FMI zice: ups!

Meseriaşii de la FMI afirmă, referindu-se la politicile aplicate în România, în ultimii ani, sub blajina şi competenta lor  îndrumare, că au fost greşite. În traducere din limba „ups!”, asta înseamnă că politica de tip „puşca şi cureaua lată” a guvernelor Boc a fost, pardon, scuzaţi, cam de căcat. Mulţi dintre noi am observat, comentat, explicat asta încă de pe atunci, fără a fi „experţi” FMI. Dar noi suntem gazetari şi/sau bloggeri, nu dăm bani cu împrumut, ci mai degrabă luăm.

FMI-iştii constată că pansamentul cu austeritate aplicat la maţul subţiat al economiei româneşti a fost un leac la fel de eficient ca dulceaţa de gutui la tratarea sculamentului. Toate hăcuirile, belirile şi amputările au fost greşite şi au făcut mai rău decât bine, constată cei de la FMI. Ups! Celor beliţi, hăcuiţi sau care au suferit amputări ups-ul FMI nu le aduce nicio consolare. Constatarea ştiinţifică a FMI „n-a fost bine pentru că vedem că a fost rău” ne foloseşte la ceva? Ce facem mai departe? Păi, ce să facem urmăm în continuare sfaturile celor de la FMI, că se pare că am mai avea nevoie de ceva parale de la ei.

Principala vină pe care le-aş găsi-o tuturor guvernelor de după ’90 ( cu relativa excepţie, poate, a guvernului Năstase) a fost lipsa totală de viziune. Guverne funcţionând în logica mandatelor de cel mult patru ani, pe ciclu electoral, cu viziune pentru cel mult doi ani din cei patru, că în rest sunt ani electorali. Iar fără viziune nu se poate construi nimic.

În mod constant, după ’90, guvernarea s-a făcut după ureche, cârpind din mers, cu mare cheltuială de resurse pentru îndestularea clientelei politice, fericirea creditorilor internaţionali, satisfacerea pretenţiilor celor care trebuiau să-şi dea încuviinţarea noastră pentru aderarea la varii structuri ( Consilliul Europei, NATO, UE etc.) şi aproape deloc ţinând seama de nevoia de dezvoltare a economiei româneşti. Asta explică de ce, după 23 de ani avem drumurile pe care le avem – de exemplu.

Nici până azi nu am auzit vorbindu-se despre proiectul de dezvoltare a României. Care sunt direcţiile fundamentale, vectorii de dezvoltare a economiei româneşti, în funcţie de care orice exerciţiu de guvernare trebuie să stabilească anumite priorităţi, priorităţi care ar trebui ulterior urmărite de guvernele succesive, indiferent de aranjamentul politic în care funcţionează? Ne mulţumim să batem palma cu creditorii internaţionali, acceptând condiţii de neacceptat, amânând în permanenţă marile proiecte care ar putea împinge dezvoltarea ţării într-o nouă fază. Guvernantul îşi cârpeşte astfel bugetul şi o mai poate lungi o vreme.

În negocierile cu FMI am acceptat mereu ceea ce părea logic: împrumutătorul impune nişte condiţii pentru că vrea să se asigure că îşi primeşte banii înapoi. Nu am văzut nici macar o singură dată un efort de creativitate, o ieşire din spirala melcului. Nu am văzut niciun guvern care să aibă capacitatea de a le spune celor de la FMI: da, vă veţi primi banii înapoi, dar nu pentru că urmăm planul vostru, care e greşit, ci pentru că, iată, vom urma acest plan, al nostru, care propune o direcţie de dezvoltare- în felul ăsta şi voi vă veţi recupera banii şi noi vom reuşi să folosim banii împrumutaţi pentru a ne dezvolta.  Şi asta nu s-a întâmplat pentru că nimeni nu a încercat să formuleze un astfel de plan. Am preferat să primim, de afară, mutările în plic şi să ne învârtim într-o spirală fără de sfârşit.

