AcasăOy-oy!Socluri goale

Socluri goale

Secăturile n-au apărut vinerea trecută. Lichelismul, în politică, dar nu numai, nu e o chestie proaspătă ca brânza Făgăraş. Politica a fost întotdeauna o canapea confortabilă pentru tot felul de nesimţiţi, nebuni, ticăloşi sau cretini. Istoria şi ea s-a arătat teribil de îngăduitoare, ba mai mult, generoasă, cu toţi sceleraţii. Ginghis khan a fost un criminal odios, un sălbatic crud şi un descreierat, dar istoria a ales să-l reţină ca pe un mare conducător de oşti, geniu strategic şi alte bla-bla-uri. Alexandru cel Mare n-a fost nici el mai breaz; un aventurier cu porniri sadice, care altfel cică ar fi studiat cu Aristotel ( încă de pe atunci educaţia de calitate dădea roade!). Macedon a ras întregi civilizaţii de pe faţa pământului. Măcelul şi pârjolul l-a însoţit în întreaga sa aventură, dar azi e „cel Mare”, erou, geniu militar, promotor al civilizaţiei elenistice etc.

Istoria habar nu are cine e creatorul Gânditorului de la Hamangia, dar îşi aminteşte numele marilor demenţi şi se îngrijeşte ca pe socluri impunătoare să le fie ridicate statui.

Se întâmplă, nu de puţine ori, ca printre derbedeii, criminalii şi nebunii care stau la cârma lumii, vânturând cele politiceşti, să existe şi oameni remarcabili. Sau dacă nu remarcabili, măcar oameni cumsecade, care n-au condus asedii, dar au ştiut zidi. Gloria, ce trist, se câştigă pe câmpul de luptă, dar uneori posteritatea se arată îngăduitoare şi cu ziditorii de şcoli.

Acum, privind la ceea ce ne place să numim „clasa noastră politică”, ne putem încumeta să vedem vreo viitoare statuie? După ’90 doar Corneliu Coposu a binemeritat şi a primit o statuie. Priviţi spre clasa noastră politică şi spuneţi dacă vedeţi acolo vreun personaj care într-o bună zi să merite urcarea pe soclu. Măcar pentru bunul merit de a nu fi fost mediocru. Vedeţi vreun mare bărbat de stat? Vreo culme a gândului ori un întemeietor? Şi când întreb despre statui, nu despre pietre cioplite aşezate pe socluri de marmură întreb. Vedeţi vreo statuie?

Tot ce pot vedea, prin aburul gros, sunt doar socluri goale, pe care făpturi groteşti se scălămbăie, se schimonosesc, arată fundul trecătorilor, ştiind că acelea vor rămâne mereu socluri goale, loc de joacă pentru pitici monstruoşi.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Ar fi meritat, in aceeasi masura, si Ion Ratiu.

    Prietene, nu se mai poarta statui. Azi moda e cu pictatul in biserica. Daca nu esti pictat acolo, cu familie cu tot, nu existi… Aia e.

  2. Nu ,nu .esti rau Mordechai ,la noi este unul care a facut sa dispara a 4-a sau a 5-a flota din lume ca pe magar in ceata ,adica te ti de coada lui si nu il vezi .Uite la englezi unul Nelson a prapadit citeva nave si pac iau facut statuie ,vezi piata Trafalgar .Pai nu nu merita si al nostru barem o placheta cit de mica !!!. 😯

  3. Clasa politica reflecta perfect degradarea si saracia societatii de azi, unde termeni precum decenta, pudoare, bun-simt sunt demult disparuti din vocabularul public. As indrazni totusi sa spun ca a-l face pe Alexandru Macedon un scelerat este putin exagerat si periculos. Chiar daca istoria este vizibil de cruda si ne ofera toate datele care sa ne duca la asemenea concluzii, macar ar trebui sa dam dreptul popoarelor sa-si aleaga proprii eroi. Este ca si cum l-am numi pe Vlad Tepes un criminal dement.

  4. Statui vom vedea destule ,vorba cantecului ,fara numar ,fara numar ,dar pentru ce se vor fi ridicat ,nu vom sti niciodata …Sau poate vom sti dar nu vor fi cele pe care le asteptam ,incarcate de simboluri sau doar de semnificatia trudei oneste ,indeplinite,in tacere…

  5. Rabbi draga esti prea drastic cu istoria ,pentruca obiceiurile pe care omul sculat in doua picioare a inceput ca un triumf al umanitatii cand un seaman i-a trantit un ciomag in moalele capului trimitindu-l la zei.De vina nu este Alexandru Machedon care a facut ce a invatat de cand a facut ochi si ce a facut ,a facut bine spre admiratia tuturor.Nu cred ca semintiile care au fost rase nu faceau altceva decat ce incercau ,dar fara atat succes.Din pacate umanismul este o teorie tarzie si care multi pe care care o lauda nu o practica.Nationalismul si mai tarziu ,si din pacate exemple de politicieni venali destui si in antichitate ,au fost destui , la noi este curata cutuma si sport national .Daca am citit un om pe care-l respectam daca nu il admiram a ajuns sa spuna ca tradarea si trecerea la dusman din motive pecuniare si de lipsa de caracter este un caz de normalitate , civilitate si buna crestere incat desi n-am vomitat am pierdut mult din increderea semenilor si a romanilor in special.Din pacate toate cele spuse ,bune, morale ,etice religioase etc…sunt doar acoperiri de farduri si ipocrizie iar daca racai putin, dai de bruta care a ridicat ciomagul lovindu-l pe Abel.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...