Acasăcacatul in artaUn titlu care conţine...

Un titlu care conţine cuvântul de mare interes „Eurovision”

Recunosc, vai mie, nu m-am uitat la penibiliciunea numită Eurovision, faza pe sandokanărie. Că am ficatul sensibil şi urechea nevricoasă. Şi oricum am o viaţă de rahat şi fără să adaug câteva ceasuri de chin din ăla. Oricum, în ţara asta a dat bomba cu melos şi toţi sunt contaminaţi. Toţi cântă, monşer! Ba e „X Factor”, ba „Românii au talent”, ba „Eurovision”. Naţie anglofonă şi cântăcioasă! Ciutanii bat darabana în capacele de la tomberoane şi cântă manele, Macovei îi cântă pe ăştia pe la Bruxelles, ciucameţii duşmani ai cratimei şi trataţi cu vrăjmăşie de nea Bac îşi lasă nădragii în vine, aşa cât de o atârnare de rahat, şi se cred negrii din Pantelimon. Piţizdele care au găsit sponsor pentru o donaţie de silicon ţâţos devin brusc talentate şi trebuie să-şi scoată buricul la cântat. E o cântâciune şi o panarama dracu’ în ţara asta de te apucă durerea de maţe.

Bun, deci n-am prizat gălăgia excesiv piarizdată, numită Eurovison. Am avut, recunosc, curiozitatea de a cerceta, pe site-ul TVR, cu câteva zile în urmă. Ca să mă lămuresc ce se serveşte anul ăsta la masa festivă de eurovizion. Vai maţele mele! Vai urechile!

Deci avem una bucată manelist răcnind în italieneşte, nişte unii dând-o pe anglo-ţigăneală cu damf de transilvania, foarte multă maneleală în care e siluită limba engleză şi o chestie pe franţuzeşte. Toţi ăştia vor să reprezinte România. Anul ăsta nu s-a mai servit limba spaniolă. La partea cu muzica e jale mare. Ca să nu fiu nedrept, au existat şi câteva chestii la care nu mi-a curs sânge din urechi.

Piesa interpretată de Elena Cârstea e suportabilă. Mediocră, stupiduţă, dar suportabilă. Ceea ce o poate face insuportabilă e mâţâiala dintotdeauna a Elenei Cârstea, engleza ei miorlăită şi ifosele de mare vocalistă. Pe urmă e piesa cântată de Luminiţa Anghel, care ar fi chiar ok dacă s-ar înţelege că urlatul şi cântatul nu trebuie să se petreacă simultan. Cred că au mai fost vreo două piese digerabile, dar n-am reţinut numele flăcăilor.

Acum… ştiu că nu vă place Turcescu. Nici mie. Dar aici luăm pauză şi vedem despre ce e vorbă. Omul e clar că n-are voce, dar se simte bine cu ce face şi asta se vede. Piesa nu e rea. Recunosc, n-aş încinge torrentele după ea, dar e în regulă, nu sună rău. Turcescu e antipatic, n-are voce, dar aici sună perfect suportabil. Şi cântă româneşte. Ceea ce e şi mai bine. Hai să nu mai tot dăm vina pe limba română, când simţim nevoia de maimuţăreală, da? Băieţii ăia de la O-zone au rupt gura lumii, îndoind youtube-ul cu americani care se căzneau să zică „haiduc”, cântând versuri cretine în limba română. Aşa că, oricât de surprinzător ar fi, oricât de tare ar enerva, la tura asta, mai că aş vota cu Turcescu. Poate se apucă exclusiv de muzică.

Totuşi, încheind discuţia despre toată panarama aia, dincolo de poponariseală şi ridicolul de ansamblu, chiar trebuie să participăm, dacă n-avem cu ce? Ne amendează ăia? Nu ne mai primesc în Schengen? Ne pun să băgăm flotări dacă nu mergem?

Din toată maneleala asta tot putem extrage o chestie. Uite, la cântăcionisme, când e să decidem cine pleacă să „ne reprezinte”, decide SMS-ul. De ce nu rezolvăm la fel şi disputa dintre Ponta şi Băsescu? Să dăm SMS şi să decidem astfel. Sau şi acolo le mânăreşte Manoliu?

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

3 Comments

  1. Gata daca Turcescu se jura ca de acum incolo se tine numai de cintat … il votez pe el , si sa dea dracul ca unul din neamul meu sa nu trimeata SMS la euro cu Turcescu ca jar maninca !!!. 😈

  2. Imi amintesc, in anul de glorie a lui O-zone, copiii unor prieteni francezi au insistat sa le traduc cantecul. Ma impotmoleam la „dragostea din tei” …
    De altfel, cantecul era foarte audiat in Franta, din 10 in 10 minute, in orice loc public cu muzica se auzeau cuvintele lui in romana.

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

- A word from our sponsors -

De citit

A șaptea, dar mai puțin artă

Pentru cei mai mulți consumatori distincția dintre artă și divertisment nu folosește. Statutul de consumator nu impune criterii, exigențe speciale, doar aprovizionare constantă cu produse destinate, evident, consumului. Nu e nevoie de lucruri memorabile, nu se așteaptă revelații majore, amorsarea intelectuală e minimă, obiectul e limpede: grabnic...

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...