Când se mai vorbeşte despre potenţialele motoare de dezvoltare a ţării, în dezbateri academice sau la şuete, se pomenesc mereu aceleaşi două domenii: agricultura şi turismul. Turismul chiar nu cred că are cum deveni racheta din curul economiei naţionale, oricât ne vom vinde iluzia că avem munţi, avem deltă. Cât despre agricultură… toata lumea e de acord că poate şi ar trebui să devină principalul vector al prosperităţii. Şi? Ce s-a întâmplat în mai bine de 20 de ani cu agricultura? Care sunt marile planuri care au vizat agricultura? În ce mă priveşte, cred că al doilea important vector de dezvoltare, fundamental şi pentru creşterea celorlalte sectoare ale economiei, ar putea fi producţia de energie. Şi, poate, un al treilea important vector ar putea deveni transporturile- asta dacă am începe, cândva, să avem o infrastructură. Românii ar putea deveni cărăuşii Europei, făcând legătură între Est şi Vest. În fine, pot avea opinii.

Cred că a venit momentul să ne definim priorităţile, zonele de interes şi să începem să negociem cu instituţiile internaţionale în funcţie de interesele noastre, nu în funcţie exclusiv de interesele acelor instituţii sau ale terţilor. Nu mai e cazul să-i privim pe cei de la FMI ca pe colonizatorii aterizaţi în Boschetania. Şi mai cred că trebuie să definim acele proiecte de interes naţional care să rămână obligatorii, pe termen lung, pentru orice guvern ar veni la Palatul Victoria. Cârpeala şi guvernarea de azi pe mâine nu mai au cum fi o opţiune.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

12 Comments

  1. eu cred ca FMI e incarcat de mitologie! lumea are impresia ca cei de la FMI sunt supraoameni si vin ei si zic ca vor asta si asta.

    ei sunt contabili. pe ei ii intereseaza chestii foarte simpliste. de asta si nu dau rezultate – pentru ca nu asta e treaba lor.

    1. ei nu cred ca cea ce zic ei reprezinta solutii!
    2. ei nu se asteapta ca cineva sa vada ca solutii propuse cea ce zic ei.
    3. ei solicita doar respectarea unor indicatori simplificati la extrem, partea proasta e ca nu exista un partener de discutii din partea romana, exact ca in cazul unui imprumut bancar – banca nu stie ce face omu cu banii, il intereseaza doar cateva chestii simple : cat castiga si cat cheltuie (diferenta sa ii permita sa plateasca rata).

    alegerea omului (roman) e scada cheltuiala cu bautura sau cheltuiala cu scoala ? cumpar bere sau imi fac abonament la The Economist?

    banca zice doar : vreau sa iti reduci cheltuielile cu 20%. vezi ca cheltuielile pentru tine care nu sunt absolut necesare (din punctul lor de vedere) se pot scadea.

    in momentul in care FMI zice ca vrem scaderea cheltuielilor publice – statul roman are varianta sa scada costul cu spaga (sa liberalizeze complet achizitiile publice), sa scada salariile sau pensiile sau sa se scarpine.

    FMI e format din oameni extrem de simplii care se mira intodeauna : „am zis io asa ceva ? ”
    si romanii is oameni extrem de simplii care intodeauna se gandesc ce pot sa scada din cosu zilnic (in afara de consumul de bere).

  2. Beeey o sa te faca astea comunist … e lasa ca si pe mine tot asa ma categorisesc ,nu ca am fost … da parca organizare stintifica a productiei iesa mai bine la vopsea . Oy ,oy .oy si ce i-am injutat cind am platit datoria la FMI prin anii 80″ da nu am tinut minte. Asta este nu avem tinere de minte !!. 🙄

  3. Ca’z cam da. Numai ca noi nu stim care sint interesele noastre, ca pentru asta ar trebui sa avem capul mobilat, ceva intentii si un pic de viziune. N-avem. Sau cel puti pina acum, cei care ar fi fost in pozitie sa aiba, n-au avut, desi mandatul luat prin vot de la bobor cam la asta se refera, in teorie…

    FMI se stie ca sint o adunatura de „specialisti” pusi acolo pe orice criterii altele decit competenta, pentru ca de cind exista nu se ocupa decit de aplicare de politici partinitoare, si ca sa-l citez pe tovarashu’, care avea dreptate, saracu’, dar nu e de bon ton sa recunoastem, servesc imperialismului global. Honestly, desi mie aderarea la UE mi-a adus avantaje (ca de exemplu „avantajul” de a-mi parasi casa, tara, familia, ca sa lucrez afara), si UE, si NATO, si altele cu pretentii mai putine, sint tot atitea „scule” imperialiste.

