AcasăRabbi ziceCei trei ai Romei

Cei trei ai Romei

Vă propun să lăsăm puţin politichia şi să încercăm altceva. Să-i lăsăm, deci, pe domnii Antonescu, Ponta sau Constantin şi să consumăm puţină istorie. Mergem deci în antica Romă, în vremea celui de al doilea triumvirat.

Imediat după asasinarea lui Iulius Caesar, la Idelelu lui Martie, în anul 44 Î.C., trei bărbaţi alcătuiesc cel de-al doilea triumvirat, menit să „reinstaureze constituţia şi republica” (tresviri rei publicae constituendae). Cei trei sunt: Marc Antoniu, Octavian ( care mai târziu avea să fie cunoscut ca „Augustus”) şi Marcus Aemilius Lepidus. Triumvirii, autoproclamaţi salvatori ai republicii, reuşesc să câştige încrederea şi simpatia  romanilor, promiţând pedepsirea asasinilor lui Caesar, dar mai ales datorită înflăcăratului discurs al lui Marc Antoniu, care   îi anunţă pe cetăţenii Romei că, prin testament, Iulius Caesar le-a lăsat întreaga avere lor, poporului Romei.

Lepidus, aliat al lui Marc Antoniu, e văzut de către Shakespeare ca fiind un mediocru, „lipsit de merite”. De fapt personalitatea lui Lepidus pare mai degrabă aceea a unui om onest, devotat, dar lipsit de carismă şi neurmărit de ambiţii. Avea să moară de bătrâneţe, în jurul vârstei de 76 de ani, departe de tumultul Romei, uitat de aproape toţi.

Marc Antoniu reprezenta, fără îndoială, figura carismatică a triumviratului. Seducător, curajos, înzestrat orator, are capacitatea de a ridica mulţimile cu discursul său. Discursul prin care îl omagiază pe Iulius Caesar, la funerariile acestuia, este, probabil, unul dintre cele mai cunoscute discursuri ale antichităţii. În acelaşi timp, însă, Antoniu este un bon viveur, comod, iubitor al huzurului şi lesne dedat micilor şi marilor plăceri. Pierde simpatia romanilor atunci când se abandonează în braţele Cleopatrei şi trebuie să înfrunte armatele lui Octavian. Nici carisma, nici strălucitorul discurs nu-l mai pot salva după cucerirea Egiptului, unde se refugiase, de către trupele lui Octavian. Se sinucide.

Octavian e lipsit de personalitatea carismatică a lui Marc Antoniu, dar este extrem de ambiţios. Născut într-o înstărită familie de plebei este adoptat (postum!) de către unchiul său, Iulius Caesar. De altfel, Octavian a încercat mereu să îşi ascundă originea modestă, preferând să fie ştiut ca moştenitor al marelui Iulius Caesar. Octavian nu are nimic din puterea de seducţie a lui Antoniu, discursul său e lipsit de strălucire, dar are în schimb o ascuţita inteligenţă, o enormă ambiţie şi o deosebită înţelegere a jocului politic. Ştie când să facă şi să desfacă alianţe conjuncturale, pentru a-şi împlini ambiţiile. Ştie să folosească toate instrumentele pe care le are la dispoziţie pentru a-şi consolida poziţia: propaganda, religia, forţă armelor, diplomaţia şi/sau intriga. E pragmatic, calculat, lipsit de scrupule -ar spune unii. După înfrângerea şi moartea lui Antoniu se proclamă împărat, primul împărat al Romei, pe care o conduce până la moartea sa, în 14 D.C.

Acestea sunt cele trei personalităţi care au alcătuit cel de al doilea triumvirat al Romei. Acum putem reveni la ale noastre. La domnii Ponta, Constantin şi Antonescu. Despre ce vreţi să vorbim?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

14 Comments

  1. 1. Nu suficient de ambitios; 2.Suficient de sters, dar insuficient de onest; 3. Nici mari si nici mici placeri la care sa se dedea. In rest, carisma suficienta. Ou sont les triumvirs d`antan!

  2. Octavian Augustud nu s-a proclamat imparat dupa moartea lui Antonius, ci mult mai tarziu prin acumulari succesive. El este fondatorul Imperiului Roman, aceasta prima faza fiind Principatul.

