AcasăPtiuMicrobisme

Microbisme

În cel mai autentic stil behehe, Gigi Becali s-a răţoit la Roman Abramovici pentru că rusul n-are chef să vină la şpriţul de protocol dinaintea meciului dintre Steaua şi Chelski. Principial şi demn, cum îl ştim, ciobănetele a descoperit că nici nu are el ce vorbi cu rusul ăla, ba mai mult, că nici nu vrea să vorbească deloc cu ăla. Fireşte, descoperirea a venit după ce a aflat că rusul nu se va deranja să guste telemeaua de Pipera. Uite aşa! Ba, dacă se inervează, acuşica îi trage el şi un pamflet cu felaţii şi urări pentru tot neamul, în direct, exclusiv şi senzaţional, la RTV.

Gigi Becali e un băiat de la noi cu mulţi bani. Roman Abramovici e un rus cu foarte foarte mulţi bani. Amândoi au plecat, teoretic, de jos. Doar teoretic, pentru că practic prietenia cu Elţân bate prieteşugul cu Hrebenciuc. Unul a ajuns bogat mişculând afaceri cu terenuri private sau de la stat. Altul a devenit putred de bogat pentru că puterea de la Moscova a decis că e cazul să îşi fabrice propria armată de capitalişti cu care să iasă în lume. Asta au decis ruşii. Noi n-am decis nimic; ne-am trezit cu Gigi milionar, iar statul român a chibzuit ce a chibzuit şi s-a hotărât că e mai bine să îi îmbogăţească şi mai tare pe capitaliştii străini, iar pe ai noştri să-i hingherească.

Comparaţia merge mai departe. Gigi e patron la Steaua şi uneori reuşeşte să bată, în deplasare, la Pandurii Tg. Jiu. Abramovici e patron la Chelsea, un club englezesc aflat printre cele mai puternice cluburi ale planetei, la care joacă fotbalişti de te miri unde. Abramovici nu face politică. Sau nu la vedere. Gigi e acţionar majoritar la un partid, a intrat în Parlamentul European, ca să ocolească puţin codul penal, pe listele unui partid, iar acum în Parlamentul European, pe listele PNL. Ce mai e? Rusia e o mare putere, face parte dintre ţările BRIC, iar Chelsea e… hai că s-a priceput. Vă mulţumesc pentru atenţie. Pentru că am pomenit de PNL sărim la următorul subiect.

Stănişoară a plonjat din beciul PDL direct în conducerea PNL. Pentru cei mai puţin pricepuţi la politică, dar cu interes pentru fotbal, Stănişoară e un fel de Ioan Danciu, adică un fost arbitru mediocru, de care azi nu-şi mai aminteşte nimeni, dar care era celebru cândva pentru şmenurile sale. Orice club ( de fotbal, evident) respectabil, trebuie să aibă în echipa sa jucători, antrenor, fizioterapeut, dar musai şi unul, doi arbitri şmenari. Altfel nu se poate. Păstrând paralela cu fotbalul, n-ai cum să nu constaţi că Antonescu seamănă tot mai mult cu carismaticul Pinalti. Fie are mereu probleme cu „albitrul”, fie nu i s-a acordat penalti, fie adversarii au marcat din off side, jucătorii l-au vândut sau antrenorul l-a lucrat pe la spate. Iar acum se ocupă exclusiv de transferuri „bombă”: Frunzăverde, Becali, Johannis, Stănişoară. O fi descoperit că menirea PNL e aceea de a recicla toţi băsiştii eşuaţi? Ori să îi ajute în misiunile de inflitrare?

Adevărul e că azi n-aveam chef să scriu, aşa că am potrivit ghiveciul de mai sus. Ca foarte puţin mocrobist şi oarecum dinamovist, nu ştiu dacă să ţin cu Steaua diseară. Argumentele patriotismului de peluză nu mă conving, dar îmi sunt antipatici Chelsea şi patronul său. Cred că există o soluţie naţională care m-ar satisface: poate se întrerupe curentul. Oricum, dacă luăm bătaie gazonul e de vină.

Facebook Comments

- A word from our sponsors -

Most Popular

Leave A Reply

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Articolul precedent
Articolul următor

More from Author

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă...

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru...

