: rusinea lor oarecum privata devine publica. Unele sint „cazuri”, altele nu. In momentul asta, toate femeile din politie sint potentiale „cazuri”. Machista abordare, o sa rezolve problema de numa’.