AcasăCapitalismul proletarCoplata, pâinea şi FMI

Coplata, pâinea şi FMI

Relaţia noastră cu FMI e una destul de complicată, care atârnă mult dincolo de gardul logicii curente. Avem nevoie de FMI pentru că de la această instituţie ne putem împrumuta. Ca să ne putem împrumuta de la FMI trebuie să facem ceea ce ne cere FMI. Pentru a face ceea ce ne cere FMI avem nevoie de bani pe care îi împrumutăm de la FMI. Ne aflăm, cu alte cuvinte, în situaţia deloc simpatică a pacientului- cobai care participă la tot felul de ciudate experimente şi care nu are nicio speranţă că aceste „tratamente” experimentale îl pot vindeca, ba mai mult, trebuie să şi plătească pentru a fi cobai. Companiile farmaceutice măcar îşi plătesc ele cobaii.

Dincolo de prea puţin înşelătoarea aparenţă de instituţie de asistenţă financiară globală, Fondul Monetar Internaţional reprezintă o foarte puternică şi eficientă agenţie de lobby. Poate nici măcar termenul de lobby nu e cel mai potrivit câtă vreme intervenţiile fondului apelează la un tip de persuasiune extrem de puţin seducător, deloc agreabil, bazat pe presiuni, sub constanta ameninţare a unor sancţiuni informulabile. Exerciţiul fondului are întotdeauna în spate interese clare. Dacă solicită privatizarea unei anumite companii, în spate există corporaţia interesată de preluarea acelei companii; dacă cere închiderea unor industrii, în spate există colosul care e jenat de concurenţă şi care are nevoie de un acces mai lejer pe piaţă. Dincolo de asta există experimentele ideologice. Întotdeauna există câte un cretin, care trece drept eminenţă cenuşie, care tocmai a secretat o nouă teorie economică şi are nevoie de cobai pentru teste.

De ce, de atâţia ani, guvernele care s-au succedat au intrat în horă cu zurbagiul? Pentru că guvernele astea sunt alcătuite din politicieni, iar ăştia sunt convinşi că făcând pe plac, pe cât posibil, agenţilor FMI, câştigă bunăvoinţa stăpânilor care i-au trimis pe aceştia şi îşi pot astfel asigura un iluzoriu suport. Iluzoriu pentru că istoria celor 20 de ani ne arată cât de bine au ajuns toţi cei intraţi în această horă.

Acum e rândul lui Victor Ponta să se prindă în periniţă. Premierul anunţă, jubilând, că s-a căzut de acord cu FMI ca pentru nou introdusul sistem al coplăţii în sănătate, valoarea să nu depăşească suma de 10 lei. Ponta e fericit, satisfăcut, mândru că a împuşcat musca în pleoapă la această negociere. Doar 10 lei! O sumă aproape modică, nesemnificativă, ar trebui să spunem. Suma, de fapt, nu contează. Valoarea ei este azi de 10 lei. Mâine poate deveni 100, poimâine 500 sau 5000. Ceea ce contează este că principiul coplăţii a fost introdus! Iar asta nu e în regulă. Pentru că într-o logică a bunului simţ e greu de explicat ce fel mai funcţionează calitatea de asigurat al sistemului de asigurări de sănătate. Când te joci cu FMI logica şi bunul simţ sunt rapid evacuate.

Tot cei de la FMI atrag atenţia că nu ar trebui să existe diferenţe între spitalele private şi cele de stat. Şi nu va închipuiţi că spunând asta se referă la cantitatea de apret din cearceafuri, ci foarte precis la finanţare. Cu alte cuvinte absolut toţi asiguraţii sistemului de stat, toţi contribuabilii la bugetul de stat vor trebui să subvenţioneze accesul la serviciile de sănătate al câtorva aleşi şi mai ales să contribuie la bunăstarea afaceriştilor din domeniul sănătăţii.

Ministrul agriculturii, Daniel Constantin, şi-a exprimat în repetate rânduri dorinţa de a reduce TVA la produsele de bază, într-o primă fază la pâine, sperându-se astfel într-o uşoară ieftinire a pâinii. Nu se poate! s-a strigat. Nu ne lasă FMI! Ce rahat de ţară e asta în care până şi pâinea ne-o dijmuieşte tot FMI? Ceauşescu era jigodie că o dădea pe cartelă, dar când îţi face FMI porţie e de bine, nu?

P.S. Sau putem vorbi despre asta, că e acelaşi lucru.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Acest articol arata ca lumea nu pricepe prea mult din afacerea asta. FMI este doar un instrument al unor cercuri de interese straine. Ele dicteaza cine iese premier, cine este viitorul presedinte. Fara acordul lor si fara garantii clare nici un cap de premier nu rasare. Ele impun politica fiscala, si macroeconomica. Rezultatul acestor politici a fost acelasi peste tot, inclusiv noile democratii nord-africane: falimentarea economiilor, indatorarea masiva a populatiei care devine astfel dependenta/aservita si instrainarea tuturor resurselor naturale care devin astfel proprietate straina. Va suna cunoscut???
    @lol48 … Ceausescu a fost pacalit de imprumuturile ieftine care i-au fost promise dupa 1968(criza cehoslovaca|). A imprumutat 13 miliarde. In 1980 a realizat ce tampenie a facut, a initiat un referendum si a schimbat constitutia in asa fel incat imprumuturile straine nu mai erau posibile. A bagat tara in intuneric, iar in 1989 a platit tot. Asta a fost si greseala care i-a provocat sfarsitul.

  2. E incredibil ce viteza a luat Romanica la vale. O uriasa si ireparabila nenorocire. Azi, miine nu mai avem voie sa scriem, sa vorbim, sa mincam, sa existam, decit daca sintem in gasca. Asa era si in Spania lui Franco: nu erai de-al cui trebuie, nu mincai. Punct.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...