În cel mai autentic stil behehe, Gigi Becali s-a răţoit la Roman Abramovici pentru că rusul n-are chef să vină la şpriţul de protocol dinaintea meciului dintre Steaua şi Chelski. Principial şi demn, cum îl ştim, ciobănetele a descoperit că nici nu are el ce vorbi cu rusul ăla, ba mai mult, că nici nu vrea să vorbească deloc cu ăla. Fireşte, descoperirea a venit după ce a aflat că rusul nu se va deranja să guste telemeaua de Pipera. Uite aşa! Ba, dacă se inervează, acuşica îi trage el şi un pamflet cu felaţii şi urări pentru tot neamul, în direct, exclusiv şi senzaţional, la RTV.
Gigi Becali e un băiat de la noi cu mulţi bani. Roman Abramovici e un rus cu foarte foarte mulţi bani. Amândoi au plecat, teoretic, de jos. Doar teoretic, pentru că practic prietenia cu Elţân bate prieteşugul cu Hrebenciuc. Unul a ajuns bogat mişculând afaceri cu terenuri private sau de la stat. Altul a devenit putred de bogat pentru că puterea de la Moscova a decis că e cazul să îşi fabrice propria armată de capitalişti cu care să iasă în lume. Asta au decis ruşii. Noi n-am decis nimic; ne-am trezit cu Gigi milionar, iar statul român a chibzuit ce a chibzuit şi s-a hotărât că e mai bine să îi îmbogăţească şi mai tare pe capitaliştii străini, iar pe ai noştri să-i hingherească.
Comparaţia merge mai departe. Gigi e patron la Steaua şi uneori reuşeşte să bată, în deplasare, la Pandurii Tg. Jiu. Abramovici e patron la Chelsea, un club englezesc aflat printre cele mai puternice cluburi ale planetei, la care joacă fotbalişti de te miri unde. Abramovici nu face politică. Sau nu la vedere. Gigi e acţionar majoritar la un partid, a intrat în Parlamentul European, ca să ocolească puţin codul penal, pe listele unui partid, iar acum în Parlamentul European, pe listele PNL. Ce mai e? Rusia e o mare putere, face parte dintre ţările BRIC, iar Chelsea e… hai că s-a priceput. Vă mulţumesc pentru atenţie. Pentru că am pomenit de PNL sărim la următorul subiect.
Stănişoară a plonjat din beciul PDL direct în conducerea PNL. Pentru cei mai puţin pricepuţi la politică, dar cu interes pentru fotbal, Stănişoară e un fel de Ioan Danciu, adică un fost arbitru mediocru, de care azi nu-şi mai aminteşte nimeni, dar care era celebru cândva pentru şmenurile sale. Orice club ( de fotbal, evident) respectabil, trebuie să aibă în echipa sa jucători, antrenor, fizioterapeut, dar musai şi unul, doi arbitri şmenari. Altfel nu se poate. Păstrând paralela cu fotbalul, n-ai cum să nu constaţi că Antonescu seamănă tot mai mult cu carismaticul Pinalti. Fie are mereu probleme cu „albitrul”, fie nu i s-a acordat penalti, fie adversarii au marcat din off side, jucătorii l-au vândut sau antrenorul l-a lucrat pe la spate. Iar acum se ocupă exclusiv de transferuri „bombă”: Frunzăverde, Becali, Johannis, Stănişoară. O fi descoperit că menirea PNL e aceea de a recicla toţi băsiştii eşuaţi? Ori să îi ajute în misiunile de inflitrare?
Adevărul e că azi n-aveam chef să scriu, aşa că am potrivit ghiveciul de mai sus. Ca foarte puţin mocrobist şi oarecum dinamovist, nu ştiu dacă să ţin cu Steaua diseară. Argumentele patriotismului de peluză nu mă conving, dar îmi sunt antipatici Chelsea şi patronul său. Cred că există o soluţie naţională care m-ar satisface: poate se întrerupe curentul. Oricum, dacă luăm bătaie gazonul e de vină.
Facebook Comments