    Noi daca tot am aderat in stinga si in dreapta, macar sa profitam de putinul pe care-l scapa aia marii am fi putut. Cu un pic de cap si de viziune. Nu s-a putut, pentru ca (cu exceptii) politicul este virful aisbergului serviciilor (situatie mostenita), si baietii au buzunarele adinci si greu de umplut, asa ca au de munca pentru buna lor stare, n-au timp de a noastra a tuturor…

    In rest, nu comentez despre agricultura (o carte prea perdanta oriunde in lume ca sa fie vector central in economie in conditiile de la noi, in care nu se poate investi masiv) si turism (pe care studii serioase, facute acum aproape 15 de ani, l-au declasat ca influent de top in economie la noi si ne-au spus clar: nu mare, nu schi, ci turism rural si istoric, local si la scara mica, da’ noi n-am vrut sa auzim), si n-are sens sa mai spun pe ce copca s-a dus industria, si aia care trebuia sa se duca, si aia care era viabila din plin, si citi potentati post-revolutionari ar trebui sa infunde puscariile, fie pentru tradare, fie pentru furt si deturnare a ceea ce se numea pe vremuri „avutul obstesc”, si se interpreta ca „al nimanui”, ca de-aia nimeni (in afara de cine trebuie) n-a vazut nimic in schimb. Despre transporturi, numai de bine. N-am cum combate despre ce nu (mai) exista, ca si de ce exista (CFR) s-a ales prafu’. Ministerul ala at trebui, cu totul, sa infunde puscaria; toti aia care au dat vreodata pe-acolo, de la ministri pina la secretare. Ca sa nu mai zic ca nu sint puscarii destule in toata lumea pentru primarii, consilierii, sefii de consilii judetene, agentii si alte alea, si din pacate la noi nu merge cu glontul.

    O tara tradata si jefuita din interior, asta sintem, cu un popor trist.

    Scuze, citeodata ma mai’nnervez…

  4. o fi proasta austeritatea, numai ca noi nu stim asta, ca n-am aplicat-o niciodata. in fapt, cheltuielile statului au crescut incontinuu. daca in 2008 aveam venituri la stat de 165 miliarde si cheltuieli de 190 de miliarde, in 2012, veniturile au fost de 195 si cheltuielile de 210 miliarde lei. deficitul total al ultimilor 5 ani se cifreaza la mai bine de 125 de miliarde de lei (ca tot ne intrebam de ce ne imprumutam…)

          • nu. ii injur pe amandoi. numai ca analogia ta e falsa. nu exista niciun politist, chiar si incompetent, pe aici. e vorba doar de doi hoti: unul care m-a furat pe fata si unul care ma fura mai smechereste in timp ce eu fug dupa primul (uite ca ma faci sa fac analogii din ce in ce mai bune cu guvernarile noastre, trecute si prezente. cert e un lucru: si cand realizam analogia cu cancerul si sida, ideea e aceeasi: sunteti atat de porniti impotriva trecutilor – pe merit – incat asta devina scuza pentru neatentia in fata prezentilor. or astia is mai asezati, mai destepti si cu un apetit mult mai mare. dea domnu’ sa ma insel…)

  5. Cum sa fie bine cand un pitecantrop contrabandist se da economist mondial,inventatorul si cap de scoala in afacerile externe,doctrina „licuriciului luat la muie” e un exemplu.Un habarnist tampit care n-ar fi trebuit pus in capul tarii daca bizonii nu l-ar fi ales.Un cunoscator de istorie,comunista oficiala,un golan care nu-si respecta nici istoria si nici oamani pe care-i intrec cu zece capete?!La FMI nu trebuie sa fi un geniu sa nu observi ca toata politica bancii este sa imprumuti fraierilor ,sa le iei dobanzi pana imprumutatorul isi vor fi dat datoria de zece ori si la sfarsit cu mare filotimie sa renunti la imprumut la jumatate sau in totalitate daca nenorocitul nu mai are bani.N-am auzit ca FMI-ul sa fi avut pierderi ,dar cu Romania te pomenesti ca le face figura si dau faliment acestor Shylock -si ,adevarati camatari nesimtiti.

  6. @berenger
    Am rude si cunostinte afectate grav de mizeriile basiste – unele chiar au murit in urma masurilor cretine aplicate de acesti imbecili, asa ca mai usor cu sustinerea nulitatilor!

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...