Amicul T. – am mai vorbit despre el- are propria viziune despre lume şi viaţă, în genere, despre oameni şi societate, tot în genere şi despre raporturile dintre bărbaţi şi femei, în particular de data asta. Pe lângă meritul discutabil de a scorni expresii pe care apoi se străduieşte să le impună în vorbirea de zi cu zi a contribuabilului – v-am povestit despre „inox”, cândva- amicul T. are curiosul obicei de a fabrica dileme aiurite născute din ceea ce el socoteşte a fi o atentă şi subtilă observaţie a naturii umane.
T. e covins că, la fiece pas, dibuieşte straşnice contradicţii între impulsurile, pornirile venite din nevoile fiziologice şi frânele pe care psihicul încearcă să le pună acestor impulsuri. Nu-şi propune formulări în abstract, care să definească legităţi absolute, dar trăieşte o voluptate de nedescris imaginând situaţii de o (uneori) jenantă concreteţe, pe care le interpretează într-o cheie extrem de personală. Lucrul cu adevărat stânjenitor este că, de regulă, observaţiile sale sunt aşezate corect în acolade, situaţiile evocate şi reacţiile imaginate de el se potrivesc cu felul în care ne întâlnim noi, ceilalţi, cu realitatea.
Să exemplific:
– Băi, deci imaginează-ţi o situaţie ” de grevă”…
„De grevă” e cea mai nouă scorneală a lui. Ai rămas fără bani – e o situaţie de grevă. Te-a lăsat nevasta- e de grevă. Cutare are o moacă mai aşa, mai într-un fel- are o faţă de grevă. Nu i-a plăcut un film? E de grevă.
– … Deci, băi, primeşti o veste de grevă. Pana mea, tocmai primeşti vestea că ţi-a murit cineva apropiat. Bang! Durere, tati! Dar în momentul ăla tu erai cu micii pe grătar. Şi sfârâiau ăia… şi miroseau… şi ţi-e o foame de grevă! Ce faci? Dai fuga la mort sau întâi îţi mănânci micii? Normal, haleşti, că de jelit poţi jeli şi după aia, nu?
Cam ăsta e genul de observaţie pe care trebuie să o achiziţionez ori de câte ori amicul T. se simte în vervă. Sau:
-Deci, tati, gagica ta, mama bunăciunilor, bucătăreasă şefă şi …. în pana mea, înţelegi, cea mai mişto gagică pe care a avut=o careva vreodată… deci, tati, sună telefonul şi afli că ăia a avut accident, e nasol de tot şi e la spital. Bang! Dar pe tine tocmai te-a tăiat căcarea! Ce faci? Fugi la spital sau întâi te caci? Te caci, tată, că altfel te scapi naibii pe tine! Abia p-ormă te duci să vezi ce e cu zâna, nu?
Ori:
– Tu aştepţi la maternitate. Te plimbi ca disperatul, fumezi pe rupte, că nu mai vine o dată vestea. Şi aştepţi, eşti tensionat, durează deja prea mult. Băi, şi te agaţă o bunăciune cum n-ai văzut nici în filme. Deci, tati, cele mai mişto ţâţe, cele mai adevărate buci, totul proiectat de inginerii de la NASA, mama tuturor bunăciunilor. Şi aia te bagă într-un cabinet să-i dai la buci. Şi exact când eşti pe treabă, vezi pe ferestruica de la cabinet că a ieşit doctorul de la naştere şi te caută. Ce faci? Te opreşti din coţăială sau dai la buci până termini şi pe urma mergi să vezi ce a ieşit din femeia ta? Dai la buci, clar!
Altădată exemplul e ăsta:
– Tati, deci eşti în faţa reginei Angliei. Aia te face lord şi îţi dă şi bănetul-bănetului. Şi toţi sunt smirnă. Stai înţepenit, nu clinteşti, că e plezeneala vieţii tale şi gagica e regină, în pana mea. Băi tati, şi începe să te mănânce în cur. Ai transpirat între buci şi s-a lipit o buca din chiloţi de flocii curului şi te mănâncă de nu mai poţi. Turbezi. Dar chiar nu mai poţi, te-ai înroşit la faţă, năduşeşti, strângi din dinţi… Iar ăia nu mai termină cu ceremonia. Îţi vine să urli şi ştii că mai durează. Şi mâncărimea din cur e tot mai a dracu’. Îţi zici că nu te mai gândeşti la ea, ca dacă n-o bagi în seamă… dar se bagă ea în seamă. Şi e tot mai de grevă, nu mai rezişti. Ce faci? Mai rabzi sau te scarpini în cur? Clar! Te scarpini în cur! Îţi bagi picioarele în ea de lorzie, şi-n moşie, şi-n bănet. Te scarpini în cur, tati, că e avarie, nu se mai poate!
Ăsta e amicul T. . Azi ar fi trebuit să scriu un comentariu legat de evoluţiile politice de pe la noi, dar am găsit mai potrivit să vă povestesc chestia asta. Nu mă întrebaţi de ce.
Nici nu e de întrebat …
:)) Da, scarpinatul de avarie e mai important decit orice/oricine pe lume…Asta e un mare adevar, domnule. Parca e povestea principelui Bathory, chinuit de purici pe tron, la sfatul tarii, spusa de Vintila Corbul, daca nu confund. Hm, memoria ma mai si lasa, „bibliografia” e in Romanica si Internetu’ nu le stie chiar pe toate…
Asta este diferenta intre un principe si un rege.Regele s-ar fi scarpinat cu deliciu in tur ,ca nu cred ca s-ar fi jenat de cineva.Ba ma tem ca i-ar fi poruncit unui nobil sa-l scarpine.Amicul T.trebuie sa aiba niste virtuti romane ascunse daca n-a primit o pereche de palme si un picior in dos cu asemenea filosofii existentiale.Norocosul!
Deci, e de grevă! 🙂
Inox!