Hidroelectrica mai rămăsese!

Venind vorba despre impunerea privatizării Hidroelectrica, şeful misiunii FMI a simţit nevoia să dea vitamine pe gură. Chiar aşa, auzi la ei: şeful misiunii! Adică ei sunt misionari şi el e şeful, iar noi burumburezii hlizind la mărgeluţe? Sau ei sunt geimşibonzi în misiune, trimişi să dea na-na la băieţeii care nu fac cuminţi la oliţă? Mă rog, nu contează. Deci, nea de Vrijer ăsta a găsit potrivit să dea din sol major următoarea zicere:

„Am înţeles că există o mare rezervă cu privire la privatizare şi un fel de idei preconcepute. Există această idee că, dacă o companie face profit, atunci nu este nevoie să te atingi de ea. Există un număr de privatizări de succes în România, de exemplu Petromul, companie care investeşte foarte mult şi este unul dintre cei mai mari contributori la buget”

Cariciul şef ne informează cu sublimă suficienţă că n-are sens să mai ventilăm vrăjeala aia cu privatizarea pentru eficientizare, reducerea pierderilor sau alte bazaconii din repertoriul clasic. Acum nu se mai pune problema în termenii ăştia. De ce tre’ să privatizăm? De chichi! Ete aşa, că aşa vrea pula lui femeistă! Şi dacă nu se execută, păi atunci iar primeşte Ponta listuţa cu penitenţe de la barosu’ ăla.

În general refrenul ăsta cu privatizarea a cam ajuns să mă scoată din pepeni. Soluţia ăstora pentru orice e una singură: privatizarea. Ai probleme, n-ai probleme, acelaşi refren. Nu mai contează că e vorba de servicii publice, de interes naţional, strategic sau orice altceva. Textul e acelaşi: dacă ne dăm uţa cu privatizarea şi dăm totul pe mâna lu’ un nea Jean Valută o să fie totul lacul lebedelor şi o să bubuie prosperitatea ca un cur după fasole. Argumentele care ni se injectează sunt mereu aceleaşi şi mi s-a acrit de ele. Ca să fim bine înţeleşi, ideea de privat e ok, că ne naştem indivizi, persoane private carevasăzică, nu solzi pe spinarea statului, dar asta e una, iar permanenta golăneală de care are parte statul român e altceva. Să le luăm rând:

Prima motivaţie care era invocată până acum  – şi pe care, în cazul Hidroelectrica, de data asta femeistul a decis să nu ne-o mai dea la fumat- era bunul management. Ete, pula! Că n-a auzit nimeni de falimente ale unor companii private! Iar Madoff ăla şi alţi meseriaşi ca el erau moţul managementului. De fapt atât de deştept e managementul ăsta privat că a băgat în căcat economia mondială şi a ajuns să ceară pomeni de mii de miliarde de la state ca să  nu se înfunde conducta.

A doua motivaţie e că aşa dispar furturile. Sigur, da, bine. Zic iar de Madoff? Sau de ăia de la Societe General? Ori de ăi de la Siemens? Nu e cazul. Orice nenorocit de buticar vă explică clar cum îl fură salariaţii.

Altă motivaţie servită de regulă e aia că ăştia or să creeze locuri de muncă. Sanchi. De fapt orice privatizare are ca efect imediat reducerea locurilor de muncă. Se cheamă „eficientizare”. Adică mai mulţi bani în teşchereaua patronului ( ceea ce e logic, în firea lucrurilor) şi mai puţini la puturoşii de salariaţi, care o ard cu cartea de muncă şi lefurile alea enorme de peste o sută de euro.