    • Aşa e. Ceva mai târziu. Vorbeam, totuşi, despre o anume succesiune a evenimentelor, nu despre o cronologie strictă şi riguroasă. Chiar n-ar fi trebuit să explic asta.

  3. Ce inteleg draga Rabbi este ca vrei sa-i ridiculizezi pe cei trei preopinenti pentruca era vorba de statul ce-l mai puternic a timpului ,persoanele cu caractere puternice si cu scaderi vadite au fost admirati si urati de multa lume si ca nu de geaba au devenit eroi a-i marelui Will .Sa-i asemeni pe cei trei din Romanica te pufneste rasul .Cand marele I.L.Caragiale a reusit sa-i „picteze” pe concetateni nostri de la „rama” pana la sfarsitul lumii , nu pot fi asemanati cu eroii Romei.

    • invata ma Anonimus gramatica, si la 68 de ani ai 69 de motive sa o inveti! se scrie ai Romei, nu a-i Romei, intrucat nu e implicat in acest construct vreun verb. La fel in cazul lui cel mai puternic, nu exista aici vreun verb oro vreun pronume personal – îl – la dativ.

  4. Alta poveste

    Pentru cine nu e conectat cu IT-ul, acum in IT-ul mondial se da un mare razboi, mare de tot, desi lupta e foarte tacuta. Dura, sangeroasa si tacuta. Care o sa fie softu’ mondial al viitorului, adica sistemul de operare care o fie instalat peste tot pr noile si vechile dispozitive hardware: pc-uri batrane si bortoase, telefoane mobile subtiri cat unghia, tablete usoare, console de jocuri, televizoare inteligente, frigidere destepte sau cazi de bai super-inteligente comandate remote (ceva de genul: suni de pe telefon si zici: auzi, cado, sunt pe drum si din masina ii trimit eu o vorba – la ora 20:00 sa fii plina cu apa la temperatura de 43 de grade, si sa fie descarcat si ultimul film de box-office, gata sa fie vizualizat din cada – na, ca am luat-o razna, dar nu stiu cat de tare)

    Ei, sa lasam prostiile si sa vedem combatantii:
    – Microsoft – batranul rasnit in razboaie grele, a fost al dracu rau la tinerete, a taiat si a spintecat multi la viata lui. Stie cum se poarta un razboi, doar s-a cam ingrasat, il cam dor genunchii si lumea ii cam stie miscarile etc. Compenseaza lentoarea asta prin multa experienta si prin faptul ca mai are ceva munitie netrasa, de care nu stiu multi
    – Apple – tanar si frumos, cum numa-n vis un inger ni se arata. E cool, are muschi, are bani, are freza, are clienti, are fani, ce sa mai, e numarul 1. Are si el niste hibe: e cam isteric si e cam limitat in unele privinte: crede mortis ca trebuie sa faca si hardware-ul si software-ul. Adica vrea sa lupte pe o mie de fronturi simultan, Nu doar cu aia mari, ci si cu multe cete mai mici de haidamaci gen Samsung, LG, Sony, Nokia, HTC, etc
    – Google – iesit de undeva din necunoscut, a prins o oportunitate unica in viata, cand nimeni nu se astepta si s-a agatat bine de ea. A scos un motor de cautare care a batut tot la fund si i-a lasat pe toti cei mari in urma. Din motorul ala a construit o masinaria uriasa, pas cu pas. Companie cinica, gata sa faca absolut tot ce trebuie ca sa razbeasca, Vinde si datele personale ale ma-sii, daca e nevoie. Spre deosebire de Apple, asta a inteles ca victoria totala se poate obtine doar pe taramul software. Ai castigat daca software-ul tau e instalat peste tot, nu e nevoie sa faci tu si cada aia inteligenta de care am zis mai sus. Gasesti tu oameni pentru asta mai tarziu, de fapt se vor sarii ei singuri la cap.

    Ei, care o sa castige lupta asta? Pana in 2020 o sa stim cu siguranta.

    P.S.1: In razboiul asta de care vorbesc nu e neaparat nevoie sa existe un singur castigator.

    P.S.2: Sorry, dar lui Constantin nu i-am gasit loc in poveste, oricat am incercat. Poate eVolio? Dar ce dracu sa caute eVolio in povestea asta?

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...