- A word from our sponsors -

De citit

Temnițele

Nu există temniță bună ori temniță rea. Nici stăpâni buni sau răi. Există temnițe și stăpâni. Dacă prețuiești libertatea, înțelegi asta. Dacă, însă, pui mai bun preț pe împlinirea hoitului, atunci n-ai cum pricepe. Interviu' lu' Tacăr cu Putin. Vâlvă, zarvă, încruntări, încleștări, încăierări. Stăpân bun/stăpân rău. Tacăr...

Industria solidarității

Pe măsură ce îmbătrânești ești tot mai greu de scos din sărite. Chestiile care, odinioară, te-ar fi umplut de draci, acum doar te plictisesc. Furia arțăgoasă e trasă undeva la umbră și în locul ei se lăbărțează o ditamai lehamitea. Nu mai înjuri, schimbi canalul. Nu mai...

De-aia

"Nu mai zici nimic? Nu mai scrii nimic?" - mă întreabă câțiva prieteni. Nu mulți, dar cumsecade. De scris, ce să zic, scriu, chiar dacă nu simt îndemnul de a-mi rostogoli cuvintele în ochiul adormit al lumii. De zis... îmi zic mie. E de ajuns. Zic alții....

Opriți-l pe nesimțit!

Iohanetele e decis să folosească fiecare clipă rămasă din mandat(e) pentru a îndeplini toate obiectivele propuse. Obiectivele turistice. Pentru că ghiolbanuzaurul nu-și propune și nici nu e în stare  de altceva. Și i se rupe în paișpe cu virgulă de țara asta de tolomaci. Statul român există...

Zbateri, crăcănări și vuiet

Eterna împrăștierea a chibițimii de la galerie are acum o nouă expresie: pro Israel vs. pro Palestina. Sau după caz, anti-ăia contra anti-ăilalți. Chestia de căpătâi e să urli la galeria adversă: teroriștii! Într-o parte filo-semiții de conunctură. Zgomotoși, agresivi, belicoși, răcnindu-și sprijinul, de parcă ar interesa pe...

Kosovo, UEFA și mușețelul

M-am abținut vreme bună de la grăitul în public, sub orice formă. Din cauză că motive. Care pot fi succint rezumate într-o propoziție care începe cu: așa a vrut... Și foarte probabil voi reveni la aceeași muțeală, din motive care, de asemenea, pot fi explicate cu: așa...

E maro, moale și suntem în el

Franța De la ce s-au luat? Obiectiv vorbind, nu contează. Acolo mereu se găsește ceva. În cazul ăsta poliția oprește niște minori, care își propuseseră să fie șmecherași. Aspiranții la șmechereală aveau deja un palmares respectabil în întâlnirile cu poliția. Șmecherilă de la volan mai tupeist, dă să...

Hiperbola

Dintre nerușinările lumii de azi cea mai supărătoarea îmi pare ostentația hiperbolei. Aproape totul e amplificat indecent, exagerat, umflat până la tumefiere. Precauțiile pe care le-ar impune decența nu mai există, prudența justei evaluări nu intersează. Se grăiește răstit și se răspunde răcnit. Totul (sau aproape totul)...

Greva celor care…

Înainte de a discuta despre greva cadrelor didactice, despre solicitările lor, e bine să aruncă, repede, o privire peste ceea ce este astăzi sistemul de învățământ. E ceva mai mult decât o simplă punere în context. Prima constatare, obligatorie, de neocolit, este că, de fapt, nu mai putem...

Alegeri în Turcia

Miza alegerilor prezidențiale din Turcia, din perspectivă geopolitică, nu are cum fi subestimată. Analiștii de ocazie vorbesc despre o confruntare dintre blocul ultra-conservator, condus de Erdogan, și mișcarea reformatoare care l-ar avea în frunte pe Kilicdaroglu. Alții vorbesc despre o competiție între suveranism și globalism. Nu lipsesc...

Din târtița presei

Acum 10-12 ani, pe când acest blog începea să capete formă, îmi plăcea să fac un soi de "revistă a presei". Pe atunci mai aveam ceva ce semăna, vag, cu presa. Încă era ofițerime pe-acolo. Acum doar tablagii. Nu știu dacă am să încep iar să cern știrile,...

Epistoleții și lumea cea nouă

Epistolele publice, dincolo de intenția formal declarată, au devenit autentice exersări ale unui narcisism inargumentabil. Nu servesc unei cauze, deși, tot formal, întotdeauna e identificată una. Cauza proclamată e doar urzeala străvezie pe care se țes piesagiile vanității la izvor, răpiri din uitare și vânări de atenție....