Următorul argument e că ăştia, privatizaţii, plătesc nene la impozte la stat de nu mai ştie bugetul unde să înghesuie atâta bănet. Da-da. De aia vorbim de evaziune fiscală masivă, că fac ăia de la stat evaziune. Off-shore-urile şi giumbuşlucurile contabiliceşti de ăia de la stat au fost inventate, ca să fenteze impozitele. Bre, un privat o să tragă statul pe maţul pulii oricând poate, ori de câte ori are ocazia, iar dacă nu o are şi-o născoceşte. Asta dacă nu e vreun ciumete cu fir scurt la vreo ambasadă, care să obţină scurt facilităţi pe săturate, ameninţând că altfel îşi ia catrafusele şi pleacă.

Pe urmă se vine cu textul că aşa dispar firmele căpuşă. Şi se dă exemplul Sidex. Unde, da, sigur, se căpuşa la greu. Adică nişte bagabonţi ( că asta erau) de românaşi îşi trăgeau viloaie şi merţane din ce învârteau pe lângă Sidex. Mai dădeau şi ei nişte locuri de muncă, nu mult, doar de sămânţă, mai scăpau câte un leu la impozte, cât să nu se împută. Dar, da, în general  vile şi merţanuri. Ei, acu’ s-a rezolvat. Nu-şi mai fac românaşii ăia bagabonţi viloaie, îi face Mittal nuntă de o suta de milioane lu fie-sa. Că de aia munceşte, săracu’!

Şi ca să punem şi moţ şi ciucur la rahat, vine acu’ alde nea femeică ăsta să ne dea exemplu de privatizare Petromul. Adică faza aia la care statul român a vândut o companie de a sa, başca resurse, statului austriac. Hai sictir cu femeiul tău şi cu privatizarea pizdii mă-tii! Asta nu e privatizare, ci desproprietărire a statului român. E sărăcire a unei ţări în folosul alteia. Iar asta se numeşte colonialism. Şi dacă te supără termenu’ mai du-te o dată în pizda mă-tii.

Economia privată se face cu întreprinzători privaţi. Cu oameni care construiesc ceva din nimic. Bill Gates n-a ajuns bulibaşă că a cumpărat un Microsoft falit, ci l-a construit el, bucată cu bucată. Mai rupând un concurent, mai luxând un adversar, dar l-a construit el. Economiile puternice au ajuns astfel pentru că şi-au dezvoltat propria clasă de întreprinzători privaţi, care s-au dezvoltat după cât i-a dus capul şi au contribuit la bunăstarea ălora între care trăiau. Iar când au ajund îndeajuns de mari au început să sugă bogăţia şi de prin colonii ca noi. Cu ajutorul statelor lor. Spre deosebire de statul nostru care îi beleşte pe băştinoşi şi tot pe ăia mari de afară îi ajută. Şi zic rău, nu statul, ci politicieni căcăcioşi, iresponsabili şi ticăloşi.

Economia românească e controlată aproape în totalitate de interese străine. Practic statul român nu mai are niciun control asupra a ceea ce se întâmplă în economia noastră. Sectorul bancar e varză, sectorul energetic e ghiveci, transporturile muci, utilităţile pulbere. Hidroelectrica era una dintre puţinele companii la care statul mai putea mişca ceva. Care se încăpăţâna să nici nu fie falită, ba să producă bani buni. Ei, acum banii ăia tre’ să plece spre alte zări. Rămas fără nicio pârghie de intervenţie reală în economie, în condiţiile unei evaziuni fiscale severe şi a unei dereglementări iresponsabile, impusă de către golanii de afară, statul român nu mai poate influenţa în niciun fel mersul economiei româneşti. Nici măcar jucăriile fiscale nu le are în mână, pentru că şi politica fiscală vine tot în plic, de la FMI. Tot ce pot face politicienii care ocupă funcţii prin aparatul statului român e să ia lefuri şi să mai palmeze şi ei ce se mai poate, altfe resurse reale de guvernare… pula! Şi dacă mai vine vreunul să vă vorbească despre program de guvernare, plan de creştere economică şi alte vaxuri din astea, în condiţiile în care ei nu mai controlează decât secretara şi şoferii, să-l scuipaţi în ochi şi să-i spuneţi că mănâncă rahat.

Aia e!