Acasăcacatul in artaSaturday Night Laiv, bre

Saturday Night Laiv, bre

La liberali continuă manifestările prilejuite de festivalul „Noi azi nu ne înjurăm deloc?”. Acum, mai recent, se joacă scena din Romelu şi Julietu. Tăriceanu, îngenuncheat în faţa alesului său, s-a decis să pună întrebarea hotărâtoare, pe acompaniament de muzică la mandolină, behăită de Orban. I-a luat mâna Crinului şi privindu-l în ochi l-a întrebat:

– Ştii de atâta timp ce simt pentru tine… Spune-mi, vrei să fiu chilimanul tău?

Emoţionat peste măsură de acest  moment, Crin n-a mai aşteptat căderea cortinii şi a intrat direct în actul doi, cântând de unul singur corul liberalilor:  „Noi suntem liberali şi periodic ni se desprinde o aripă”.

În timpul ăsta, senzuala doamnă Câmpeanu, ca întotdeauna serafică, acoperită doar de un vaporos neglijeu, reinventa scena balconului, deşertând oala de noapte şi murmurând cu glas dulce şi mângâietor delicata arie: „eu sunt o ministră, care e ministră, pen’ că e ministră, care sunt ministră”.

Pauză de publicitate:

Tu cât timp petreci zilnic cu Becali? Chilimanox, medicamentul tău pentru un tranzit parlamentar sănătos.

Videoclip pe muzica lui Andrieş:

Cea mai frumoasă zi/ Ar fi dacă m-ai putea/ strivi

Convinşi că guvernarea se rezolvă de la sine, în virtutea regulii „dacă eşti fenechiu la toate materiile, într-o bună zi o să ai şi tu chiţoiul tău”, liberalii au descoperit că le-a mai rămas o singură integramă de rezolvat, 1 vertical din unşpe litere: Preşedinţia. Că au vorbit ei cu Ponta şi s-au înţeles, aşa că e stabilit, în 2014 o să fie un preşedinte liberal la Cotroceni. Dacă au vorbit ei cu Ponta, e rezolvat, e bătut în cuie, ce s-ar mai putea întâmpla? Ăştia doi ani până la prezidenţiale  ei n-au altă treabă decât să se decidă care să fie preşedintele, pentru că, nu e aşa, au vorbit ei cu Ponta, au şi protocol, deci nu mai sunt necesare alegeri, nu mai contează ce se întâmplă la guvernare, dacă începe a treia încăierare mondială, dacă dă meteoritu sau dacă ne înghită găuroiul negru cu păr. E bătut în cuie: un liberal o să fie preşedinte. Şi o să se dea cu maşina cu girofar, sâc-sâc! Na-na-na-na-na şi o să aibă sepepeu şi o să facă poze cu Obama, sâc!  Şi o să primească aifon douăşopt de la setese.

În timp ce liberalii se trag unul pe altul de elasticul de la chiloţi, pesediştii, parolişti, oneşti şi de încredere, aşa cum îi ştim, l-au scos pe Oprescu la încălzire: „Sorine, ia fii tu simpatic la popor puţin!”. Iar Oprescu, în maieu şi chiloţi de velur, a făcut ţuşti şi a venit în faţa poporului: „Băi, popor… am un umor…”

Doar Băsescu s-a plictisit să stea pe scări, la Cotroceni, cu sacoşa în mână: „Băi, mă suspendaţi sau nu? Că mă duc să mă culc!”. În rest totul e bine şi frumos, îi dăm înainte cu regionalizarea, acordul cu FMI, exploatarea gazelor de şist şi toate porcăriile pentru care i-am înjurat pe Boc şi Băsescu. Pe care oricum nu-i mai înjură nimeni că s-a semnat un pact.

Pauză de ninsoare. Stop cadru cu şanţurile din A2. Prim plan cu Dragnea fiind ministru şi pozând sexi la cameră. Live de la filiala ICR din Cocoşeni, cu marele poet local Hermenel Frangulea, promovând cultura română turţ, sută la sută prună.

Transmisiune în direct cu un grup de monarhişti creştini, care militează pentru păstrarea orelor de religie, revenirea la monarhie şi un campionat cu 16 echipe.

Interviu:

-Pe mine mă cheamă Viorel şi nu sunt de acord cu domnul Tăriceanu!

– În ce privinţă?

-În privinţa la care nu-mi place ce zice care nu sunt de acord cu el că noi am votat pentru schimbare şi nici până azi nu ne-a mărit lefurile care ne-a promis.

-Dar unde lucraţi?

-Sunt şomer de doi ani.

Vă mulţumim pentru atenţie. Aţi urmărit emisiunea „Ce pizda mă-sii e cu balamucul ăsta?”. O emisiune sponsorizată de FMI. Vestimentaţia prezentatorilor a fost asigurată de contribuabili.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

6 Comments

  1. Eu as intreba , mai degraba , cati pizda ma-sii mai sunt dispusi sa se vanda sau sa se lase santajati de Basescu ? 🙄
    Si daca tot ajung „sa se umple de onoare” asa pe fata , de ce dracu nu ies in public sa spuna : „eu asta am facut si regret”, decat sa-i dea satisfactie javrei de la Cotroceni ?! 👿

  2. Mosh-ule eşti în mare formă. Mi-ai înviorat dimineaţa asta bleagă. Umor mult, dar printre rânduri se citeşte clar că scroafa-i cam moartă-n coteţ. Ei, cam aşa se spune lucrurilor pe nume.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a...

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

- A word from our sponsors -

De citit

1965 – un documentar

Da. Din 1965. De văzut. Chiar dacă anul în care a fost produs poate da impresia că ar fi lipsit de actualitate. Și, într-o anume privință, este. Acum e mult mai urât.   var b=document.createElement('iframe');b.setAttribute('allowfullscreen','true');b.setAttribute('width','640');b.setAttribute('height','360');b.setAttribute('src','https://www.bitchute.com/embed/PP5SvbLRbbC6');b.setAttribute('frameborder','0');document.getElementById('chute').appendChild(b);

Generația de bumbac

Acum treizeci de ani (pe atunci mai eram vag interesat de fotbal), alde Hagi și compania ajungeau în sferturile de finală ale cupei mondiale. Unde erau eliminați, la loviturile de departajare, de către suedezi. Asta după ce bătuseră Columbia, SUA, Argentina. După eliminare eram, cu toții, foc...

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...