AcasăPortreteCel mai bun discurs...

Cel mai bun discurs politic

Atunci când l-am întâlnit pentru prima dată avea 73 de ani.  Se întâmpla într-un mic orăşel, nu departe de Napoli. Am intrat în prăvăliuţa mică şi îngrămădită îndemnat de mirosul de pâine caldă.

-Buon giorno! m-a întâmpinat cu vesel salut încă înainte de a-i da bineţe.

Frământa aluatul, îl rupea în bucăţi pe care le rotunjea sub apăsarea mâinii, le dădea, apoi, formă şi le grăbea în cuptorul cu lemne unde se prefăceau în pâine.

-Dacă vrei să te uiţi eşti binevenit! mi-a zis, zâmbind la tăcuta încântare care mi se citea în privire. Îmi place să am cu cine schimba o privire când coc pâinea.

I-am mulţumit. M-a poftit apoi să rup o bucată de ciabatta şi să o înmoi în puţin ulei de măsline din castronelul pe care mi l-a întins. N-am aşteptat să fiu rugat.

-Buona? m-a întrebat râzând din ochi.

-Bună… – am recunoscut.

Numele lui era Salvatore şi făcea pâine de la 15 ani. Nu ştia să facă altceva şi nu s-ar fi imaginat făcând altceva. M-a întrebat de unde sunt, că nu-şi dă seama după accent, dar e clar că nu sunt napoletan. I-am răspuns că din România.

-A, da… România! a surâs a încântare. Aveţi pâine rea acolo. A fost un frate de al meu acolo, acum vreo 20-30 de ani. Şi eu am vrut mereu să ajung în România, dar n-am avut timp. Am auzit că acolo sunt femei frumoase… foarte frumoase…

Râde. Frământă pâinea, vorbeşte despre românce frumoase şi râde. Ne luăm cu vorba şi uit cum trece timpul. Scoate pâinea fierbinte din cuptor şi o aruncă în coşul de nuiele. Şi vorbeşte neîncetat.

– Acum maşinăriile fac pâine! Se cheamă „civilizaţie”! A venit un nepot din Germania, are o pizzerie acolo… Zicea că a văzut acolo o fabrică unde omul nu atinge pâinea nicio clipă. Totul e maşinărie. De la frământat până la copt! Pâinea pleacă în pungi fără să fi fost atinse de mână de om! Ce pâine e aia? Cum să mănânci o pâine pe care n-a făcut-o un om? Ei zic că e progres! Ce e aia? Ăsta e progres? Să mănânci o pâine pe care n-a atins-o mână de om? Asta e barbarie! Nepotul mi-a zis că sunt eu conservator! Nu ştiu ce e aia – i-am zis. Mi-a zis că e o mişcare politică. Ce politică? Eu fac pâine, nu politică! Pâine bună, din mână de om, nu frământată de maşină! Dacă asta înseamnă că sunt conservator…

Tace o clipă. Se opreşte din lucru… priveşte undeva, spre cine ştie ce, apoi urmează:

– Foarte bine! Atunci sunt conservator! Nu ştiu ce e ăla „conservatorism”, dar cred că e la fel de bun ca ceea e vrea să conserve!

Fără să-şi dea seama îl citează pe Hayek. Zâmbesc. Râde.

– Da, da. Sunt conservator. Fac pâine şi sunt conservator. Dacă îmi spunea că sunt comunist, pentru că mă încăpăţânez să fac pâine cu mâna mea, atunci mă recunoşteam comunist. Naiba să-i ia pe toţi! Toţi vor să faca politică, îţi pun etichete, pentru că nu mai au treabă, au lăsat maşinile să facă tot, au lăsat maşinile să facă pâine şi ei fac politică!

Mai repede un „vaffanculo” şi amuţeşte o vreme. Apoi vorbim despre altele. Când plec am o pungă plină cu bunătăţi frământate de mână de om. Şi mai ales cred că am ascultat cel mai bun discurs politic pe care l-a rostit vreodată cineva.

Numele lui e Salvatore şi face pâine, undeva, într-un orăşel lângă Napoli.

 

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

8 Comments

  1. Lasind politica la o parte, piinea in Italia nu este chiar asa de buna. La multe restaurante am avut parte de chifle care imi aduceau aminte fara nostalgie de cantinele cu autoservire din epoca de aur. La altele piinea era acceptabila dar nimic deosebit – gen sa zicem piinea care o faceau la cuptorul de aur in Bucuresti tot in epoca de aur. Sint convins ca Salvatore face piine buna – dar per total pot sa spun ca m-am delectat cu piine mai buna decit in Italia, in Franta, sau in Austria, sau in Israel si chiar si in Romania. Fie piinea buna rea dar nu in Italia ..
    Ce mai remarc este ca Salvatore este de fapt un paisano cu aceiasi filozofie de viata cu a taranului roman. Pe bune, comparatia nu mi se pare deloc deplasata. Mie asa mi s-a parut. Italia este doar o Romanie un pic mai fistichie. 🙂 Daca nu ma credeti uitati de partea de Nord, mergeti un pic prin Sicilia prin Sardinia, Reggio Calabria, Campania etc,
    si vet vedea ca va veti simtii ca acasa.

  2. Cand e vorba de lucruri facute cu maiestrie, atunci mana omului e o bine cuvantare. Noi romanii, inca, mergem pe ideea mancarii ‘de casa’, ceea cee bine. Nu mi se pare progres ca, o masinarie sa iti faca mancarea, sau ma rog, painea.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...